Elveţia - note de călătorie (II)

Am continuat vizita prin Lugano. Nu departe de sanctuarul dedicat Inimii lui Isus se află biserica "Sfântul Rocco", consacrată în anul 1596. Interesantă istoria construcţiei acestei biserici, precum şi viaţa sfântului căruia îi este dedicată.

Biserica a fost construită pe locul altei biserici din anul 1349, care era dedicată sfântului Biagio. Cu ocazia unei epidemii de ciumă, care a avut loc între 1512 şi 1527, cetăţenii din Lugano au cerut ca, pe locul ocupat un timp de castelul ducelui de Lugano, să fie construită o capelă dedicată lui Rocco, sfântul din Montpellier, cunoscut ca un apărător împotriva bolii. Cererea a fost reînnoită în anul 1528, când o nouă epidemie a lovit oraşul. La 3 noiembrie acelaşi an, mulţi s-au adunat în Piaţa Mare, actuala Piaţa Reformei, unde Battista Somazzi a reamintit dorinţa oamenilor de a construi o biserică. La 31 decembrie, Consiliul general al oraşului a aprobat cererea şi o parte din banii necesari. În anul următor, muncitorii au abandonat lucrul de teamă să nu se contamineze cu boala care între timp se răspândise şi mai mult. Edificiul a reuşit să fie terminat abia la finalul acelui secol, după câteva întreruperi. Dorinţa de a avea o biserică era împlinită. Aceasta putea să slujească în timpul epidemiilor de ciumă şi ca lazaret.

Pe zidul din faţadă citim un an scris cu litere latine, 1810, probabil anul în care biserica a fost renovată.

În interior, pe o parte şi pe alta a pereţilor sunt picturi care descriu viaţa sfântului Rocco. Văd bolnavi de care Rocco se îngrijeşte, îl descopăr alături de un câine care îi aduce de mâncare. Înţeleg câte ceva din viaţa sfântului Rocco, dar cele văzute mă fac să studiez mai mult viaţa lui.

Sfântul Rocco este pomenit în calendarul roman la 16 august. Tradiţional, anii vieţii lui Rocco se notează a fi între 1295 şi 1327. Graţie multor studii făcute asupra biografiei sale s-au delineat câteva date mai sigure.

S-a născut la Montpellier (Franţa) între 1345 şi 1350. Părinţii Jean şi Libčre De La Croix erau exemple de virtute. Deşi bogaţi, erau dedicaţi operelor de caritate. Conform tradiţiei, Rocco s-a născut cu o cruce gravată pe piept. În jurul vârstei de 20 de ani i-a pierdut pe amândoi părinţii. S-a hotărât să-l urmeze pe Cristos până la capăt. A vândut toate bunurile şi a intrat în rândul terţiarilor franciscani. A îmbrăcat haina de pelerin, dorind să meargă la Roma la mormintele sfinţilor Petru şi Paul. Restul vieţii lui se desfăşoară în Italia. În iulie 1367 a ajuns la Acquapendente, un orăşel din provincia Viterbo. Aici a cerut să intre în spital pentru a sluji bolnavilor de ciumă. A săvârşit primele vindecări miraculoase. A plecat spre Roma, dar s-a oprit în mai multe locuri unde era epidemie de ciumă: Emilia Romagna, Cesena A ajuns la Roma între 1367 şi începutul lui 1368, unde l-a vindecat de ciumă pe un cardinal însemnându-l pe frunte cu semnul sfintei cruci. Cardinalul l-a prezentat pe Rocco papei. În 1370 sau 1371 a plecat din Roma. Mulţi spun că s-a oprit la Rimini, Forlě, Cesena, Parma, Bologna. Sigur este că în iulie 1371 era la Piacenza, slujind într-un spital. Într-o zi descoperă la un picior că a contractat ciuma. S-a retras într-o colibă din pădure aproape de râul Trebbia. Aici un câine îi lingea rănile şi îi aducea în fiecare zi câte o bucată pâine până ce stăpânul câinelui (nobilul Gottardo Pollastrelli) l-a descoperit şi l-a luat, oferindu-i adăpost. Se vindecă şi îşi reia drumul spre patrie. Câteva tradiţii reţin că a murit la Montpellier sau la Angera pe Lago Maggiore. Este sigur însă că pe drumul de întoarcere a fost arestat, fiind suspectat că este spion. Interogat de guvernator la Voghera, răspunde că este "un umil slujitor al lui Isus Cristos". Este aruncat în închisoare unde petrece cinci ani. Când moartea era aproape, cere să i se aducă un preot. S-au verificat câteva evenimente miraculoase, dar, când uşa celulei a fost deschisă, Rocco era deja mort. Era 16 august într-an din perioada 1376-1379. Nu avea mai mult de 32 de ani. Fiind descoperit cine era, este înmormântat cu onoruri. La mormântul său a început să înflorească cultul faţă de tânărul Rocco, pelerinul din Montpellier, prietenul celor din urmă, al bolnavilor de ciumă, al săracilor. La biserica "Sfântul Rocco" din Roma se păstrează braţul său drept, iar la Veneţia trupul său. În anul 1584, papa Gregore al XIII-lea a înscris numele Rocco în lista sfinţilor.

(va continua)

Pr. Cornel Cadar

* * *

Elveţia - note de călătorie (I)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23-30 august: Elveţia - note de călătorie (II)

lecturi: 18.