Papa Benedict al XVI-lea: Audienţa generală de miercuri (28 septembrie 2011)
Vizita apostolică în Germania

Iubiţi fraţi şi surori!

Aşa cum ştiţi, de joi până duminică am făcut o vizită pastorală în Germania; de aceea, sunt bucuros să profit, ca de obicei, de ocazia acestei audienţe generale pentru a reparcurge împreună cu voi zilele intense şi minunate petrecute în ţara mea de origine. Am străbătut Germania de la nord la sud, de la est la vest: din capitala Berlin la Erfurt şi la Eichsfeld şi în sfârşit la Freiburg, oraş apropiat de graniţa cu Franţa şi Elveţia. Mulţumesc înainte de toate Domnului pentru posibilitatea pe care mi-a oferit-o de a-i întâlni pe oameni şi a vorbi despre Dumnezeu, de a ne ruga împreună şi de a-i întări pe fraţi şi surori în credinţă, conform mandatului special pe care Domnul l-a încredinţat lui Petru şi succesorilor săi. Aceasta vizită, desfăşurată sub motoul "Unde este Dumnezeu acolo este viitor", a fost cu adevărat o mare sărbătoare a credinţei: în diferitele întâlniri şi colocvii, în celebrări, în special în Liturghiile solemne cu poporul lui Dumnezeu. Aceste momente au fost un dar preţios care ne-a făcut să percepem din nou cum Dumnezeu ştie să dea vieţii noastre sensul cel mai profund, adevărata plinătate, ba chiar că numai El ne dăruieşte nouă, dăruieşte tuturor un viitor.

Cu profundă recunoştinţă amintesc primirea călduroasă şi entuziastă precum şi atenţia şi afectul demonstrate mie în diferitele locuri pe care le-am vizitat. Mulţumesc din inimă episcopilor germani, în special celor din diecezele care m-au găzduit, pentru invitaţie şi pentru ceea ce au făcut, împreună cu atâţia colaboratori, pentru a pregăti această călătorie. O mulţumire vie se îndreaptă la fel spre preşedintele federal şi spre toate autorităţile politice şi civile la nivel federal şi regional. Sunt profund de recunoscători faţă de cei care au contribuit în diferite moduri pentru bunul mers al vizitei, mai ales faţă de numeroşii voluntari. Astfel, vizita a fost un mare dar pentru mine şi pentru noi toţi şi a trezit bucurie, speranţă şi un nou elan de credinţă şi de angajare pentru viitor.

În capitala federală Berlin, preşedintele federal m-a primit în reşedinţa sa şi mi-a urat bun venit în numele său şi al conaţionalilor mei, exprimând stima şi afectul faţă de un papă născut în ţinut german. Din partea mea, am putut să trasez un scurt gând cu privire la raportul dintre religie şi libertate, amintind de o frază a marelui episcop şi reformator social Wilhelm von Ketteler: "Aşa cum religia are nevoie de libertate tot aşa şi libertatea are nevoie de religie".

Cu mare plăcere am acceptat invitaţia de merge la Bundestag, lucru care a fost desigur unul din momentele de mare însemnătate din călătoria mea. Pentru prima dată un papă a ţinut un discurs în faţa membrilor Parlamentului german. Cu această ocazie am voit să expun fundamentul dreptului şi al statului de drept liber, adică măsura oricărui drept, înscris de Creator în însăşi fiinţa creaţiei sale. De aceea este necesar să lărgim conceptul nostru de natură, înţelegând-o nu numai ca un ansamblu de funcţiuni ci dincolo de asta ca limbaj al Creatorului pentru a ne ajuta să discernem binele de rău. După aceea a avut loc şi o întâlnire cu câţiva reprezentanţi ai comunităţii ebraice din Germania. Amintind de rădăcinile noastre comune în credinţa în Dumnezeul lui Abraham, al lui Isaac şi al lui Iacob, am evidenţiat roadele obţinute până acum în dialogul dintre Biserica Catolică şi ebraismul din Germania. De asemenea am avut ocazia să întâlnesc câţiva membrii din comunitatea musulmană, convenind cu ei în privinţa importanţei libertăţii religioase pentru o dezvoltare paşnică a omenirii.

