Reflecţie: Miercurea Cenuşii, începutul primăverii duhovniceşti

Aşa cum 1 martie este prima zi a primăverii calendaristice, tot astfel Miercurea Cenuşii poate fi numită prima zi a "Primăverii duhovniceşti", căci aşa cum la începutul primăverii calendaristice oamenii încep să lucreze în grădina casei lor, tot astfel cu Miercurea Cenuşii, începutul primăverii duhovniceşti, oamenii încep să lucreze în grădina sufletului lor.

Iar pentru a ne face să înţelegem această realitate, cum că Miercurea Cenuşii este începutul "Primăverii duhovniceşti", Biserica, începând de astăzi şi pe tot parcursul Postului Mare, îmbracă altarul şi preotul, în culorile alb şi violet, culorile primelor flori de primăvară, care sunt ghioceii albi şi toporaşii violet.

Aşa cum prima lucrare de primăvară din ogorul casei începe cu adunarea şi arderea gunoaielor, tot astfel şi prima lucrare a primăverii duhovniceşti, din grădina sufletului, începe tot cu adunarea şi arderea gunoaielor, care nu sunt altele decât păcatele, şi care se face printr-o spovadă bună.

De aceea şi noi preoţii, la începutul acestui sfânt timp de Post Mare, vă îndemnăm şi vă chemăm cu toată căldura, să veniţi la Scaunul de Spovadă, pentru a vă curăţi grădina sufletului de toată murdăria şi povoara păcatului.

Iată cum ne îndeamnă profetul Ioel în acest sens, ca să plângem şi să strigăm către Dumnezeu: "Iartă-ne, Doamne, iartă pe poporul tău" (Ioel 2,17).

În sprijinul acestei afirmaţii, ne vine în ajutor sfântul Paul, care ne-a vorbit astfel în lectura a doua de astăzi: "Fraţilor, noi suntem trimişi din partea lui Cristos şi prin noi, de fapt, vă vorbeşte însuşi Dumnezeu. Vă implorăm deci în numele lui Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" (2Cor 5,20).

Vechi persani aveau o legendă care pentru noi creştinii nu mai este o legendă ci adevăr curat: într-o zi Dumnezeu a trimis pe pământ un înger ca să caute şi să aducă lucrul cel mai frumos pe care-l va găsi la oameni. Îngerul s-a reîntors de nenumărate ori, aducând rând pe rând rugăciunea, jertfa pentru patrie, pomana, devotamentul mamei pentru copii, dar Domnul nu era mulţumit. În sfârşit îngerul s-a întors aducând cu sine lacrimile unui păcătos căit: "Iată, a spus Domnul, lucrul cel mai de preţ pe care-l poate face omul pe pământ, să-şi plângă păcatele!".

Şi aşa cum primăvara, omul împrăştie pe ogorul curăţat al casei sale îngrăşământ bun, care stimulează rodirea, şi apoi face o arătură adâncă, tot astfel şi noi creştinii intraţi în Primăvara duhovnicească, primim pe cap cenuşa binecuvântată, ca pe un bun catalizator ce conduce spre o bună rodire sufletească, pentru ca apoi să ne arăm bine ogorul sufletului, cu plugul pocăinţei.

Pr. Alessandro Pronzato, spunea: "Fructele cresc în cenuşă."

Bun catalizator şi bun stimulent duhovnicesc spre rodire ne este cenuşa binecuvântată primită, căci mai întâi ne aminteşte că suntem pământ şi că în pământ ne vom întoarce, (cf. Gen 3,19) şi ne aminteşte că avem trebuinţă grabnică de convertire şi de credinţă în Evanghelie (cf. Mc 1,14-15). De fapt aceste două gânduri ne sunt amintite atunci când primim pe cap cenuşa binecuvântată.

Sfântul Remigiu, atunci când l-a botezat pe Clovis, regele francilor, i-a spus aceste cuvinte: "De acum înainte să iubeşti ceea ce ai dispreţuit, şi să dispreţuieşti ceea ce ai iubit!". Adică de acum înainte să-l iubeşti pe Cristos şi Legile lui pe care le-ai dispreţuit, şi să-l dispreţuieşti pe diavol şi patimile lui pe care le-ai iubit.

Ceea ce se întâmplă la aratul ogorului, unde pământul se sfâşie şi se întoarce cu faţa la soare, tot astfel se întâmplă şi la aratul sufletesc, unde inima cu toate simţirile ei se sfâşie şi se întorc la căldura Soarelui divin, care este Cristos Domnul, Cel ce răsare din înălţime (cf. Lc 1,78). La acest arat duhovnicesc al inimii, ne cheamă şi profetul Ioel: "Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru, căci el este milostiv şi îndurător, îndelung răbdător şi plin de bunătate, şi nu se bucură de pedeapsa pe care a trimis-o asupra voastră" (Ioel 2,13).

Sfântul Augustin, meditând la chinurile Iadului, se ruga deseori: "Doamne, aici arde-mă, aici taie-mă, aici nu mă cruţa, dar să mă cruţi în veşnicie".

