Exemplul lui Newman reaprinde carisma sfântului Filip Neri

Interviu luat părintelui Edoardo Cerrato C.O.

De Antonio Gaspari

"Conştiinţa sa profundă că Dumnezeu l-a creat pentru o slujire precisă, un scop precis, o misiune, fac din John Henry Newman un fericit universal". Aşa a afirmat Javier Prades Lopez, director al departamentului de teologie dogmatic şi preşedinte al facultăţii "Sfântul Damasus" din Madrid, la introducerea întâlnirii "Cor ad Cor Loquitur. Certitudinea lui Newman, conştiinţă şi realitate", care s-a desfăşurat la Meeting din Rimini luni, 22 august 2011.

La întâlnire a participat şi părintele Edoardo Cerrato, din anul 1994 Procurator general al Confoederatio Oratorii Sancti Philippi Neri, care a explicat faptul că "pentru Newman sfântul Filip Neri este un 'vir prisci temporis', om din timpul antic. Un om, un sfânt în care redevine prezentă cu claritate originea creştinismului".

În privinţa carismei oratoriene a sfântului Filip Neri, practicată de fericitul Newman, agenţia Zenit l-a intervievat pe părintele Edoardo Aldo Cerrato.

De ce un părinte oratorian este aşa de interesat de doi autori englezi ca Chesterton şi Newman?

Părintele Cerrato: Ceea ce mă uimeşte în Chesterton este "inteligenţa realităţii" ca să mă exprim cu o frază a lui Benedict al XVI-lea. Pentru că astăzi nu este aşa de sigur că realitatea există, faptele nu sunt privite ca fapte, prevalează interpretarea asupra realităţii. Şi Newman era foarte atent la realitate. Chesterton l-a definit pe Newman o "saetta incandescentă", o saetta care ajunge direct la punctul problemelor. Chesterton şi Newman privesc la ceea ce există, intră cu raţiunea şi inteligenţa să înţeleagă motivele, dar nu suprapun niciodată interpretarea lor peste fapt.

Pentru ce acest interes al dumneavoastră faţă de Newman?

Părintele Cerrato: Pentru că Newman este un oratorian, adică adept al carismei sfântului Filip Neri. Carismă pe care a practicat-o timp de 43 de ani. Din anul 1847 până la moarte Newman a trăit în Oratoriu. Atunci când Papa Leon al XIII-lea i-a propus cardinalatul Newman a răspuns: "mulţumesc Sanctităţii Voastre pentru această onoare, dar vă rog să nu mă luaţi de la Părintele meu Filip şi din această casă în care am trăit în pace timp de atâţia ani". Atunci Papa a spus: "bine, bine, continuaţi să lucraţi, sunt fericit ca să rămâneţi în casa dumneavoastră". Casa aceea ca să mă exprim cu termenii englezeşti folosiţi de Newman era "House" dar şi "Home". Era cuibul dulce, lumea afectelor, a prieteniei, a fraternităţii trăită în realitatea şi în aspectul concret al unei vieţi.

Cât este de actuală carisma lui Filip Neri şi în lumina beatificării lui Newman?

Părintele Cerrato: Dintre cei moderni, Newman este cel mai bun propagandist al sfântului Filip Neri. Filip este un sfânt care l-a fascinat pe Newman şi trebuie să spun că, şi constat asta în fiecare zi, continuă să fascineze atâtea persoane. Sfântul Filip a ajuns la Roma şi a fost laic până la vârsta de 36 de ani. Toată experienţa sa puternică de întâlnire cu Cristos în realitatea concretă a Bisericii are loc mai întâi ca laic şi apoi ca preot. În jurul lui, datorită faptului că este simpatic, fascinant, strălucitor, profund şi în continuă căutare a lui Dumnezeu, se creează un grup de prieteni. A scris un biograf al său: "Sfântul Filip Neri nu avea discipoli, avea prieteni". Toţi îl puteau întâlni şi repede deveneau prietenii săi. Motoul său scris pe patul de moarte este "cine îl caută pe altul care nu este Cristos, nu ştie ce caută". Asta nu înseamnă că tot restul nu are valoare, dimpotrivă că toată realitatea este comprehensibilă prin experienţa creştină.

Ce credeţi despre ficţiunea despre sfântul Filip Neri "Prefer paradisul", transmisă la televizor de Rai Uno?

Părintele Cerrato: E vorba de o ficţiune pe care am văzut-o în avanpremieră la Lux Vide. În sinteză extremă reflectă spiritul lui Filip Neri în cadrul vieţii unui om care este el. Adică din punct de vedere istoric nu există nimic sau aproape nimic din viaţa sfântului Filip Neri. Spiritul este în întregime, raportul cu copiii, câteva fraze rostite de protagonişti, dar tot contextul, raportul cu cardinalii, cu Papa, cu Sfântul Scaun, istoriile câtorva ucenici ai săi, este în întregime ficţiune. Îndeosebi raportul cu Curia vaticană este falsificat. Filip a avut dificultăţi de ordin natural datorită tipologiei carismei, însă atitudinea sa a fost mereu de absolută ascultare, fidelitate şi umilinţă.

