Naşterea Maicii Domnului, începutul noii creaţii

Sărbătorim astăzi Naşterea Mariei Neprihanit Zămislite, naştere pe care au aşteptat-o toate veacurile, naştere prin care a început noua creaţie răscumpărată, o nouă creaţie fără stăpânirea diavolului, fără remuşcarea păcatului şi fără boldul morţii, căci aceşti duşmani au fost biruiţi pentru totdeauna şi pentru întreaga creaţie, de către Isus Fiul Mariei, aşa cum a fost promis de Domnul (cf. Gen 3,15).

Sfântul Andrei din Creta, episcop, spune simplu şi frumos: "Celebrarea de astăzi cinsteşte naşterea Născătoarei de Dumnezeu. Însă adevărata semnificaţie şi scopul acestui eveniment este întruparea Cuvântului. De fapt, Maria se naşte, este alăptată şi crescută pentru a fi Mama Regelui veacurilor, a lui Dumnezeu... Aceasta este ziua în care Creatorul Universului şi-a construit templul său, astăzi este ziua în care, printr-un plan minunat, creatura devine locuinţă aleasă a Creatorului" (cf. Disc. 1; PG 97, 806-810).

O veche istorioară creştină ne spune că în Rai s-a ţinut odată un consiliu, un sfat. Acolo era Dumnezeu, Tatăl al tuturor. Acolo era Dumnezeu Fiul, ce era gata de plecare spre lumea plină de păcat şi durere. Acolo era Dumnezeu Duhul Sfânt cel plin de iubire. Acolo erau şi îngerii pregătiţi să primească fiecare câte o misiune. La acest sfat divin, Dumnezeu Tatăl, a luat cuvântul şi a zis către Isus: "Fiul meu preaiubit, tu ai ales să te cobori pe pământ la oamenii păcătoşi şi nefericiţi spre a-i mântui. Ştiu că vei avea multe de suferit din cauza duşmanilor mântuirii şi chiar a lor. Împreună cu Duhul Sfânt am decis să-ţi împlinim o dorinţă, cu toate că ştim că tu le vei face pe toate cu multă iubire. Spune-ţi deci o dorinţă pe care să ţi-o împlinim şi care să te mângâie în suferinţe.

Fiul a răspuns: "Părinte, vreau o mamă: o mamă toată curată cu trupul şi sufletul. O mamă care să fie toată frumoasă. O mamă care să fie cea mai bună dintre toate mamele. O mamă care să fie mamă atât pentru mine, cât şi o mamă pentru toţi oamenii la care voi merge".

Atunci, Dumnezeu Tatăl, a spus: "Amin".

Şi, la dorinţa Fiului, toate cele trei persoane divine,Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, au creat-o pe Maria din Nazaret, cea neprihănit zămislită, cea toată frumoasă, cea îmbrăcată în soarele şi cu luna sub picioare şi cu o coroană de douăsprezece stele pe cap.

Sfatul Divin, în care s-a hotărât trimiterea lui Isus în lumea de păcat şi crearea Mariei Neprihănit Zămislite, a avut loc pentru că în lumea creată de Dumnezeu "foarte bună" (cf. Gen 1,25) s-a petrecut o mare nenorocire, o mare catastrofă, cea mai mare catastrofă din univers, care este păcatul. Omul, coroana creaţiei, s-a lăsat amăgit de diavol şi a comis păcatul, primul lucru oprit de Dumnezeu, păcat care a declanşat catastrofa degradării, suferinţei şi morţii omului, dar şi degradarea întregului univers creat de Dumnezeu (cf. Înţ 2,23-24).

Isus, la venirea sa în lume, trebuia să aibă o astfel de mamă, cel puţin din două mari motive.

În primul rând pentru că nu se cuvenea ca Isus, care este oglindirea Tatălui (cf. Evr 1,3), Cel în care locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii (cf. Col 2,9), să-şi aibă naşterea dintr-o mamă care să fi fost sclavă a satanei, chiar şi pentru numai o clipă.

Iar în al doilea rând, Isus trebuia să aibă o astfel de mamă, asemenea lui, pentru că Maria, cea "plină de har" (Lc 1,28), Maria cea Neprihănit Zămislită, Maria cea "Toată Frumoasă", Maria, mama lui, trebuia să fie "chip şi început al noii creaţii", chip şi început al noului popor al lui Dumnezeu, chip şi început al Bisericii, adică chip şi început al tuturor celor care vor crede în el.

De aceea, şi sfântul Paul, în lectura a doua de astăzi, ne spune că cei predestinaţi să aibă asemănarea cu Fiul au fost chemaţi, îndreptăţiţi, glorificaţi (cf. Rom 8,28-30).

După această "Nouă Evă", răsărită din planul marelui Sfat Divin, răsărită din inima "Noului Adam, Isus," zic, după aceasta Nouă Femeie neprihănită şi toată frumoasă, după această Femeie divin răscumpărată, după această Femeie, început al răscumpărării omenirii căzute în păcat, au suspinat, au sperat şi s-au rugat toate veacurile.

Iată ce ne spun generaţiile trecute, al căror glas se face profetul Miheea, din prima lectură de astăzi: "Pentru aceasta, după ce Domnul va fi lăsat în părăsire pe poporul său un anumit timp, va veni ziua în care aceea care trebuie să nască va naşte, şi atunci cei care vor fi rămas credincioşi se vor întoarce la fiii lui Israel" (Mi 5,3).

Iată ce spune şi psalmistul, care, văzând-o de departe, pe Maria, a exclamat: "Domnul a aşezat în tine începuturile vieţii" (Ps 87,7).

Iar Evanghelia după Sfântul Matei, prin genealogia redată, ne arată în primul rând că planul divin conform căruia Mântuitorul se va naşte dintr-o fecioară neprihănită (cf. Is 7,14) şi din neamul lui David (cf. Mi 5,2), s-a împlinit întocmai şi la timpul hotărât de Dumnezeu. Dacă Geneza, prima Carte a Vechiului Testament, ni-l prezintă pe primul Adam, capul creaţiei fizice, Evanghelia după Matei, prima carte a Noului Testament, ni-l prezintă pe ultimul Adam, Isus, capul noii creaţii spirituale. Iar în al doilea rând, genealogia lui Matei, ne arată cine erau cei care au aşteptat pe Isus, sau altfel spus, cine sunt cei pe care Isus, Cel venit în lume prin Maria, s-a angajat să-i mântuiască.

Astfel Matei ne arată că cei pe care Isus i-a asumat ca să-i mântuiască, cei pentru care Isus a venit în lume, au fost: bărbaţi şi femei, drepţi şi păcătoşi, blestemaţi şi binecuvântaţi, preoţi şi profeţi, regi şi supuşi.

Prin redarea acestei genealogii a lui Isus, la începutul Evangheliei sale, sfântul Matei vrea să transmită cititorilor şi ascultătorilor Evangheliei sale un mesaj foarte clar: Isus născut din Fecioara Maria, a venit să mântuiască pe toţi păcătoşii, a venit ca să mântuiască tot ce era pierdut (cf. Mt 18,11). De aceea sfântul Paul s-a grăbit să spună: "O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: Cristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu" (1Tim 1,15).

Acesta este mesajul clar al lui Dumnezeu pentru mine şi pentru tine, pentru noi şi pentru voi, pentru cei de aproape şi pentru cei de departe, pentru toţi cei din timpurile trecute, prezente şi viitoare, pentru toţi păcătoşii, oricât de mari şi de mulţi ar fi ei: că toţi avem acum şansa de scăpare şi de mântuire, prin Domnului nostru Isus Cristos, Cel născut din Fecioara Maria.

Iar Maria, prima mântuită de jertfa crucii lui Isus, este numită astăzi: aurora mântuirii, căci cu ea au început zorile mântuirii, pentru toţi fii căzuţi ai lui Adam.

Sfânta Carte ne spune că Dumnezeu însuşi a instituit ritualul de jertfă pe care avea ca să să-l pună la îndemâna omului căzut în păcat, ca un ajutor vizual, prin care să îl poată face să înţeleagă preţul care trebuia să fie plătit pentru a se face ispăşire pentru păcatul său. Această jertfă avea să fie un Miel nevinovat, care urma să-şi jertfească viaţa sa pentru aceea a omului, iar jertfa lui urma să-i acopere goliciunea. "Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele şi i-a îmbrăcat cu ele" (Gen 3,21).

Iar acest miel nevinovat, care avea să ridice, prin jertfa de sine, "păcatul lumii" (cf. In 1,29) şi să biruie pentru totdeauna diavolul, păcatul şi moartea, nu a fost altul decât Isus, Fiul lui Dumnezeu cel viu, născut din Fecioara Maria. El este şi planul secret al Sfatului Divin, plan neînţeles de creaturi (cf. Gal 4,4).

Iar acest plan secret al Sfatului Divin, cu Fiul care se lasă jertfit, a reuşit cu brio, căci a biruit pe duşmanii lui Dumnezeu şi ai omului. Iată ce ne spune Sfânta Carte în acest sens: "Şi diavolul, care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi prorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor" (Ap 20,10). "Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea" (1Cor 15,26). "Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc" (Ap 20,14).

Mântuitorul Isus este numit înainte de orice "sămânţa femeii" (Ap 12,1-5; Gal 3,16.19). El a fost Acela care a venit "să nimicească lucrările diavolului" (Ev 2,14; 1In 3,8).

Isus Cristos, Fiul Mariei, deşi "cel mai mare biruitor din univers", nu a ieşit neatins din această luptă. Semnele cuielor din mâinile şi picioarele sale, precum şi cicatricea din coasta sa, vor fi veşnice aduceri aminte despre lupta cea cruntă în care Satana a zdrobit călcâiul seminţei femeii (cf. Gen 3,15; In 20,25; Zah 13,6).

Iar prima persoană umană înnoită de această luptă şi jertfă a lui Cristos este Maria, care i-a fost Templu şi care a fost orânduită încă din veşnicie să devină chip şi imagine, să devină chip şi început al noii creaţii, care este Biserica, care suntem fiecare dintre noi cei care credem în el.

De aceea, sfântul Paul ne spune: "Cristos şi-a iubit Biserica şi s-a dat, s-a jertfit pe sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă şi prin Cuvânt, ca să se înfăţişeze înaintea lui, slăvită, fără pată fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană" (Ef 5,25-27).

Noi trebuie să ştim şi să credem mereu că Maria, în toate ipostazele vieţii sale, este un chip, o imagine şi un început al întregii Biserici.

Deci tot ce s-a petrecut bun şi frumos cu Maria, se va petrece şi cu toţi cei care cred în Isus şi acceptă planul Sfatului Divin, asemenea ei. În cazul de faţă, aşa cum Maria a fost salvată prin har, tot prin har vom fi salvaţi şi noi. Deci Maria a fost prima salvată de jertfa lui Cristos, dar nu este şi ultima, căci după ea urmăm noi, vom fi mântuiţi şi noi, dacă vom accepta mântuirea prin Isus, asemenea ei.

Sărbătorind Naşterea Maicii Domnului, noi suntem chemaţi să ne reamintim de naşterea şi jertfa lui Isus, care s-a luptat cu diavolul pentru mântuirea noastră şi astfel ne-a acoperit păcatul, după anunţul lui Dumnezeu (Gen 3,21). Dar să ne amintim şi de jertfele Mariei şi de jertfele pe care trebuie să le facem şi noi (cf. Rom 12,1). Căci: "suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi" (Rom 8,18).

Sărbătorind Naşterea Maicii Domnului, noi suntem chemaţi să ne reamintim că Isus Mântuitorul a venit în lumea noastră de păcat şi durere, prin da-ul şi sânul Mariei, şi va continua să vină şi prin da-ul nostru.

Sărbătorind Naşterea Maicii Domnului, noi suntem chemaţi să ne reamintim că Maria, Mama lui Isus şi Mama noastră, a fost prima fiinţă umană din lumea de păcat şi durere, care a fost salvată de Sfatul Divin, de sub puterea şi influenţa satanei, a păcatului şi a morţii, prin jertfa de sine a lui Cristos, dar nu şi ultima salvată, căci Planul Divin al mântuirii este pentru toţi cei care cred.

Pr. Ioan Lungu

lecturi: 10.