Moment liric:

Sfântul lumii întregi

În revolute vremi pentru credinţă,
Cu albigensi şi cu valdensi eretici,
Cu minţi întunecate-n suferinţă,
Lipsite de speranţă şi de etici,
O voce limpede precum cristalul
Vibra adânc în suflete lumină,
În valuri uriaşe revărsându-şi harul,
Asupra omului căzut în tină.

O voce tânără, înalt smerită,
Cuvântul Domnului când îl rostea,
Îndepărta din inimi rea ispită,
Iubirea şi credinţa renăştea,
Bolnavii reveneau la a lor viaţă,
Sublimă pace în familii aducea,
Natura, în clădirea ei măreaţă,
Se-nfiora tăcută şi o asculta.

Era Anton, cel hărăzit de Domnul,
Să picure în suflet al Său cuvânt divin,
Din inimi şi din minte să alunge somnul
Păcatul ce aduce, dar şi al vieţii chin.

Şi-n lumi moderne, astăzi, mijlocitor el este
La Maica Preacurată, la al Ei prunc Isus,
Din mal de mare până în vârf de creste,
Mereu al său sfânt nume este spus.

Atunci, când sufletu-ţi e-n neputinţă,
De-o viaţă în durere tu ai parte,
Să te-ntărească în a ta credinţă,
Un sfânt, un prunc, un crin, o carte.

Martin Cata

lecturi: 12.