Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Cardinalul Appiah Turkson vorbește despre educarea noilor generații la pace

Isus în mâinile tinerilor

De Mario Ponzi

Anul 2011 s-a încheiat așa cum începuse, marcat de o serie de manifestări ale tinerilor în aproape toate capitalele europene și în bună parte din cele din restul lumii. În noile generații a crescut sentimentul de frustrare datorită crizei care chinuiește societatea, lumea muncii și economia. Și cu privire la asta, precum și cu privire la alte versante, anul 2012 se anunță la fel de întunecat la orizont. "Rădăcinile acestei strâmtorări - spune cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson, președintele Consiliului Pontifical al Dreptății și Păcii în acest interviu acordat ziarului nostru - sunt înainte de toate culturale și antropologice". Ceea ce lipsește, consideră în substanță cardinalul, este o educație la solidaritatea intergenerațională. Și acest lucru generează dezorientarea tinerilor în fața modelelor pe care le simt ca proprii. Nu întâmplător Papa în mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii din acest an a scris: "Pare aproape că un strat de întuneric a coborât asupra timpul nostru și nu permite să vedem cu claritate lumina zilei". Acestea sunt motivele "pentru care Benedict al XVI-lea - subliniază cardinalul - reclamă responsabilitatea tuturor la formarea tinerilor, adevărații protagoniști ai viitorului".

Efectiv conceptul cheie al Zilei Mondiale a Păcii 2012 pare să se învârtă pe doi pivoți indicați de Papa: protagonismul tinerilor și contextualizarea problemelor care trebuie înfruntate ca provocări. Faptul că Biserica mizează mult pe tineri nu este o noutate. Ce este în plus în această chemare ulterioară a lui Benedict al XVI-lea?

Atenția arătată de Papa față de tineri este profund coerentă cu aceea a întregii Biserici față de ei. De fapt, ei sunt din totdeauna în vârful gândurilor Bisericii, pentru că oferă o formidabilă privire de speranță spre viitor și, în acest sens, reprezintă continuitatea familiei umane. Pontiful a primit strigătul adesea silențios al atâtor tineri și se angajează personal pentru ca ei să fie făcuți protagoniști ai unei lumi noi și, în același timp, ai unei noi evanghelizări a socialului, ai unei angajări de transfigurare a lumii pornind de la credința în Isus Cristos. Deci, așa cum susține Benedict al XVI-lea în Caritas in veritate, mai degrabă încrezători decât resemnați, tinerii protagoniști și constructori ai unui viitor mai bun, sunt chemați să reproiecteze drumul lor și să-și dea reguli noi. Mesajul Papei, precum și omilia sa de la 1 ianuarie, sunt puternic ancorate în realitatea lumii actuale. O lume grav marcată nu numai de criza economică și financiară, cu toate multiplele sale consecințe dramatice, în primul rând în lumea muncii, dar și de mentalitatea nihilistă răspândită care neagă orice fundament transcendental și izolează persoana într-un orizont de singurătate, de materialism, de egoism, de disperare. Papa a voit să exprima apropierea sa profundă, concretă și inimoasă de neliniștile care astăzi îi chinuiesc pe tineri și familiile lor; a voit să primească și să relanseze cererile lor juste de dreptate, din orice parte a lumii ar proveni, și desigur nu pentru a se face purtător de cuvânt al indignados, așa cum au sugerat sau au scris unele ziare.

Printre lucrurile care îi influențează în mod negativ pe tineri, Papa, deja în Caritas in veritate, denunța o "lipsă de gândire", în societatea de astăzi. Apoi a continuat să pună accentul pe ceea ce el nu a ezitat să definească "urgență educativă". Astăzi indică din nou educarea tinerilor ca o provocare care trebuie înfruntată pentru a cuceri pacea și dreptatea în lume. Ce anume nu merge în sistemul educativ la nivel mondial?

Sistemul educativ nu este, ca să spunem așa, un organism izolat, un organism de sine stătător. Este mai degrabă expresia unei solidarități intergeneraționale între trecut și prezent, între prezent și viitor. Este intim împletit cu practica zilnică, adică împletit cu acel stil schimbător al vieții care pare de acum incapabil să susțină sistemul educativ. Mă gândesc de exemplu la tot ceea ce rezultă, în termeni culturali și de mentalitate, din consumism, din hedonism și, în special, dintr-o idee de libertate răstălmăcită. În sensul că ea este percepută numai ca permisiune de a urmări la infinit propriile impulsuri și interese particulare și nu o capacitate de a se lega de adevăratul bine, acceptând acele reguli care îl tutelează și îl favorizează. Această concepție ucide, de fapt, libertatea însăși, generând acea urgență educativă, de mai multe ori denunțată de Papa, care este o urgență cu caracter antropologic și etic. Aceasta poate fi contrastată în mod eficient printr-o serioasă relansare a unei noi gândiri critice, a unei culturi deschise la transcendență și a unei educații deschise la împlinirea umană în Dumnezeu. Dumneavoastră mă întrebați ce anume nu merge în sistemul educativ. Eu cred că problema principală se referă mai ales la lipsa unei viziuni lărgite, a unui orizont larg. Astăzi, după părerea mea, este nevoie de o educare la mondialitate, care să fie interdisciplinară, interculturală, interreligioasă, interetnică.

