Reflecţie la sărbătoarea Sfântul Ştefan, diacon martir

Sfântul Stefan a plătit preţul credincioşiei faţă de Cristos, slujind oamenilor şi jertfindu-se cu bucurie pentru Evanghelia pe care o vestea.

Imediat după sărbătoarea Crăciunului, Biserica a aşezat sărbătoarea unui martir, sărbătoarea sfântului diacon Ştefan, care a fost ucis cu pietre pentru mărturisirea sa. Oare de ce lângă dulcele Prunc Isus, o moarte crudă a unui ucenic martir? Răspunsul e unul simplu: urmarea lui Isus, într-o lume robită de diavol şi păcat, nu aduce bucurii, ci din contră prigoane şi chiar moarte.

Într-un muzeu din Italia se află un tablou vechi, rămas de pe vremea romanilor. În tablou se vede un bou stând între plug şi între un altar de jertfă, iar dedesubt, scrisă în limba latină, se află inscripţia: "Gata pentru amândouă", adică gata şi pentru muncă şi pentru jertfă. Aşa a fost viaţa sfântului Ştefan şi a primilor creştini, aşa trebuie să fie şi viaţa creştinilor de astăzi.

Ştefan a fost ucis cu pietre pentru ucenicia sa la Cristos, pentru slujirea şi munca sa apostolică.

Acesta e preţul uceniciei, preţul credincioşiei pentru oricine om care crede şi vrea să-l urmeze pe Isus născut la Betleem, multă muncă apostolică şi multă dăruire, până la jertfă totală de sine.

Însuşi Isus ne-a avertizat că urmarea lui, într-o lume robită de diavol şi păcat, atrage după sine dispreţ, ură, prigoană şi moarte: "Veţi fi urâţi de toţi pentru numele meu, dar cine va rămâne statornic până la sfârşit acela se va mântui" (Mt 10,22).

"Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: Robul nu este mai mare decât stăpânul său. dacă m-au prigonit pe mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul meu, şi pe al vostru îl vor păzi" (In 15,19-20).

"O să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce jertfă lui Dumnezeu" (In 16,2).

"De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi prigoniţi" (2Tim 3,12).

Dar nu se termină totul cu munca istovitoare a vestirii cuvântului mântuitor şi cu jertfa de sine. După toate acestea urmează bucuriile şi slava veşnică. Sub ploaia de pietre, Ştefan vedea deja cerurile deschise şi pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu (cf. Fap 7,55-56).

"Adevăr, adevăr vă spun că... întristarea voastră se va preface în bucurie" (In 16,20).

"Dar întristările noastre uşoare de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult, o greutate veşnică de slavă" (2Cor 4,17).

"Eu socotesc, spune Sfântul Paul, că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi" (Rom 8,18).

"Nu te teme nicidecum de ce ai să suferi. Iată diavolul o să arunce dintre voi în temniţă, ca să vă încerce. Şi veţi avea necaz. Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii" (Ap 2,10).

A-l urma pe cel născut la Betleem, nu e uşor. Urmarea lui Isus are un cost de plătit. Dar să nu uităm că după plătirea preţului credincioşiei, din lumea şi din viaţa aceasta, vom primi "o greutate veşnică de slavă" care depăşeşte infinit preţul plătit de noi (cf. 2Cor 4,17).

Cu această convingere, au plătit preţul muncilor apostolice şi vărsarea de sânge, Isus cu profeţii şi drepţii, Isus cu toţi apostolii şi toţi sfinţii, din toate timpurile. Şi au plătit acest preţ fără rezerve şi tânguiri, dar cu bucurie şi seninătate, aşa cum am văzut astăzi la sfântul Ştefan.

Iată ce spune Scrisoarea către Evrei: "Să ne uităm ţintă la căpetenia şi desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu" (Ev 12,2).

De aceea şi sfântul Luca ne spune că toţi drepţii, de la Abel la Zaharia, cel ucis între altar şi Templu (cf. Lc 11,51), au plătit cu muncă şi jertfă, preţul credincioşiei lor faţă de Dumnezeu.

Astfel, chiar încă din Vechiul Testament, drepţii au plătit cu muncă, suferinţă şi moarte, fidelitatea faţă de Dumnezeu, într-o lume de păcat şi ostilă binelui.

Abel, pentru credincioşia sa faţă de Dumnezeu şi pentru jertfa sa curată, a fost ucis de Cain (cf. Gen 4,8).

David, pentru mărturisirea puterii Domnului şi pentru victoria sa, "prin Numele Domnului", asupra lui Goliat, a fost prigonit de Saul (cf. 1Sam 17,49; 1Sam 18,9).

Cei trei tineri evrei, pentru închinarea lor curată, au fost aruncaţi în groapa cu lei din Babilon (cf. Dan 3,21-26).

Daniel, pentru fidelitatea lui faţă de Dumnezeu, a fost aruncat în groapa cu lei. (cf Dan 6, 16-22).

Toţi profeţii, pentru că au vestit cu fidelitate cuvântul primit de la Dumnezeu, au fost prigoniţi, iar unii chiar au fost ucişi.

Ioan Botezătorul a fost decapitat pentru curăţia vieţii sale şi pentru că a dojenit purtarea scandaloasă a lui Irod Antipa şi a cumnatei sale, Irodiada, a fost aruncat în temniţa de la Macheronte. Apoi i s-a tăiat capul în închisoare (cf. Mt 14,1-22).

În Noul Testament, toţi creştinii buni din toate timpurile şi locurile sunt prigoniţi (2Tim 3,12).

Sfântul Ignaţiu din Antiohia (+107) a fost dat la lei pentru dragostea lui faţă de Cristos şi evanghelia lui. Pe vremea împăratului Traian (98-117), în părţile de răsărit ale imperiului s-a pornit o acţiune de prigonire a creştinilor, îndeosebi împotriva celor din marile centre. Printre primii care au fost prinşi s-a numărat şi episcopul de Antiohia; el a fost condamnat "ad bestias".

După o viaţă de apostolat, a murit cu bucurie, spunând: "Vreau să mor măcinat de dinţii fiarelor!"

Sfânta Gianna Beretta Molla (1922-1962) moare de bunăvoie pentru legea căsătoriei. Laureată în medicină şi chirurgie în 1949 la Universitatea din Pavia. În septembrie 1961, pe la sfârşitul celei de a doua luni, de la cea de-a treia sarcină, îi apare un fibrom la uter. Înainte de a suferi operaţia necesară, îl roagă pe medic că salveze viaţa pe care o purta în sân, nu pe a ei. În dimineaţa zilei de 21 aprilie 1962, se naşte Gianna Emanuela, iar în dimineaţa zilei de 28 aprilie, în ciuda tuturor eforturilor şi a îngrijirilor pentru a salva ambele vieţi, după dureri insuportabile, Gianna Beretta Molla moare în pace. Avea 39 de ani. Gianna a fost beatificată de către papa Ioan Paul al II-lea la 24 aprilie 1994, în Anul Internaţional al Familiei.

Prin exemplul sfântului Ştefan şi prin exemplele sfinţilor, Dumnezeu ne întreabă astăzi şi pe fiecare dintre noi: Tu, creştinule, ce slujbă bună faci Domnului, Evangheliei, şi mântuirii lumii, alături de Isus, de Ştefan şi de toţi ceilalţi credincioşi, amintiţi de Scripturi şi de Istoria Bisericii, şi ce preţ plăteşti tu pentru împlinirea acestei lucrări?

Să nu uităm că Isus ne spune astăzi în Evanghelie că "numai cine va rămâne statornic până la sfârşit (în slujba Domnului şi în jertfa de sine). numai acela se va mântui" (Mt 10,22).

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 12.