Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

In memoriam pr. Alberto Marson

30 martie 1938 - 5 octombrie 2011

De la întoarcerea sa din România, țara ultimilor săi douăzeci de ani de slujire apostolică, părintele Alberto Marson nu și-a mai revenit în totalitate. Inima slăbită, proasta circulație a sângelui, o stare precară de sănătate în ansamblu au condus la un stop cardiac, duminică, 2 octombrie 2011, deși cu puțin timp înainte fusese prezent cu verva și amintirile lui. Nu și-a mai revenit și, în seara zilei de 5 octombrie 2011, Dumnezeu l-a luat pentru a-i da răsplata cuvenită pentru eforturile sale ca preot misionar.

Se născuse la 30 martie 1938, într-o familie marcată de o profundă omenie, onestitate și solidaritate creștină, unde fiecare creștea în libertate și responsabilitate față de viață. Familia era stânca pe care și-a fondat viața, comunitatea parohială a fost orizontul la care fiecare copil putea să se raporteze pentru a ava răspunsuri și un cadru de dezvoltare umană și religioasă. A fost mai întâi ministrant, apoi seminarist, chiar fiind departe de cei dragi din familie, dar trăind într-o comunitate de tineri vie și studioasă, precum cea din Varone a Misionarilor Verbiți, a depășit multe alte dificultăți, a crezut și s-a pregătit pentru viitoarea sa misiune. Și-a continuat studiile la Padova și apoi la Roma, unde, după depunerea voturilor perpetue, la 8 septembrie 1964, a fost hirotonit preot în 1967 în centrul verbit de la Nemi. Situația era în acel moment tragică, pentru că, în timp ce tatăl său era pe patul de moarte, pr. Alberto își încununa visul său vocațional, preoția misionară; a avut totuși timp să se prezinte la tatăl său ca preot nou sfințit. Au urmat anii de slujire la Varone, ca responsabil economic, dar cu multă implicare pastorală. Deja de atunci a arătat o mare capacitate în predicare, atingând inimile cu incisivitatea credinței sale care era puse în practică, orientată către esență. Ani care l-au făcut foarte cunoscut în zonă și în multe parohii.

Au urmat apoi anii de implicare apostolică la Roma, devenind vicerector la colegiul verbiților, responsabil al tuturor grupurilor misionare din capitala Italiei. O sarcină pe care i-a încredințat-o cardinalul Poma și apoi cardinalul Ruini, datorită slujirii sale cu generozitate și tenacitate, datorită stilului său concis de predicare evanghelică, datorită capacității sale de a atrage tinerii. O slujire acceptată, dăruită, apreciată și care a dat multe roade. Un adevărat misionar rătăcitor prin oraș.

Apoi Dumnezeu, ca întotdeauna, a deschis perspective nebănuite: România. După revoluție, în 1991, Biserica Romano-Catolică din România a cerut Misionarilor verbiți să construiască un centru pentru a desfășura un serviciu de formare și de predicare. Părintele Alberto și prietenul său din copilărie au fost trimiși pentru această sarcină, începând de la zero atât cu limba, cât și în cunoașterea culturii, schimbându-și total viața. În scurt timp, generozitatea și implicarea apostolică l-au făcut pe părintele Alberto să fie un căutat predicator la exerciții spirituale, un director spiritual pentru multe suflete, un predicator la întâlnirile cu tinerii. Era mereu pe drumuri, mereu disponibil, dar în special știa să ofere cuvântul lui Dumnezeu, pentru că mai întâi se rugase prin cuvântul lui Dumnezeu și îl primise în sine. Pe măsură ce treceau anii petrecuți în România, se poate afirma că rugăciunea și cuvântul au devenit pilonii vieții sale, de aceea era invitat și la întâlnirile Conferinței Episcopilor din România ca predicator.

Pe lângă această slujire neobosită, a avut probleme cu sănătatea și din ce în ce mai des trebuia să meargă în Italia pentru a-și reface forțele și mai ales pentru a reda vigoare inimii din ce în ce mai slăbite și în dificultate. Ultimii doi ani au fost foarte dificili și solicitanți din perspectiva sănătății, angajamentele sale trebuiau să fie reduse, iar părintele Alberto suferea mult. Voia să fie mereu disponibil față de acel "da" al său spus lui Dumnezeu și omului, disponibil la orice cerere, dar adesea nu putea. Rămânea însă un punct de referință pentru direcțiunea spirituală și spovezile multor persoane consacrate și preoți.

Cu patru luni înainte de moarte a început declinul care l-a făcut să se reîntoarcă în Italia pentru recuperarea forțelor, mereu cu multă nostalgie pentru România. Din păcate, în ciuda unei recuperări de scurtă durată, situația s-a înrăutățit brusc.

Atât în România, cât și în Italia, toți și-l amintesc cu atâta simpatie. Cu atâta venerație pentru implicarea sa apostolică și misionară, cu admirație pentru spiritualitatea sa oferită și dăruită prin predică și mai ales exemplul rugăciunii. "Vino, slujitorule credincios, intră în bucuria stăpânului tău" pare să fie fraza din liturgie care îl însoțește în acest moment al întâlnirii cu Tatăl.

Varone, 6 octombrie 2011

Pr. Gianfranco Maronese, SVD
Traducere de Ovidiu Bișog


 

lecturi: 12.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat