Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Roman ("Fericitul Ieremia"): Ziua Recunoștinței

Sâmbătă, 29 octombrie 2011, comunitatea din Parohia "Fericitul Ieremia Valahul" din Roman a sărbătorit cinci ani de la sfințirea bisericii parohiale și a celebrat cea de-a șasea ediție a Zilei Recunoștinței.

După întâlnirile de pregătire a acestei zile, sâmbătă s-au derulat trei momente importante:

1) de la ora 10.00, copiii parohiei, ajutați de pr. Adrian Blăjuță și animatori, au abordat în cadrul orelor de cateheză tema recunoștinței și au demarat câteva activități practice în această direcție;

2) la ora 18.00 s-a celebrat sfânta Liturghie solemnă în amintirea consacrării altarului și a binecuvântării bisericii, în cadrul căreia pr. paroh Alois Moraru a evocat principalii pași ce au fost parcurși în cele 15 luni, cât a durat ridicarea lăcașului de cult;

3) între orele 19.30 și 24.00 s-a organizat un program cultural-recreativ la subsolul bisericii, din care spicuim: o retrospectivă fotografică a lucrărilor de construire a bisericii și a Liturghiei de sfințire, mărturii ale parohului și enoriașilor, scenete și dansuri pregătite de tinerii parohiei, concursuri de cultură generală și glume, un recital al cântărețului de muzică populară Ștefan Enășel, jocuri cu adulții, tinerii și copiii, karaoke, dansuri etc., în două cuvinte: multă veselie.

Cu această ocazie ne-am grăbit să adresăm părintelui paroh câteva întrebări.

Părinte Alois, acum, la sfârșitul lunii octombrie, ați avut bucuria să celebrați Ziua Recunoștinței, la cinci ani de la sfințirea bisericii "Fericitul Ieremia Valahul". Ne puteți spune de cât timp sunteți paroh aici și cum ați găsit Romanul în acea vreme?

Peste 45 de zile (mai exact la 15 decembrie) voi împlini șapte ani de când sunt paroh în această parohie din orașul mușatin Roman, o localitate pe care o știam foarte bine întrucât sunt originar din această zonă și mi-am petrecut patru ani din viață studiind la un liceu de aici. Noutatea a constituit-o comunitatea catolică care mi-a fost încredințată spre păstorire: o parohie cu 450 de familii, multe dintre ele fiind înjumătățite fie de moartea unuia dintre soți, fie de căsătoriile mixte care s-au realizat. Dintre familiile ei, multe sunt în vârstă și unele au situații de trai precare. De fapt, aceasta este o realitate sesizată și în celelalte trei parohii ale acestui oraș: "Sfânta Tereza a Pruncului Isus", "Inima Neprihănită a Mariei" și "Isus, bunul Păstor".

Ne puteți prezenta pe scurt și aceste parohii? Cum sunt bisericile lor?

Cea mai veche, dar și cea mai mare dintre parohiile catolice din orașul Roman este "Sfânta Tereza a Pruncului Isus". Biserica în cinstea ei a fost construită la mijlocul secolului trecut și a suferit deja mai multe reparații. Această parohie a înglobat cele peste 3.000 de familii din oraș, din care s-au desprins apoi încă trei comunități parohiale. Paroh al comunității principale din centrul orașului este acum pr. Pavel Chelaru, ajutat de preoții vicari Eduard Păduraru și Florin Jitaru. În urmă cu 15 ani, s-a înființat Parohia "Inima Neprihănită a Mariei, păstorită și în prezent de pr. Cristian Lucaci, ajutat acum de pr. Marius Sabău. Biserica acestei comunități a fost sfințită anul acesta. Cea de-a treia parohie catolică din oraș este cea care mi-a fost încredințată mie, fiind ajutat acum de pr. Adrian Blăjuță. Cea mai tânără comunitate parohială de aici, atât ca medie de vârstă a enoriașilor, cât și a datei de înființare, este "Isus, bunul Păstor", al cărui paroh este pr. Francisc Fărcășel, ajutat de pr. Emanuel Bejenaru. Și această parohie are biserica recent sfințită, în aprilie 2007.

Din câte îmi spuneți, se pare că aceste comunități catolice din Roman au biserici recent sfințite sau renovate. Ne puteți reda în ce stadiu era biserica "Fericitul Ieremia Valahul" când ați ajuns aici?

