Luncani: Formare şi meditaţie

La mănăstirea carmelită din Luncani-Bacău, vineri, 21 octombrie, şi sâmbătă, 22 octombrie 2011, un număr de 18 tineri din Parohia Romano-Catolică "Sfânta Cruce" Bacău au participat la momente de formare şi meditaţie, însoţiţi de părintele Lucian Adam şi călăuziţi prin teme de meditaţie de părintele Laurenţiu Dăncuţă, formator la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi.

Vineri, 21 octombrie 2011 ne-am adunat spre seară într-un loc pentru suflet: mănăstirea carmelită "Maica Domnului de pe muntele Carmel şi a profetului Ilie". Invitaţi de părintele Lucian Adam şi îndrumaţi de părintele Laurenţiu Dăncuţă, am plecat în căutarea unor răspunsuri pe care în viaţa de zi cu zi le evităm sau nu avem timp de ele. În deschiderea serii, după cină, am vizionat filmul artistic "August Rush" care ne-a deschis sufletul spre meditaţie. Însă înainte de toate aceste lucruri ne-am rugat sfântul rozariu împreună, ca o familie în număr de 18 membrii, tineri din Parohia "Sfânta Cruce" Bacău.

Sâmbătă, treziţi dis-de-dimineaţă, la ora 8.30 am început meditaţiile. Prima parte a zilei a purtat amprenta următoarelor întrebări: Cu care poruncă a lui Dumnezeu am cea mai mare dificultate? Ce pot să îmbunătăţesc? Isus nu ne obligă să facem nimic. El doar ne propune ... Dacă vrei..

Cât din ceea ce fac eu raportez la viaţa veşnică? Zi de zi avem diverse preocupări, încercăm să ne facem cât mai bine îndatoririle pe care le avem, dar ceea ce este mai important, sufletul, cât de des avem grija de el?

Unde îmi caut eu răspunsurile când am nevoie? De cele mai multe ori căutam răspunsurile acolo unde nu le găsim sau unde nu primim răspunsurile de care avem cu adevărat nevoie. Cred că ar trebui să facem o selecţie în ceea ce priveşte modul sau persoanele la care apelăm pentru a găsi răspunsuri.

Mai pot fi creştin astăzi? Se mai vorbeşte de Dumnezeu? Se merită să fiu creştin datorită fidelităţi lui Dumnezeu? Sunt convinsă că fiecare dintre noi a avut parte de anumite prietenii care în final au lăsat un gust amar, însă cred că singura fiinţă care niciodată nu ne-a dezamăgit şi nici nu ne va dezamăgi este Dumnezeu.

În viaţă avem trei teze care ar trebui studiate cu atenţie:

Dorinţa de a fi ca ceilalţi. - este vreo diferenţă între mine care cred în Dumnezeu şi cel care nu crede?

Să ne schimbăm prin înnoirea minţii, ca să vedem voinţa lui Dumnezeu. Ce trebuie să schimb în viaţa mea?

Trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine.

Ce vreau de la creştinism?

Ce aşteptări am de la Biserică?

Ce am eu bun în mine? Ce har am eu de la Dumnezeu şi trebuie să-l valorific?

Pericolele cele mai des întâlnite, care împiedică găsirea răspunsurilor, sunt: descurajarea, lipsa motivaţiei, absenţa iubirii, existenţa diavolului.

Ce vreau să-i cer lui Isus?

Un moment în care să fim doar noi, să ne ascultăm vocea sufletului fără a fi bruiaţi de alte evenimente, să lăsăm pentru un moment grijile şi să ne regăsim, cred că este cel mai benefic mod de a intra în legătură cu Dumnezeu, care ne ascultă mereu fără a aştepta nimic în schimb. Dumnezeu ne-a creat, iar noi avem nevoie (în permanenţă) de el.

Formarea noastră a fost călăuzită de îndemnul fericitului Ioan Paul al II-lea "Nu vă temeţi, deschideţi larg porţile inimii lui Cristos!", pe care celebrându-l în ziua de 22 octombrie, ni l-am redescoperit ca prieten, părinte şi fericit.

Fericite Ioan Paul al II-lea, roagă-te pentru noi!

Ema-Bianca

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 20 octombrie: Luncani: Formare şi meditaţie

lecturi: 16.