Pentru a aminti de această necesitate a unei noi educații Papa, la omilia de la Liturghia pentru Ziua Mondială a Păcii, a pus acea întrebare neliniștitoare: "Mai are sens să educăm?".

Cred că sensul întrebării Papei este dublu. Înainte de toate cred că a voit să focalizeze, cu o provocare, atenția asupra unei probleme pe care o consideră fundamentală. Însă apoi a voit să lanseze un fel de "chemare educativă" la solidaritatea intergenerațională care să considere educația ca expresia și transmiterea unui "manual pentru viață", în optica unei reînnoite etici publice și a unei puternice coeziuni sociale. Papa, întrebând dacă mai are sens să educăm, a ridicat o problemă radicală astăzi. Se referă la întregul context cultural și este pusă în primul rând de criza gândirii și a eticii. Dacă lipsește orice fundament, dacă ideea de adevăr este pusă deoparte, se pune deoparte și un orizont, un scop pentru care să educăm. De fapt, educația, prin natura sa, proiectează și propune, în dialogul constant, o multiplicitate de principii și de cunoștințe. Dar dacă aceste principii și cunoștințe sunt private de sensul lor, de fundamentul lor de adevăr, iată că întregul proces educativ, ca să spunem așa, se prăbușește. În acest sens, Benedict al XVI-lea, conștient de corelația profundă a sistemului educativ cu alte sisteme și cu alte realități private și publice, a voit să apeleze la toți responsabilii procesului pentru ca împreună să facă o revizuire, o deconstrucție a situației actuale și o respectivă reconstrucție în termeni, înainte de toate, de responsabilitate. De fapt, tinerii ajung adesea să trăiască în contexte și ambiente de viață needucative, să aibă experiențe care îi fac să piardă sau să fie frustrați. Toți responsabilii chemați în cauză sunt invitați să acționeze. Dacă, de exemplu, lumea politică nu devine exemplară, nu numai în elaborarea de politici drepte, dar și în conduita personalului politic, sau dacă politica este supusă în întregime numai forței intereselor economice și financiare stabilind astfel o subalternitate față de ele, și societatea degenerează. Același lucru se poate spune despre toți educatorii, inclusiv păstorii și formatorii ecleziastici. Cred că este fundamental a aminti de problema urgentei reînnoiri a democrației participative, tot mai amenințată de derive populiste sau de instanțe naționaliste sau regionaliste.

De fapt, tinerii nu sunt entități izolate. Ei trăiesc într-un context care pare să-i împingă pe cu totul altă cale față de cea indicată de Papa. Și astăzi, violența, prepotența, intoleranța sunt antagoniste de sentimente de altfel naturale pentru noile generații deschise la dialog, la conviețuire pașnică, la fraternitate universală. Cum să-i punem la adăpost din calea nonvalorilor care îi amenință?

Printr-o acțiune responsabilă și unită a tuturor subiecților implicați. În primul rând prin opera educatorilor care să fie în același timp martori credibili pentru o educație serioasă și o formare concretă. Și fiți atent că tinerii nu sunt, ca să spunem așa, entități pasive. Ei sunt primii responsabili. În acest sens, Papa a voit să scoată în evidență ascultarea instanțelor tineretului. Dar în același timp mi se pare că a voit să-i încurajeze pe tineri la protagonism, să devină artizani ai propriei vieți, valorizând propriile talente, în libertate și solidaritate cu alții, să descopere proiectul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare dintre ei.

Papa se încrede mult în opera Bisericii în domeniul formativ. Însă tinerii sunt din punct de vedere antropologic foarte diferiți de învățătorii lor. După părerea dumneavoastră, se vorbește în mod corect, sau mai bine zis comprehensibil, pentru noile generații?