Grație primului paroh al acestei comunități, pr. Ludovic Butnărașu, când am fost numit eu paroh la Roman, am găsit biserica în catacombe, adică era la cota 0, celebrările liturgice având loc la subsolul bisericii, care era tot asemenea unui șantier. Planurile bisericii existau, dar lipseau banii necesari unei asemenea investiții. Orice astfel de lucrare este examinată cu grijă de mai multe foruri și sunt necesare aproximativ 20 de avize. Nu e cazul să le enumăr acum, căci s-ar speria cei care sunt însărcinați cu o asemenea misiune. Asta e o primă etapă, deoarece obținerea autorizației de construcție a bisericii nu înseamnă totul. Sunt necesare alte sute de ore de muncă prin birouri pentru găsirea celor mai bune soluții de arhitectură, de rezistență, de utilitate etc.

Și v-ați găsit timp pentru toate acestea? Cine v-a ajutat?

Cum spuneam, este necesară parcurgerea multor pași, unii mai importanți, alții cu o valoare mai mică, dar peste toate etapele trebuie să fie ațintită privirea parohului, reprezentantul comunității parohiale în acest sector. De modul său de a acționa depinde în mare măsură ritmul și modul în care se edifică un lăcaș al Domnului.

Din ritmul în care ați mers trebuie să înțelegem că v-ați apucat de muncă imediat ce ați ajuns la Roman. Pe ce fonduri v-ați bazat, cine v-a ajutat?

Am venit la Roman cu gândul de a lucra atât la edificarea comunității credincioșilor, cât și a bisericii. Lucrul acesta l-am enunțat enoriașilor chiar la Liturghia de instalare ca paroh și i-a entuziasmat. Munca la șantier am început-o în aprilie 2005. În ceea ce privește fondurile, nu am pornit de la zero, ci de la minus, căci mai trebuiau plătite anumite datorii. Pentru a demara lucrările, a trebuit să caut numeroase persoane care să aibă încredere în mine și care să-mi împrumute sume mari de bani. Cu ajutorul Domnului și a multor oameni de bunăvoință am pornit la drum. Am căutat furnizori de materiale de construcții și câțiva meșteri care să poată conduce munca. Am lucrat în regie proprie, cu un concurs larg al credincioșilor parohiei, care au prestat aproximativ 33.000 de ore de muncă voluntară.

Și totuși, a ridica și termina o biserică într-un an și șase luni nu pare un lucru atât de ușor. Au fost necesare sume colosale. Ne puteți prezenta vreun moment mai delicat din această problematică?

Multe momente ar putea părea importante din acest capitol al identificării și găsirii surselor de finanțare. Pe parcursul lucrărilor am fost ajutați de unele persoane care au putut să ne susțină cu donații în bani și materiale de construcții, nu numai să ne împrumute bani. Era foarte greu atunci când eram presat de anumite firme să le plătesc rapid materialele pe care ni le-au furnizat sau de anumiți oameni care îmi cereau să le restitui banii împrumutați. Îmi amintesc o situație trăită în mai 2006. A trebuit ca într-o singură zi să strâng un miliard de lei vechi pentru plata datoriilor. Am apelat la rugăciunile credincioșilor în cinstea fericitului Ieremia Valahul - patronul comunității, m-am urcat în mașină, am colindat mai multe localități, iar seara... problema era rezolvată. Era o zi de luni, dedicată patronului bisericii noastre. Și câte asemenea ajutoare am simțit din partea patronului nostru ceresc!

În afară de credincioșii parohiei, v-au sprijinit și alții?

Bineînțeles. Am colindat mai multe țări pentru a găsi oameni și asociații care să ne ofere ceva. De multe ori era mai mare efortul făcut decât ajutorul primit, dar... voiam să mergem înainte. Am apelat și la alte comunități din dieceza noastră; unele ne-au putut sprijini cu ceva, altele... mai puțin.

Ați fost susținuți de primărie sau de Ministerul Cultelor?

Cu durere în suflet, trebuie să răspund negativ. Deși am făcut numeroase demersuri la ministere, la primărie, la unele asociații și partide, am primit numai promisiuni, dar nici măcar un leu.

