Reflecţie: Supus sau loial?

De multe ori ni se întâmplă să fim copleşiţi de întrebări care ne privesc direct în tot ceea ce facem şi în ceea ce suntem. Ne este însă teamă să căutăm cu adevărat răspunsuri şi atunci ne lăsăm conduşi de mecanismele pieţelor şi dăm frâu liber orgoliului şi absurdului latent. Aşa începem să ne amăgim şi să denaturăm realitatea. Vedem ce fac ceilalţi, analizăm faptele lor şi fără să fim îndreptăţiţi, îi judecăm, dar nu ne vedem pe noi înşine. Oare în acest mod putem găsi un răspuns pentru nelinişti interioare? Vanitatea sentimentelor umane ne-a dus mult prea departe.

Învăţăturile creştine au puterea să ne arate "calea şi adevărul". Trebuie doar să avem răbdare să le ascultăm şi să le urmăm. După porunca de bază a iubirii ar fi bine să redescoperim supunerea şi loialitatea: "Fiţi supuşi unii altora în frica lui Cristos"(Ef 5,21).

În zilele noastre e greu şi ruşinos să fii supus sau loial.

Dar să privim în jurul nostru cât de bine e aranjată natura şi tot universul. Gravitaţia menţine planetele în jurul soarelui şi-n relaţia lor se identifică supunere, electromagnetismul supune electronii în atomi şi le ordonează mişcările, iar nucleul îşi supune particulele în forme şi culori. Structurile şi loialitatea fiecărui nivel ne bucură prin adierea vântului, unduirea mării şi măreţia munţilor. Aici îl întâlnim pe Isus supus rugăciunii şi loial gloriei tatălui.

Prin jertfa lui pentru noi supunerea şi-a însuşit loialitatea.

Am putea urma exemplul lui dacă "femeile ar fi supuse bărbaţilor lor", dacă "bărbaţii şi-ar iubi soţiile lor", dacă copiii ar asculta de părinţii lor iar "părinţii i-ar creşte în disciplina şi învăţătura Domnului", dacă "servitorii ar asculta de stăpânii lor, iar stăpânii i-ar sluji cu voie bună, lăsând la o parte ameninţarea" şi dacă am fi "vigilenţi şi statornici în rugăciune" (Ef 5).

Acţiunile noastre individuale supuse sau loiale unui scop comun pot determina o stare generală de bine şi ne-ar ajuta mai mult să simţim iubirea lui Dumnezeu.

Postul de televiziune BBC (http://www.bbc.co.uk/news/world-asia-16832869) informa de curând că în Australia, Ken Grenda, patronul unei companii de transport, şi-a vândut compania, iar din milioanele de dolari încasaţi şi-a răsplătit consistent cei aproape doua mii de angajaţi pentru loialitatea lor. A vrut prin asta să mulţumească celor care au muncit pentru companie, unii dintre ei aproape patruzeci-cincizeci de ani, şi care i-au ajutat să ajungă unde sunt acum. Principiile sale au urmărit încrederea în oameni şi corectitudinea în relaţii şi în ceea ce era de făcut.

Dacă privim în detaliu această ştire putem vedea că se poate să fii supus şi loial ani de-a rândul atât ca servitor cât şi ca stăpân, aşa cum nucleul îşi păstrează forma, aşa cum electronii se lasă dirijaţi în câmpul lor de acţiune şi, desigur, aşa cum planetele îşi păstrează traiectoriile.

Poate că am găsi mai uşor răspunsuri la întrebări ce ne frământă, dacă am putea măsura cât de supuşi şi de loiali suntem şi faţă de cine. Centurionul îşi recunoaşte supunerea şi-l roagă pe Isus să-i salveze servitorul bolnav şi la care ţinea mult:

"Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu!"

În vremurile noastre cu legi, cunoaştere, independenţă şi multă iubire dumnezeiască să fie oare greu să fii supus şi loial?

Am putea încerca.

Simona-Graţiela Pîrţac

lecturi: 8.