După ce ogorul sufletului a fost astfel pregătit, urmează semănatul. Domnul Isus ne spune astăzi în Evanghelie ce seminţe trebuie să semănăm. Iată seminţele pe care trebuie să le semănăm în ogorul sufletului în "Primăvara duhovnicească", care este Postul Mare, în care am intrat cu ziua de astăzi: Faptele bune, pomana, postul, rugăciunea. (cf. Mt 6,1-6.16-18)

Această semănare duhovnicească trebuie să-o facem cu toţii, căci nimeni nu este scutit. Iată ce ne spune profetul Ioel în acest sens: "Sunaţi din trâmbiţă în Sion, rânduiţi un timp de post sfânt, chemaţi pe toţi la adunare! Strângeţi poporul, vestiţi o adunare sfântă; aduceţi-i pe bătrâni, strângeţi copiii, chiar şi pe pruncii de la sân! Să iasă mirele din camera lui şi mireasa din odaia ei. Să iasă şi Preoţii, slujitorii Domnului" (Ioel 2,15-17).

Referitor la semănarea virtuţilor în suflet, sfântul Paul, ne spune foarte clar: "Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică" (Gal 6,7-8).

Biblia ne povesteşte că, regele Ezechia, a lui Iuda, după vindecarea sa miraculoasă, a primit, prin nişte soli, o felicitare şi un dar de la împăratul Babilonului. Insă aceştia erau nişte spioni. Credul şi naiv, regele Ezechia le-a arătat acestor spioni toată visteria ţării. Le-a arătat locul unde erau lucrurile lui de preţ, argintul şi aurul, mirodeniile şi untdelemnul cel scump, casa lui cu arme şi tot ce se afla în vistieriile lui: n-a fost nimic pe care să nu li-l fi arătat Ezechia din casa lui şi din toate moşiile lui. Ce s-a întâmplat după această fală a lui Ezechia, ne spune profetul Isaia: "Ascultă cuvântul Domnului! Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămânea nimic, zice Domnul" (2Rg 20,17).

Ideea ce se desprinde de aici, este cea spusă de Isus în Evanghelia de astăzi: "să nu ştie stânga ta ce face dreapta, adică să nu ştie nici cei mai apropiaţi prieteni ai tăi, pentru ca milostenia, rugăciunea şi postul tău să fie făcute în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti." (Mt 6,4.6.18).

A te lauda înseamnă a pierde cu ce te-ai lăudat, ca Ezechia care a pierdut toată visteria, ca cel care a semănat sămânţa lângă drum, şi pe care i-au mâncat-o păsările cerului. (cf. Mt 13,4).

Expresia "În ascuns", se referă la "odaia darurilor tainice" din incinta Templului, unde cei evlavioşi puteau să-şi depună darurile lor în taină şi unde săracii puteau să vină, tot în taină, pentru a primi ajutor conform trebuinţelor lor (cf. Mişna, Shekalim 5, 6).

În ziua de pe urmă "lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă" (cf. 1Cor 3,13; Mt 25,31-46; 1Cor 4,5). Atunci când Cristos se va arăta, va răsplăti fiecărui om potrivit cu faptele sale (Mt 16,27; Ap 22,12). Atunci, Dumnezeu, care vede motivele ascunse ale inimii, va răsplăti cu "laudă veşnică", faptele aleşilor (cf. 1Cor 4,5; cf. Rm 2,16).

Să respingi lauda veşnică pe care ţi-o oferă Creatorul şi să cauţi o laudă efemeră pe care ţi-o oferă o creatură limitată, aceasta este o problemă de credinţă. Oamenii care doresc aprecierea şi răsplata divină, renunţă la aprecierea umană. Şi invers, oamenii care doresc aprecierea umană, renunţă la cea divină. Nici un comerciant în condiţii normale nu îţi va oferi de două ori plata pentru un singur lucru. Nu se poate să obţii cu o faptă două răsplătiri, şi de la oameni şi de la Dumnezeu, aşa cum nu poţi sluji în acelaşi timp şi lui Dumnezeu şi Mamonei (cf. Mt 6,24).

Cât de bine ai fi lucrat pământul inimii tale, cât de bună sămânţă duhovnicească ai fi semănat în ogorul tău, dacă te lauzi, vrăjmaşul tău va auzi şi va veni să-ţi fure comorile, ca naivului rege, Ezechia; (cf. 2Rg 20,17) sau va auzi şi va veni noaptea şi va semăna neghină printre grâul tău bun, iar tu vei pierde ocazia unui secerat bun (cf. Mt 13,29).

Închei aceste consideraţii din Miercurea Cenuşii, cu îndemnul sfântul Paul, care spune: "Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă îndemnăm să nu lăsaţi ca harul lui Dumnezeu să fie fără rod în voi; căci el zice: «La timpul potrivit te-am ascultat, în ziua mântuirii te-am ajutat». Iată, acum este timpul potrivit pentru o bună lucrare; iată, acum este ziua mântuirii" (2Cor 6, 1-2).

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 23.