Unii credincioși spun și astăzi că adesea erați greu de deosebit de muncitori, fiind la fel de acoperit în praful șantierului. Ați avut momente în care să simțiți regrete că v-ați înhămat la o astfel de sarcină? Din câte știm, ați lucrat la o editură, ați studiat și în străinătate, dar ce a însemnat experiența înălțării unei bisericii?

Se pare că nu m-am putut ascunde bine printre muncitori. Mi-a plăcut să fiu alături de ei, de la săparea gropilor pentru stâlpii turnului (5 metri sub cota 0), până la punerea crucii pe vârful turnului (39,5 metri). În felul acesta, munca meșterilor și enoriașilor avea un alt randament. În ciuda oboselii și a multor situații grele, nu mi-a părut rău că am ales să lucrăm în acest ritm. A fost greu, dar... am ajuns la țel. În viață ne putem propune multe, în diverse sectoare de activitate, dar sunt convins că trebuie să dorim să ne facem bine datoria. Am lucrat mult timp în arhive și mi-a plăcut să cercetez și să scriu mai multe cărți, am studiat la Viena și București, dar m-am întors de unde am plecat pentru a lucra aici, am avut această misiune de a coordona înălțarea unei biserici și... sper să dăinuie cât mai mult.

Cine v-au fost cei mai aproape în procesul de construcție a bisericii?

În primul rând ne-a stat alături Dumnezeu, căci fără ajutorul său nu putem face nimic. Apoi, și doresc să le mulțumesc cordial, au depus un efort deosebit membrii comitetului bisericesc, care au colindat de nenumărate ori locuințele enoriașilor pentru a culege ofertele lor și pentru a-i anunța să vină la muncă. O susținere deosebită am primit din partea câtorva familii mai înstărite și a unor confrați preoți, care ne-au ajutat cum și cât au putut.

Și iată că, după atâta trudă, a sosit și finele lunii octombrie 2006, când biserica a fost sfințită. Ne-o prezentați pe scurt?

Așa cum constata înțeleptul Qohelet în Vechiul Testament: "Pentru orice lucru este un timp potrivit și o vreme pentru orice mișcare de sub cer...; este o vreme să sădești și o vreme să culegi ce ai sădit...", s-a întâmplat și cu noi. A fost o vreme pentru a zidi, una pentru a mulțumi și... una pentru a reflecta asupra realităților mântuitoare care se ascund în spatele simbolurilor prezentate în noul lăcaș de cult. Am ținut cu tot dinadinsul ca acest act de aducere de mulțumire și de sfințire a bisericii să fie în ziua de 29 octombrie, în preajma comemorării datei în care fratele Ieremia Valahul a fost declarat fericit de către fericitul papă Ioan Paul al II-lea. Mai mult, în acel an s-au comemorat 450 de ani de la nașterea patronului bisericii noastre. Pășind pe strada din fața bisericii, Cristos de pe cruce ne invită să pășim în această casă a Domnului. Crucea de inox de pe turnul bisericii și clopotele ne provoacă să privim spre ceruri și să ne amintească faptul că deasupra noastră este Dumnezeu, Creatorul și Mântuitorul nostru. Privind cele trei uși de la intrarea în biserică, ne amintim de cele trei sacramente ale inițierii creștine: Botezul, Mirul și Euharistia. Intrând prin ele, în biserică, decorațiunile din marmură și din inox ne invită la o incursiune în Vechiul Testament, putând evidenția câteva simboluri: pomul cunoașterii binelui și răului, curcubeul și porumbelul - simboluri ale mântuirii, cele 12 triburi ale poporului ales conturate pe covorul de marmură, scara lui Iacob etc. Aceste simboluri veterotestamentare ne duc spre Cristos - altarul bisericii. Mântuitorul ne vorbește prin Cuvânt (pupitrul) și ne sfințește prin Botez (baptisteriul). Acestea sunt strâns legate între ele ca realități mântuitoare, dar și prin covorul de marmură. Icoanele și vitraliile din prezbiteriu ne prezintă momente importante din viața Mântuitorului: nașterea, copilăria, botezul, diferite minuni, Cina cea de Taină, agonia din Grădina Ghetsemani etc. Suferințele Domnului sunt conturate în stațiunile din Calea Sfintei Cruci și conduc spre Înviere, zugrăvită într-o icoană mare și simbolizată prin lumânarea pascală. Înviat, Mântuitorul rămâne cu noi în tabernacol. El și-a ales 12 apostoli, reprezentați în biserica noastră prin 12 stâlpi de rezistență, înființând Biserica. Cele șapte cruci mari vizibile în biserică și forma covorului de marmură ne amintesc de cele șapte sacramente ale Bisericii și de darurile Duhului Sfânt, care ne invită să medităm că patria noastră nu este pământul, ci cerul. Planul superior al bisericii ne ajută să înțelegem și mai bine acest lucru. Vitraliile oblice, mozaicurile, statuile și bolta înstelată ne sugerează o meditație foarte bună asupra acestor realități. Avem nevoie de mijlocirea sfinților și într-un mod aparte de cea a Preacuratei Fecioara Maria și a fericitului Ieremia Valahul - conaționalul și patronul nostru. Principalele devoțiuni ale credincioșilor din parohia noastră (în cinstea Preasfintei Inimi a lui Isus, a Inimii Neprihănite a Mariei, a sfântului Anton de Padova și a sfântului Iosif), marcate prin patru statui mari, ne ajută să trăim o viață creștină autentică și să ne gândim la o moarte bună, fiind conștienți că va trebui să ne prezentăm înaintea judecății lui Dumnezeu, care ne arată calea pe care trebuie să mergem, care vede, ascultă, scrie și judecă toate - aspecte desprinse din cele două icoane plasate deasupra confesionalelor. Deasupra corului a fost realizată o icoană în cinstea sfintei Cecilia, patroana cântăreților bisericești.

