Moment liric:

Păstorul cel frumos

Între simbol şi realitate,
Păstorul bun, frumos,
E o imagine spirituală,
E Domnul Isus Cristos.

Încântat de al său chip
E ochiul sufletului meu.
În veghe sau în somn,
Îl am în gând mereu.

Cu toiagul şi-a lui nuia,
Instrumente de păstor,
Înviorează ai mei paşi,
Când păcatele mă dor.

Frumuseţea-i de nedescris,
Rugăciunea o contemplă.
Uitând de lume şi de tot,
Inima e trează, simplă.

Păstorul mă conduce lin,
Spre orizonturi mănoase,
Când mintea este smulsă,
Din gândurile-întunecoase.

Lumina păstorului frumos
Ochii-i fac să strălucească,
Braţele prind noi puteri,
Pe aproapele să-l slujească.

Aşa e scris în In 10,11.14:
Ego eimi o poimen o kalos,
Ce în traducere ar însemna:
Eu sunt păstorul cel frumos.

Cum să nu mă las condus,
De un astfel de păstor!
La izvorul vieţii veşnice,
Mă adapă când eu mor.

Pr. Mihai Afrenţoae

lecturi: 10.