Iaşi: Admirând-o pe sfânta Tereza a Pruncului Isus

Duminică, 2 octombrie 2011, în atmosfera caldă a culorilor de toamnă, cu sufletele şi inimile pline de bucurie, credincioşii Parohiei "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi, împreună cu numeroşi oaspeţi, au participat cu evlavie la hramul comunităţii.

Statuia sfintei Tereza, aşezată în faţa altarului, pe un covor de petale de trandafir, întâmpină surâzând sufletele acelora care vor să descopere "calea cea mică". Trandafirii care împodobesc faţa de altar ne vorbesc despre "mica floare" a Carmelului, iar cele două aranjamente florale care stau de o parte şi de alta a altarului, asemenea braţelor deschise dar, în acelaşi timp, protectoare, conduc inima şi privirea spre Isus, invitând sufletul să se odihnească alături de El, în tăcerea dulce a tabernacolului.

Privirile celor prezenţi se îndreaptă spre crucea procesională care, împreună cu ministranţii, în cântul corului parohiei noastre, deschide calea preoţilor noştri şi a oaspeţilor, care păşesc pe cale, până pe altar. Când preoţii prezenţi au urcat în altar, gândul mi s-a furişat în paginile manuscrisului în care "micuţa Tereza" spunea: "Simt în mine vocaţia de preot, cu câtă iubire, o, Isuse, te-aş purta în mâinile mele atunci când, la chemarea mea, ai coborî din cer... Cu câtă iubire te-aş dărui sufletelor!... Dar, vai! Dorind atât de mult să devin preot, admir şi invidiez umilinţa sfântului Francisc din Assisi şi simt vocaţia de a-l imita, refuzând sublima demnitate a Preoţiei"... "Iubirea mi-a dăruit cheia vocaţiei mele. Vocaţia mea este iubirea".

Înainte de a începe sfânta Liturghie, o fetiţă, Ana Maria, îmbrăcată asemenea sfintei Tereza, a recitat o poezie, cu un mesaj special pentru noi toţi:

Am coborât din cer de sus
Cu multă pace şi credinţă,
Mi le-a dat Pruncul Isus.
Aş vrea să facem cunoştinţă.
Eu sunt Tereza cea mică
Şi am stat sus, la altar;
Veniţi, nu vă mai fie frică
Să luaţi petale de har.
Cerul e plin de trandafiri
Şi ţepi acolo nu mai sunt;
I-am transformat în amintiri
Cât am trăit pe-acest pământ.
Azi locuiesc aici cu voi
Lângă altar, lângă potire
Topesc gheţari ce vin şuvoi
Spre luntrea numita iubire.
Adun în coşul cu petale
Ruga voastră, umilinţa,
Lacrimile mici, reale
Munca şi recunoştinţa.
Adun şi zâmbetele toate
Şi gânduri care nu s-au spus
Şi fapte şi vorbe şi şoapte
Şi i le ofer lui Isus,
El le sfinţeşte cu sânge.
Petalele îi fac plăcere;
Zâmbeşte adesea sau plânge
Şi le transformă-n înviere.
Vino deci frate şi soră
Aici să-ţi fie mai bine;
Isus te vrea la el o oră,
Are petale pentru tine.

După aceasta, pr. Eduard Ferenţ, celebrantul principal, însoţit de pr. Vladimir Petercă şi pr. Anton Despinescu, împreună cu toţi preoţii prezenţi la această sărbătoare, ne-au invitat să participăm cu evlavie şi cu sufletul curat la jertfa sfintei Liturghii.

Lecturile special alese pentru aceasta zi, Evanghelia, predica, rugăciunea credincioşilor, cântecele înălţătoare ale corului, ofertoriul, toate împreună au pregătit sufletele noastre firave pentru întâlnirea specială cu Isus, din preasfântul sacrament.

La predică, pr. Vasile Petrişor, vicar la Parohia "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi, ne-a condus spiritual, în vremea de odinioară, când "filozoful german, Friedrich Nietzsche, ucigaşul lui Dumnezeu, aşa cum îl numesc unii, profeţea afirmarea omului prin voinţa sa de putere şi prin moartea lui Dumnezeu. Trebuie să renunţăm la Dumnezeu, susţinea el, şi să ne afirmăm noi, oamenii, cu puterile şi forţele noastre..."