Care sunt dimensiunile bisericii?

Lăcașul de cult are o lungime de 32 metri, o lățime de 15,5 metri, o înălțime interioară de 15 metri, iar crucea de pe vârful turnului ajunge la 39,5 metri.

Cum a fost sfințirea bisericii? Știm că au participat trei episcopi și câteva mii de credincioși. Ce elemente deosebite puteți evidenția după cinci ani de la acel moment?

În urmă cu cinci ani, în ziua de 29 octombrie 2006, încă de dimineață, zeci de persoane s-au strecurat prin poarta bisericii pentru a face ultimele retușări și a orna noul lăcaș de închinăciune. Mai multe gospodine s-au adunat la subsolul bisericii pentru a pregăti și aranja merindele ce urmau să fie servite după săvârșirea Liturghiei de sfințire. Membrii comitetului de organizare și-au verificat sectoarele pe care le coordonau, străduindu-se să fie toate puse în regulă. Pe la ora 8.00 au început să se perinde în biserică zeci și zeci pe persoane: unele pentru a se împăca cu Dumnezeu prin sacramentul Spovezii, altele pentru a admira biserica în sărbătoare. Membrii fanfarei "Zece Prăjini" repetau de zor cântece în cinstea fericitului Ieremia și alte partituri. Echipa de la firma "Milenium Production" și-au amplasat cu grijă dispozitivele de recepție și difuzare a imaginilor. Clopotele bisericii anunțau că peste câteva ore va avea loc un eveniment unic pentru acest cartier al orașului mușatin. Treptat, treptat, curtea bisericii se umplea cu oameni sosiți din sate învecinate Romanului, dar și din localități mai îndepărtate. Nașii au fost plasați în spațiile din jurul bisericii, iar invitații speciali în zona din fața ei. Ministranții au împărțit iconițe, iar membrii redacției "Pași spre fericire" au difuzat nr. 19 al revistei, în care era inserat și ritualul de sfințire. La ora 12.15 și-au făcut apariția episcopii Petru Gherghel, Aurel Percă și Anton Coșa. În sunete de fanfară, ei au fost întâmpinați de pr. decan Toma Encuță, reprezentați ai parohiei și subsemnatul. Ajunși la biserică, corul a cântat și a creat o atmosferă de sărbătoare deosebită. A urmat sfânta Liturghie pontificală cu un ritual complex.

Probabil vom mai avea ocazia să discutăm despre această slujbă și despre ceea ce a urmat. Vă mulțumim pentru toate aceste aspecte pe care ni le-ați împărtășit și vă felicităm, pe Sfinția voastră și comunitatea "Fericitul Ieremia", pentru toate câte le-ați realizat împreună.

Redacția "Pași spre fericire"

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteți vedea în Albumul foto: 29 octombrie: Roman ("Fericitul Ieremia"): Ziua Recunoștinței


 

lecturi: 28.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat