Vatican: Audienţă acordată participanţilor la Adunarea Plenară a Consiliului Pontifical pentru Familie
(1 decembrie 2011)

Domnilor cardinali,

Veneraţi fraţi întru episcopat şi întru Preoţie,

Iubiţi fraţi şi surori!

Sunt bucuros să vă primesc cu ocazia Adunării Plenare a Consiliului Pontifical pentru Familie, la data unei duble aniversări de treizeci de ani: a Exortaţiei apostolice Familiaris consortio, publicat la 22 noiembrie 1981 de fericitul Ioan Paul al II-lea, şi a Dicasterului însuşi, instituit de el la 9 mai 1981 cu Motu Proprio Familia a Deo instituta, ca semn al importanţei care trebuie atribuită pastoraţiei familiare în lume şi, în acelaşi timp, instrument eficace pentru a ajuta la promovarea ei la orice nivel (cf. Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 73). Îl salut cordial pe cardinalul Ennio Antonelli, mulţumindu-i pentru cuvintele pe care le-a spus la introducerea întâlnirii noastre, precum şi pe Monseniorul Secretar, pe ceilalţi colaboratori şi pe voi toţi veniţi aici.

Noua evanghelizare depinde în mare parte de Biserica familiară (cf. ibid., 65). În timpul nostru, ca şi în epocile trecute, eclipsa de Dumnezeu, răspândirea de ideologii contrare familiei şi degradarea eticii sexuale apar legate între ele. Şi aşa cum sunt în relaţie eclipsa de Dumnezeu şi criza familiei, tot aşa noua evanghelizare este inseparabilă de familia creştină. De fapt, familia este calea Bisericii pentru că este "spaţiu uman" al întâlnirii cu Cristos. Soţii, "nu numai că primesc iubirea lui Cristos, devenind comunitate mântuită, ci sunt chemaţi şi să transmită fraţilor aceeaşi iubire a lui Cristos devenind comunitate care mântuieşte" (ibid., 49). Familia întemeiată pe sacramentul Căsătoriei este realizare specială a Bisericii, comunitate mântuită şi care mântuieşte, evanghelizată şi care evanghelizează. Asemenea Bisericii, ea este chemată să primească, să iradieze şi să manifeste în lume iubirea şi prezenţa lui Cristos. Primirea şi transmiterea iubirii divine se realizează în dăruirea reciprocă a soţilor, în procreaţia generoasă şi responsabilă, în îngrijirea şi în educarea copiilor, în muncă şi în relaţiile sociale, în atenţia faţă de cei nevoiaşi, în participarea la activităţile ecleziale, în angajarea civilă. Familia creştină, în măsura în care, printr-un drum de convertire permanentă susţinut de harul lui Dumnezeu, reuşeşte să trăiască iubirea ca slujire şi comuniune, ca dar reciproc şi deschidere spre toţi, reflectă în lume strălucirea lui Cristos şi frumuseţea Treimii divine. Sfântul Augustin are o frază celebră: "immo vero vides Trinitatem, si caritatem vides", "Ei bine, tu vezi Treimea dacă vezi caritatea" (De Trinitate, VIII, 8). Şi familia este unul din locurile fundamentale în care se trăieşte şi se educă la iubire, la caritate.

Mergând pe urma Predecesorilor mei, şi eu am îndemnat de mai multe ori pe soţii creştini să evanghelizeze atât cu mărturia vieţii cât şi cu participarea la activităţile pastorale. Am făcut acest lucru şi recent, la Ancona, cu ocazia încheierii Congresului Euharistic Naţional Italian. Acolo am voit să-i întâlnesc împreună pe soţi şi pe preoţi. De fapt, cele două Sacramente numite "ale slujirii comuniunii" (CBC, nr. 1534), Preoţia şi Căsătoria, trebuie conduse din nou la unicul izvor euharistic. "Ambele stări de viaţă au, de fapt, în iubirea lui Cristos care se dăruieşte pe sine însuşi pentru mântuirea omenirii, aceeaşi rădăcină; sunt chemate la o misiune comună: aceea de a mărturisi şi de a face prezentă această iubire în slujba comunităţii pentru edificarea poporului lui Dumnezeu. Această perspectivă permite înainte de toate depăşirea unei viziuni reductive despre familie, care o consideră simplă destinatară a acţiunii pastorale. [...] Familia este bogăţie pentru soţi, bine de neînlocuit pentru copii, fundament indispensabil al societăţii, comunitate vitală pentru drumul Bisericii" (Omilie la Ancona, 11 septembrie 2011). În virtutea acestui lucru, "familia este loc privilegiat de educaţie umană şi creştină şi rămâne, prin această finalitate, cea mai bună aliată a slujirii sacerdotale. [...] Nici o vocaţie nu este problemă privată, cu atât mai puţin aceea la căsătorie, pentru că orizontul său este întreaga Biserică" (ibid.).

Există locuri în care este deosebit de urgent protagonismul familiilor creştine în colaborare cu preoţii şi sub conducerea Episcopilor: educarea copiilor, adolescenţilor şi tinerilor la iubire, înţeleasă ca dăruire de sine şi comuniune; pregătirea logodnicilor la viaţa matrimonială cu un itinerar de credinţă; formarea soţilor, în special a perechilor tinere; experienţele asociative cu finalităţi caritative, educative şi de angajare civilă; pastoraţia familiilor pentru familii, adresată în întreaga perioadă a vieţii, valorizând timpul de muncă şi cel de sărbătoare.

Dragi prieteni, ne pregătim pentru a VII-a Întâlnire Mondială a Familiilor, care va avea loc la Milano între 30 mai şi 3 iunie 2012. Va fi pentru mine şi pentru noi toţi o mare bucurie să fim împreună, să ne rugăm şi să facem sărbătoare cu familiile venite din toată lumea, însoţite de Păstorii lor. Mulţumesc Bisericii Ambroziene pentru marea angajare făcută până acum şi pentru aceea din lunile viitoare. Invit familiile din Milano şi din Lombardia să deschidă uşile caselor lor pentru a-i primi pe pelerinii care vor veni din toată lumea. În ospitalitate vor experimenta bucurie şi entuziasm: este frumos a face cunoştinţă şi prietenie, a povesti trăirea în familie şi experienţa de credinţă legată de ea. În scrisoarea mea de convocare la Întâlnirea de la Milano ceream "un parcurs corespunzător de pregătire eclezială şi culturală", pentru ca evenimentul să fie rodnic şi să implice în mod concret comunităţile creştine în toată lumea. Mulţumesc celor care deja au realizat iniţiative în acest sens şi îi invit pe cei care încă n-au făcut asta să profite de lunile următoare. Dicasterul vostru s-a ocupat de întocmirea unui preţios material ajutător cu cateheze despre tema "Familia: munca şi sărbătoarea"; în afară de asta a formulat pentru parohii, asociaţii şi mişcări o propunere a "săptămânii familiei", şi sunt de dorit alte iniţiative.

Mulţumesc iarăşi pentru vizita voastră şi pentru munca pe care o desfăşuraţi în favoarea familiilor şi în slujba Evangheliei. În timp ce asigur că vă amintesc în rugăciune, din inimă împart fiecăruia dintre voi şi celor dragi ai voştri o specială Binecuvântare Apostolică.

Benedictus pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 13.