Dar tocmai în acest timp, undeva în Franţa într-o familie cu o credinţă puternică şi curată, în localitatea Alencon, Dumnezeu face posibil să se nască o fetiţă blondă cu ochi albaştri şi de o inteligenţă sclipitoare, Marie-Francoise-Therese, care mai târziu va deveni sfânta Tereza de Lisieux şi care a arătat tuturor că secretul fericirii omului, secretul reuşitei sale, nu stă în setea de putere, de dominare, pe care o predica acest filozof, nu stă în eliminarea lui Dumnezeu şi în eliminarea oricărui orizont de viaţă veşnică, ci fericirea, deplina realizare a omului, avea să spună acest copil, stă tocmai în acceptarea lui Dumnezeu, în simplitate, în umilinţă, în abandonarea totală faţă de voinţa sa.

Sfânta Tereza este rodul misterios al tăcutelor pregătiri. Dacă părinţii ei s-ar fi lăsat duşi - fiecare în parte - de voinţa inimii, spunea părintele predicator, "cea mai mare sfântă a timpurilor moderne" nu ar fi văzut lumina zilei. Louis şi Zelie Martin, părinţii sfintei Tereza, au dorit fiecare în parte să intre în viaţa monahală, dar amândoi au fost refuzaţi. Dumnezeu avea alte planuri cu cei doi tineri. După o scurtă logodnă, s-au căsătorit şi s-au stabilit în localitatea Alecon. Acum viaţa de familie ocupa un loc privilegiat în existenţa lor. Nu erau fericiţi decât numai când se aflau împreună. Deşi încercată din greu încă de la începutul căsătoriei prin pierderea celor patru copii, doi băieţi şi două fete, în familia Martin domneşte o credinţă puternică ce îl descoperă pe Dumnezeu în fiecare eveniment, aducându-i cult în permanenţă; rugăciunea în familie, liturghiile matinale, împărtăşania frecventă, vesperele duminicale, exerciţiile spirituale, respectarea cu stricteţe a posturilor, faptele de caritate, definesc familia Louis şi Zelie Martin, devenită astăzi a doua familie sfântă, după Sfânta Familie de la Nazaret.

Ea, "Tereza cea mică", spunea părintele, ne-a arătat tuturor că putem deveni sfinţi chiar şi în zilele noastre, fără a face lucruri măreţe. Ea ne-a arătat că sfinţenia este uşor de atins şi calea spre cer, este deschisă tuturor. Fiecare dintre noi, prin Botez, este chemat la sfinţenie. Iubirea poate şi trebuie să devină vocaţia fiecăruia dintre noi. Copii, tinerii, persoane consacrate, mame şi taţi fără deosebire, cu toţii suntem chemaţi la sfinţenie. Pare greu de abordat în zilele noastre tema sfinţeniei, spunea părintele Vasile, dar cu toate acestea sfinţii "trăiesc lângă noi, trăiesc printre noi". Sfânta Tereza, patroana bisericii noastre, ne-a demonstrat că este posibil.

La sfârşitul sfintei Liturghii, părintele Petru Sescu, parohul, a mulţumit tuturor preoţilor prezenţi şi tuturor credincioşilor, care au făcut prin prezenţa şi contribuţia lor spirituală şi materială ca această sărbătoare să fie atât de specială.

Binecuvântarea finală, oferită de cei 19 preoţi prezenţi la altar, ne-a umplut inimile de pace şi speranţă, însoţind paşii noştri în drumul spre casă.

Mulţumim, Doamne, pentru marea ta milostivire, pentru toţi sfinţii tăi şi pentru patroana noastră.

Sfântă Tereza, roagă-te pentru noi! Fii tu stăpâna acţiunilor noastre, învaţă-ne să fim atenţi şi să nu pierdem nicio petală din harurile pe care tu le obţii de la Pruncul Isus pentru sufletele noastre. Mijloceşte la Maica surâsului şi transformă familiile noastre în sanctuare ale vieţii şi în cămine care să descopere ce înseamnă sfinţenia.

Mariana Ifrim

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 2 octombrie: Iaşi: Admirând-o pe sfânta Tereza a Pruncului Isus

lecturi: 12.