Papa în Mexic (2012):

Întâlnirea cu copiii (sâmbătă, 24 martie 2012)

Dragi copii,

Sunt fericit să vă pot întâlni şi să văd feţele voastre vesele care umplu această piaţă frumoasă. Voi ocupaţi un loc foarte important în inima Papei. Şi în acest moment doresc ca să ştie asta toţi copiii din Mexic, îndeosebi aceia care îndură greutatea suferinţei, abandonarea, violenţa sau foamea, care în aceste luni, din cauza secetei, s-a făcut simţită puternic în unele regiuni. Mulţumesc pentru această întâlnire de credinţă, pentru prezenţa sărbătorească şi bucuria pe care aţi exprimat-o prin cântări. Astăzi suntem plini de jubilare şi acest lucru este important. Dumnezeu vrea ca să fim mereu fericiţi. El ne cunoaşte şi ne iubeşte. Dacă lăsăm ca iubirea lui Cristos să schimbe inima noastră, atunci noi vom putea schimba lumea. Acesta este secretul fericirii autentice.

Acest loc în care ne aflăm are un nume care exprimă dorinţa prezentă în inima tuturor popoarelor: "pacea", un dar care provine de Sus. "Pacea să fie cu voi" (In 20,21). Sunt cuvintele Domnului înviat. Le ascultăm la fiecare Liturghie şi astăzi răsună din nou aici, cu speranţa ca fiecare să se transforme în semănător şi mesager al acelei păci pentru care Cristos şi-a dăruit viaţa sa.

Discipolul lui Isus nu răspunde la rău cu rău, ci este mereu instrument al binelui, mesager al iertării, aducător de bucurie, servitor al unităţii. Isus vrea să scrie în fiecare dintre vieţile voastre o istorie de prietenie. Aşadar, să-l aveţi ca pe cel mai bun dintre prietenii voştri. El nu va înceta să vă spună să-i iubiţi mereu pe toţi şi să faceţi binele. Voi îl veţi asculta, dacă veţi avea mereu un raport asiduu cu El, care vă va ajuta şi în situaţiile cele mai dificile.

Am venit pentru ca să simţiţi afectul meu. Fiecare dintre voi este un cadou al lui Dumnezeu pentru Mexic şi pentru lume. Familia voastră, Biserica, şcoala şi cel care are responsabilităţi în societate trebuie să lucreze uniţi pentru ca voi să puteţi primi ca moştenire o lume mai bună, fără invidii şi fără diviziuni.

Pentru aceasta, doresc să ridic glasul meu invitându-i pe toţi să-i ocrotească şi să-i îngrijească pe copii, pentru ca niciodată să nu se stingă zâmbetul lor, să poată trăi în pace şi să privească la viitor cu încredere.

Voi, micii mei prieteni, nu sunteţi singuri. Contaţi pe ajutorul lui Cristos şi al Bisericii sale pentru a duce un stil creştin de viaţă. Participaţi la Liturghia duminicală, la cateheză, la vreun grup de apostolat, căutând locuri de rugăciune, fraternitate şi caritate. Aşa au trăit fericiţii Cristobal, Anton şi Ioan, micii martiri din Tlaxcala, care cunoscându-l pe Isus, în timpul primei evanghelizări a Mexicului, au descoperit că nu există comoară mai mare decât El. Erau mici ca şi voi, şi de la ei putem învăţa că nu există vârstă pentru a iubi şi a sluji.

Aş avea dorinţa să stau mai mult timp cu voi, dar trebuie deja să plec. Vom continua să rămânem uniţi în rugăciune. Vă invit, aşadar, să vă rugaţi mereu, şi acasă; aşa veţi experimenta bucuria de a vorbi cu Dumnezeu în familie. Rugaţi-vă pentru toţi, şi pentru mine. Eu mă voi ruga pentru voi, pentru ca Mexicul să fie un focolar în care toţi fiii săi să trăiască în seninătate şi armonie. Vă binecuvânteze din inimă şi vă invit să duceţi afectul şi binecuvântarea Papei la părinţii şi fraţii voştri, precum şi la toţi ceilalţi care vă sunt dragi. Fie ca Fecioara să vă însoţească. Multe mulţumiri, micii mei prieteni!

Benedictus pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 8.