Lleida: Sărbătorirea Zilei Naţionale a României

Duminică, 4 decembrie 2011, a fost o altă zi specială pentru românii catolici adunaţi pentru celebrarea sfintei Liturghii la biserica "Nuestra Se?ora del Carmen". Şi asta deoarece am vrut să celebrăm şi noi Ziua Naţională a României. Pentru aceasta, ne-am rugat pentru toţi cei dragi ai noştri, pentru cei rămaşi în ţară şi pentru toţi ceilalţi risipiţi în lumea întreagă pentru căutarea unei vieţi mai bune, cu gândul şi inima mereu la tot ceea ce a rămas în urmă, dar, pe de altă parte, ancoraţi, integraţi şi în realitatea ţării în care se află în prezent. Ne-am rugat, de asemenea, pentru toţi cei care, prin deciziile pe care le pot lua la nivel politic, social şi legislativ, pot influenţa mersul lucrurilor în ţara noastră.

Imediat după celebrarea sfintei Liturghii, am asistat cu emoţie la serbarea pe care am pregătit-o între trei generaţii, a copiilor, a tinerilor şi a noastră, a adulţilor, punând în scenă momentul adunării de la Alba Iulia şi aprobarea Rezoluţiei care a decis Unirea.

Este greu să descrii în cuvinte sentimentele pe care le trăieşti la asemenea evenimente, poate poezia de la final, al cărei autor nu mi-l amintesc, reuşeşte să exprime parte din aceste trăiri. Cert este că străduinţa noastră este aceea de a le transmite copiilor şi tinerilor noştri toate acele valori pe care le avem sădite în noi tocmai datorită circumstanţelor naţionale: poate nu am fi la fel fără educaţia primită în ţara noastră, în satul nostru, în biserica noastră... Este datoria noastră morală de a transmite dragostea pentru tot ceea ce ne defineşte ca membri ai unui popor în concret, a unei zone concrete, a unei realităţi concrete şi respectul pentru toţi cei care, înaintea noastră, au luptat pentru întregirea teritoriilor româneşti.

Cum poţi scrie, oare, despre ţară,
Făr-a fi numit patriotard?
Cineva patetic te declară
De mărturiseşti că-n tine ard,

Straşnic, şi iubirea ta de locul
Unde ochii ai deschis întâi,
Dar şi dorul, patima şi focul
De a-ţi face limba căpătâi.

E pământu-acesta de vestigii
Încărcat. Le poţi cinsti, pios,
Însă importantele efigii
Ţi-s în genă, în măduvă, în os.

Astfel că atâta îmi rămâne
Traiul de ţi-l duci aici, ori nu,
Să-ţi spun astăzi, frate bun, române,
Cum că ţara-s eu. Şi tu. Şi tu...

La mulţi ani, România!

Florentina Budău

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 4 decembrie: Lleida: Sărbătorirea Zilei Naţionale a României

lecturi: 9.