Sfânta Liturghie pe stadionul olimpic din Berlin, la încheierea primei zile a vizitei, a fost una din marile celebrări liturgice care mi-a dat posibilitatea de a mă ruga împreună cu credincioşii şi de a-i încuraja în credinţă. M-am bucurat mult de prezenţa numeroasă a oamenilor! În acel moment de sărbătoare şi impresionant am meditat despre imaginea evanghelică a viţei şi mlădiţelor, adică asupra importanţei de a fi uniţi cu Cristos pentru viaţa noastră personală de credincioşi şi pentru faptul că suntem Biserică, trupul său mistic.

A doua etapă a vizitei mele a fost în Turingia. Germania, şi Turingia în mod deosebit, este ţinutul reformei protestante. Deci, încă de la început am voit cu ardoare să dau importanţă deosebită ecumenismului în cadrul acestei călătorii şi a fost dorinţa mea puternică să trăiesc un moment ecumenic la Erfurt, pentru că tocmai în acest oraş Martin Luther a intrat în comunitatea augustinienilor şi acolo a fost hirotonit preot. De aceea m-am bucurat foarte mult de întâlnirea cu membrii Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania şi de actul ecumenic în fostul convent al augustinienilor: o întâlnire cordială care, în dialog şi în rugăciune, ne-a dus în mod mai profund la Cristos. Am văzut din nou cât este de importantă mărturia noastră comună de credinţă în Isus Cristos în lumea de astăzi, care adesea îl ignoră pe Dumnezeu sau nu se interesează de El. Este nevoie de efortul nostru comun în drumul spre unitatea deplină, dar suntem mereu foarte conştienţi că nu putem "face" nici credinţa nici unitatea atât de dorită. O credinţă creată de noi înşine nu are nici o valoare şi adevărata unitate este mai degrabă un dar al Domnului, care s-a rugat şi se roagă mereu pentru unitatea discipolilor săi. Numai Cristos poate să ne dăruiască această unitate şi vom fi tot mai uniţi în măsura în care ne întoarcem la El şi ne lăsăm transformaţi de El.

Un moment deosebit de emoţionant a fost pentru mine celebrarea Vesperelor mariane în faţa sanctuarului din Etzelsbach, unde m-a primit o mulţime de pelerini. Deja ca tânăr am auzit vorbindu-se despre regiunea Eichsfeld - fâşie de pământ rămasă mereu catolică în diferitele vicisitudini ale istoriei - şi despre locuitorii săi care s-au opus curajos dictaturilor nazismului şi comunismului. Astfel am fost foarte mulţumit să vizitez această localitate Eichsfeld şi oamenii de acolo într-un pelerinaj la imaginea miraculoasă a Fecioarei Îndurerate de la Etzelsbach, unde de-a lungul secolelor credincioşii au încredinţat Mariei propriile cereri, preocupări, suferinţe, primind mângâiere, haruri şi binecuvântări. La fel de emoţionantă a fost Liturghia celebrată în magnifica piaţă a Domului din Erfurt. Amintindu-i pe sfinţii patroni ai Turingiei - sfânta Elisabeta, sfântul Bonifaciu şi sfântul Kilian - şi exemplul luminos al credincioşilor care au mărturisit Evanghelia în timpul sistemelor totalitare, i-am invitat pe credincioşi să fie sfinţii de astăzi, martori valoroşi ai lui Cristos, şi să contribuie la construirea societăţii noastre. De fapt, sfinţii şi persoanele pătrunse de iubirea lui Cristos au fost mereu cei care au transformat cu adevărat lumea. Emoţionantă a fost şi scurta întâlnire cu Mons. Hermann Scheipers, ultimul preot german viu care a supravieţuit după lagărul de concentrare din Dachau. La Erfurt am avut şi ocazia de a întâlni câteva victime ale abuzului sexual din partea persoanelor religioase, cărora am voit să le asigur regretul meu şi apropierea mea de suferinţa lor.