Ce înseamnă a fi Procurator general şi cum se desfăşoară viaţa acestei Confoederatio Oratorii Sancti Philippi Neri?

Părintele Cerrato: Sunt 17 ani de când sunt Procurator general, căruia îi revine însoţirea noilor comunităţi, şi am avut bucuria de a vedea născându-se 19 case noi în toate părţile lumii. Într-un timp în care este mai uşor a vedea că sunt închise casele, noi am deschis noi case. În afară de acestea 19, există 32 de proiecte de noi fundaţii, în toate continentele şi chiar în Europa care este minunea minunilor. Asta înseamnă că mesajul sfântului Filip este de mare actualitate. Ca să spun în cuvinte sărace, laicii înţeleg foarte bine că Filip nu era un clerical şi preoţii înşişi înţeleg că secularitatea nu este secularism. Secularitatea este în mod fundamental o aptitudine prin care un creştin, atât laic cât şi preot, trăieşte în lume credinţa sa creştină nu deasupra lumii, ci în cadrul circumstanţelor, împărtăşind neliniştile, bucuriile, problemele istoriei, trăind realitatea. Conform sfântului Filip, aceasta este calea de sfinţenie care duce la desăvârşire.

Pentru a înţelege acest raport în cadrul realităţii există un episod semnificativ din viaţa sfântului Filip. O mare doamnă din aristocraţia romană l-a întrebat pe sfântul Filip cu un limbaj bine aşezat din punct de vedere ecleziastic: "Când a părăsit lumea cucernicia voastră?". Şi Filip a răspuns: "într-adevăr mie mi se pare că n-am părăsit-o niciodată". Filip era un florentin foarte dârz, a devenit roman rămânând florentin. Cât priveşte funcţia pe care o am, trebuie ştiut că noi formăm o confederaţie şi fiecare dintre case are propria autonomie, nu există un superior general. Am putea spune că Procuratorul general este echivalentul Abatelui general al unei congregaţii de călugări.

Care sunt virtuţile pe care Newman le-a observat în spiritualitatea sfântului Filip?

Părintele Cerrato: Newman înţelege că toată lumea interioară a lui Filip se exprimă în exterior cu termenul de gentileţe, adică respectare maximă a persoanei. Pentru acest motiv în educarea individului şi pentru întâlnirea cu persoanele, sfântul Filip a ales confesionalul şi nu pupitrul. Filip a fost confesorul de Roma. A schimbat chipul Urbei prin intermediul confesionalului. Toată ziua şi o parte din noapte o petrecea la confesional. Un mare istoric de artă a scris că Roma în acea epocă nu avea nevoie de botezători ci de medici de suflete, iar Filip a fost un medic de suflete.

Ce puteţi să ne spuneţi despre această istorie conform căreia sfântul Filip avea o inimă mare?

Părintele Cerrato: E vorba de un eveniment cu caracter mistic. Atunci când Filip a murit, Pontiful a autorizat autopsia, din care a rezultat că sfântul avea o inimă enorm de dilatată. În viaţă nu se ştia de această dilatare, dar se cunoşteau manifestări cu caracter deosebit. Martorii povestesc că în unele momente de extaz bătaia inimii lui Filip se simţea în exterior. În afară de asta unii vorbesc despre o umflare pe pieptul lui Filip la înălţimea inimii. Pe baza acestor mărturii Pontiful a autorizat autopsia care a fost făcută de medicii pontificali având în frunte pe Andrea Cisalpino care era autoritatea medicală maximă din acea vreme.

Cisalpino este cel care a descoperit dubla circulaţie a sângelui, dacă ar fi viu astăzi i-ar da premiul Nobel. Inima lui Filip a fost găsită de două ori şi jumătate mai mare decât dimensiunea unei inimi normale. E vorba de o dilatare care nu permite viaţa. Şi totuşi Filip a trăit de la vârsta de 29 de ani până la 80 de ani în această situaţie. E vorba deci de un fenomen mistic, inexplicabil din punct de vedere fizic. În afară de asta s-a descoperit că Filip avea trei coaste desprinse de stern pentru a face spaţiu inimii dilatate. Despre acest fenomen a vorbit şi Slujitorul lui Dumnezeu Pius al XII-lea atunci când i-a primit pe părinţii oratorieni, cu patru zile înainte de a muri. Pius al XII-lea cunoştea bine istoria sfântului Filip, frecventase încă de mic biserica "Santa Maria in Navicella. La "Chiesa nuova" încă există confesionalul unde se îngenunchea. În privinţa acestei mărimi inexplicabile a inimii sfântului Filip, Pius al XII-lea vorbeşte despre un fenomen nou care se inserează în marile fenomene mistice în istoria Bisericii. O spiritualitate care are în centru inima l-a impresionat foarte mult pe Newman, care deşi preluând-o de la sfântul Francisc de Sales, în stema sa a scris: "Cor ad cor loquitur", "inima vorbeşte inimii".

(După Zenit, 24 august 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.