Moment liric:

Către Maria

Căzut,
Stau în triste
Şi pesimiste
Simţiri de păcate,
Prea adunate,
Necurăţate
Şi nespălate.

Găsi-mă-va
cine?
Tocmai pe mine
numai suspine,
Să mă aline,
Să-mi dea chemare,
Şi-mbărbătare,
În înserare,
În tot ce-i frustrare.

Tresar din paloare
Şi simt o vigoare
Răscolitoare,
Îmbătătoare,
Şi-nălţătoare.

Şi-o şoaptă senină
Îmi spune-n surdină:
La mine dar, vină!
Că-s Maică divină,
Şi-s ca o grădină,
De leacuri plină.

Să nu ştii tu oare
Că-s vindecătoare?
Că ştiu când te doare?
Că pentru mâhnire
Am tămăduire?
Să nu-ţi fi spus fraţii
Că-s plină de graţii?

Pornesc în tăcere,
Cu o plăcere
Dulce, de miere.
Să-ţi spun cuvinte,
Ce-mi vin în minte.
Cu încredinţarea
Că-mi eşti alinarea,
Cu datoria
Să-ţi dau iubirea,
Ce-atât mă leagă,
De nu mă dezleagă
Nimic pe vecie
De tine, Marie!

Pr. Cristian Diac

lecturi: 12.