Ultima etapă a călătoriei mele m-a dus în sud-vestul Germaniei, în Arhidieceza de Freiburg. Locuitorii acestui frumos oraş, credincioşii din arhidieceză şi pelerinii numeroşi veniţi din Elveţia şi Franţa şi din alte ţări mi-au rezervat o primire deosebit de sărbătorească. Am putut să experimentez asta şi la veghea de rugăciune cu mii de tineri. Am fost fericit să văd că în patria mea germană credinţa are un chip tânăr, că este vie şi are un viitor. În ritul sugestiv al luminii am transmis tinerilor flacăra luminii pascale, simbol al luminii care este Cristos, îndemnându-i: "Voi sunteţi lumina lumii". Le-am repetat că papa are încredere în colaborarea activă a tinerilor: cu harul lui Cristos, ei sunt în măsură să ducă lumii focul iubirii lui Dumnezeu.

Un moment deosebit a fost întâlnirea cu seminariştii în Seminarul din Freiburg. Răspunzând într-un anumit sens la scrisoarea emoţionantă pe care ei mi-ai transmis-o cu câteva săptămâni înainte, am voit să arăt acelor tineri frumuseţea şi măreţia chemării lor din partea Domnului şi să le ofer un ajutor pentru a continua drumul urmării cu bucuriei şi în profundă comuniune cu Cristos. Tot în Seminar am avut ocazia să întâlnesc într-o atmosferă fraternă şi câţiva reprezentanţi ai Bisericilor Ortodoxe şi Ortodoxe Orientale, de care noi catolicii ne simţim foarte apropiaţi. Tocmai din această amplă comuniune derivă şi misiunea comună de a fi plămadă pentru reînnoirea societăţii noastre. O întâlnire amicală cu reprezentanţii laicatului catolic german a încheiat seria de întâlniri din Seminar.

Marea celebrare euharistică duminicală la aeroportul turistic din Freiburg a fost un alt moment culminant al vizitei pastorale şi ocazia pentru a mulţumi celor care se angajează în diferitele domenii ale vieţii ecleziale, mai ales numeroşilor voluntari şi colaboratori ai iniţiativelor caritative. Ei fac posibile multiplele ajutoare pe care Biserica Germană le oferă Bisericii Universale, în special în teritoriile de misiune. Am amintit şi că slujirea lor preţioasă va fi mereu rodnică atunci când derivă dintr-o credinţă autentică şi vie, în unire cu episcopii şi papa, în unire cu Biserica. În sfârşit, înainte de întoarcerea mea, am vorbit la circa o mie de catolici angajaţi în Biserică şi în societate, sugerând câteva reflecţii despre acţiunea Bisericii într-o societate secularizată, despre invitaţia de a fi liberă de poverile materiale şi politice pentru a fi mai transparentă în faţa lui Dumnezeu.

Iubiţi fraţi şi surori, această călătorie apostolică în Germania mi-a oferit o ocazie propice pentru a-i întâlni pe credincioşii din patria mea germană, pentru a-i întări în credinţă, în speranţă şi în iubire şi a împărtăşi cu ei bucuria că suntem catolici. Însă mesajul meu era adresat întregului popor german, pentru a-i invita pe toţi să privească spre viitor cu încredere. Este adevărat, "Unde este Dumnezeu acolo este viitor". Mulţumesc încă o dată tuturor celor care au făcut posibilă această vizită şi celor care m-au însoţit cu rugăciunea. Domnul să binecuvânteze poporul lui Dumnezeu din Germania şi să vă binecuvânteze pe voi toţi. Mulţumesc.

Benedictus pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 14.