Nu aș spune "din punct de vedere antropologic diferiți". Mai degrabă aș spune că tinerii sunt diferiți ca mentalitate, valori și formare, așa cum se întâmplă astăzi pentru orice generație față de cele precedente. Dacă tinerii nu sunt ascultați, dacă sunt excluși și nu li se permite să-și afirme propriile talente și propriile vocații, sau dacă sunt izolați într-un orizont de sărăcie absolută care îi strivește cu privire la prezent eliminând orice proiectare a viitorului, atunci răspunsul este că astăzi nu se vorbește tinerilor în mod corect. Și nu numai că nu se vorbește, dar nu se acționează în mod corect, adică gândind la viitorul societății. Proclamând omenirii calea păcii, Papa s-a adresat tuturor tinerilor. Este adevărat, ei sunt diferiți din punct de vedere cultural. Dar asemenea Evangheliei, tot așa Benedict al XVI-lea merge direct la inima tinerilor, reușește chiar să transcende granițele naționale, continentale, culturale, religioase, depășind așa-numitele "spații ale civilizațiilor". Ca păstor ghanez, pot mărturisi de exemplu primirea pe care mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii a avut-o din partea tinerilor din țara mea și din întreaga Africă, și ei foarte diferiți între ei. Așa s-a întâmplat în India, în China, în Brazilia, în Statele Unite, în Europa și în celelalte națiuni din lume.

Există obstacole de comunicare pentru pătrunderea Evangheliei în ambientele culturale care caracterizează lumea tineretului?

Evanghelia este un mesaj de speranță: o speranță pentru toți oamenii. Este o realitate care schimbă inima. Este vestea cea bună valabilă pentru toate contextele culturale în orice timp. Ea merge direct la inima persoanelor. Însă, dacă tinerii sunt constrânși în locuri, mentalități și stiluri de viață contrare binelui comun, contrare însuși binelui lor, așadar contrare Evangheliei, care este un mesaj de viață, libertate, solidaritate, fraternitate, primire, prietenie, atunci privirea este abătută de la lucrurile mari și frumoase pe care le rezervă lor existența. Cât privește problema comunicării dau numai un exemplu: întreaga zi de 1 ianuarie au apărut foarte multe "ciripite" pe twitter cu privire la mesajul pentru pace. A fost o bucurie să vezi tineri din toate continentele "ciripind" cuvintele Papei cu limbajul tipic al rețelei. Sunt foarte mulțumit pentru această împărtășire directă cu atâția tineri în limbajul lor și pe unul dintre cele mai frecventate social network de către tineri din orice parte a lumii.

Papa a încheiat omilia de la 1 ianuarie cu o indicație precisă: "Isus este o cale practicabilă, deschisă tuturor. Este calea păcii". Cum va încerca dicasterul Dreptății și Păcii să facă vizibilă tuturor această cale în anul care abia a început?

Înainte de toate ne vom dedica unei răspândiri capilare a mesajului pentru Ziua Mondială a Păcii 2012. Apoi avem în program celebrarea aniversării a cincizeci de ani ai Conciliului al II-lea din Vatican. Vom invita chiar noile generații să reflecteze asupra conținuturilor sale. Trebuie pregătită apoi cu grijă celebrarea aniversării a cincizeci de ani a Enciclicei Pacem in terris, în 2013. Printre alte activități din acest an aș semnala pregătirea conferinței Națiunilor Unite despre dezvoltarea care poate fi susținută care, așa cum se știe, se va desfășura la Rio de Janeiro între 20-22 iunie. Avem în program și organizarea, în colaborare cu alte organisme, a unei conferințe despre viața rurală și o serie de mese rotunde despre diferite teme: traficul de ființe umane; apărarea persoanei umane de la zămislire pentru la sfârșitul ei natural; strategiile de acțiune pentru binele comun; reînnoirea misiunii și a identității formării catolice în lumea afacerilor; și în sfârșit noile provocări pentru catolici în construirea binelui comun. Desigur, vom colabora cu celelalte dicastere ale Sfântului Scaun pentru a face să se înțeleagă că în mod fundamental cultul lui Dumnezeu este un act de dreptate, fără de care nu sunt posibile celelalte acte de dreptate între oameni. Vom încerca să întărim și ideea că credința în Cristos este fundamentală pentru a reînnoi cultura și societatea pentru binele tuturor. În acest sens, Consiliul Pontifical al Dreptății și Păcii este gata să primească invitația Papei de a intensifica eforturile pentru a reafirma marea valență intelectuală, spirituală și morală a credinței. Dicasterul se va strădui să-i facă pe toți să înțeleagă că Cristos este calea pentru pace, contribuind astfel la explicarea dimensiunii sociale a noii evanghelizări, în sintonie cu perspectivele Sinodului Episcopilor din octombrie.

(După L'Osservatore romano, 6 ianuarie 2012)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 8.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat