Maria, icoană a Evangheliei şi a harului

Interviu luat părintelui Stefano De Fiores

De Maurizio Tripi

Al XXVII-lea Colocviu Internaţional de Mariologie s-a ţinut anul acest în regiunea Marche, la catedrala din Ascoli Piceno, între 6-8 octombrie 2011, cu tema "Maria Icoană a Evangheliei şi a harului".

Aceste trei zile de întâlniri au fost un moment important pentru toţi credincioşii şi studioşii, deoarece figura Fecioarei Maria a fost examinată în toate formele sale: spirituale, teologice, antropologice, literare, istorice şi artistice.

Pentru a încerca să o cunoaştem mai bine pe Fecioara Maria, agenţia Zenit l-a intervievat pe profesorul Stefano De Fiores, preşedinte al Asociaţiei mariologice interdisciplinare italiene.

• Care este actualitatea mariologiei în era internetului?

De Fiores: Consultând diferitele situri internet cu cel puţin 140.000 de menţiuni despre Mama lui Isus, putem spune că Maria este de acum la îndemâna mouse-ului. Observ că în general ştirile sunt respectuoase faţă de dogmele mariane definite de Biserică prin concilii sau cu intervenţii personale ale Papei: Maria Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Neprihănită, Ridicată la cer. Şi se înţelege de ce. În spatele lor găsim preoţi, surori, membri ai institutelor călugăreşti. Există şi laici bine informaţi, ca de exemplu profesorul Antonino Grasso, care a făcut studiile sale la Facultatea Teologică Pontificală Marianum. Un anonim spune că a creat un mic colţ tematic, după ce a vizitat din întâmplare un sit în care se vomitau blasfemii împotriva Fecioarei.

• Maria poate fi definită o figură unificatoare, dat fiind faptul că este recunoscută atât de protestanţi cât şi de ortodocşi şi este respectată şi de islamici şi evrei?

De Fiores: Ştim că deja sfântul Augustin (+ 430) o numeşte pe Maria "Maica unităţii" (Mater unitatis), pentru că ni l-a dat pe Isus, pe care toate confesiunile creştine îl recunosc ca unic mântuitor. Să nu uităm că Maria a fost proclamată de Cristos mamă a discipolului iubit, în care suntem prezenţi noi toţi discipolii lui Isus. În acea oră Isus nu se mulţumeşte să-i spună lui Ioan să se ocupe de mama sa, ci stabileşte un raport de filiaţie şi de maternitate între unul şi cealaltă: "Femeie, iată fiul tău... Iată mama ta" (In 19,26-27). Ioan Paul al II-lea îşi dorea ca toţi creştinii să recunoască această maternitate spirituală a Mariei, revelată solemn de Isus răstignit. Şi trebuie să recunoaştem că dacă la nivel popular continuă prejudecăţile protestante, la nivel teologic se face un drum providenţial de înţelegere reciprocă. Aşa s-a întâmplat în grupul din Dombes în Franţa, unde 20 de teologi catolici şi 20 de evanghelici au reflectat timp de şapte ani despre Maica Domnului şi au publicat o interesantă carte cu titlul Maria în planul lui Dumnezeu şi în comuniunea sfinţilor (1999), unde afirmă că ea nu constituie un adevăr separator. Cât priveşte Biserica ortodoxă, trebuie să spunem că nu există diferenţe însemnate în cultul lui Theotokos şi al icoanelor sale stabilit la conciliul al II-lea din Niceea (787).

Trebuie să adăugăm că dacă despre Isus dialogul cu musulmanii este dificil, nu tot aşa cu privire la Maria, o femeie preamărită de Coran şi foarte vie în devoţiunea poporului. Mai puţin dezvoltat este dialogul despre Maria cu evreii, dar se speră ca să continue procesul de apropriere din partea lor în privinţa acelei tinere din neamul lor, care va fi femeia cea mai importantă şi influentă din istorie.

• Puteţi să ne vorbiţi şi despre intervenţia dumneavoastră despre Sfânta Fecioară Maria a Harurilor?

De Fiores: Sfânta Fecioară Maria a Harurilor, venerată în catedrala din Ascoli Piceno, unde s-a desfăşurat al XXVII-lea Colocviu internaţional de mariologie (6-8 octombrie 2011), ne pune în faţa unui fapt care poate fi constatat de toţi: fie în chioşcurile de ziare răspândite pe străzile oraşului, fie în sanctuarele dedicate Maicii Domnului sunt expuse plăci de marmură sau inimi de argint care au două litere: G.R., pentru har primit. Alteori sunt tăbliţe votive, care imortalizează adesea în mod naiv experienţa unui har obţinut şi acordat de Fecioara Maria în momente existenţiale adesea tragice şi fără cale de ieşire. Numărăm cel puţin 128 de sanctuare italiene dedicate Sfintei Fecioare Maria a Harurilor. Ele documentează experienţa Maria ca taumaturgă, care obţine de la Dumnezeu şi acordă celui care o invocă cu credinţă vindecare în bolile fizice şi psihice, ocrotire în momente de pericol pe pământ şi pe mare, victorie asupra sterilităţii prin darul copiilor, eliberarea de flagelurile ciumei şi războiului, ajutor şi mângâiere în situaţii triste şi tragice din viaţă.

Dar pentru că în Biblie nu contează atât fiecare har sau ajutor în caz de necesitate, cât mai ales harul prin excelenţă, o relaţie vie între Dumnezeu şi fiinţele umane, care sunt introduse în însăşi viaţa Treimii, tocmai în generarea acestui har Maria este chemată să colaboreze ca Mamă. Aşadar trebuie trecut de la haruri la har, ca răspuns permanent de iubire care face toată existenţa noastră o viaţă în Cristos şi în Duh ca fii ai Tatălui.

(După Zenit, 14 octombrie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 23.