ZMT Madrid: Discursul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pe Aeroportul internaţional din Madrid Barajas

Ceremonia de bun venit

Discursul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea
Aeroportul internaţional din Madrid Barajas
Joi, 18 august 2011

*

Maiestate,
Domnule cardinal arhiepiscop de Madrid,
Domnilor cardinali,
Veneraţi fraţi întru Episcopat şi întru Preoţie,
Stimate autorităţi naţionale, regionale şi locale,
Iubiţi fraţi şi surori din Madrid şi din întreaga Spanie,

Mulţumesc, Maiestate, pentru prezenţa dumneavoastră aici împreună cu regina şi pentru cuvintele aşa de alese şi respectuoase pe care mi le-aţi adresat urându-mi bun venit. Cuvinte care mă fac să retrăiesc neuitatele demonstraţii de simpatie primite în călătoriile mele precedente în Spania şi, în mod deosebit, în recenta mea călătorie la Santiago de Compostela şi la Barcelona. Îi salut foarte cordial pe toţi cei prezenţi aici la Barajas şi pe cei care urmăresc această ceremonie prin radio şi televiziune. O amintire foarte recunoscătoare şi faţă de cei care cu atâta angajare şi dăruire, în cadrul eclezial şi civil, au contribuit cu propriul efort şi propria muncă pentru ca această Zi Mondială a Tineretului la Madrid să se desfăşoare în mod fericit şi să obţină roade îmbelşugate.

Doresc să mulţumesc din toată inima şi pentru ospitalitatea atâtor familii, parohii, colegii şi alte instituţii care i-au primit pe tinerii veniţi din toată lumea, mai întâi în diferite regiuni şi oraşe din Spania şi acum în acest mare oraş Madrid, cosmopolit şi mereu cu porţile deschise.

Sunt aici pentru a mă întâlni cu mii de tineri din toată lumea, catolici, interesaţi de Cristos sau în căutarea adevărului care dă un sens genuin propriei existenţe. Vin ca Urmaş al lui Petru pentru a-i întări în credinţă pe toţi, trăind câteva zile de intensă activitate pastorală pentru a vesti că Isus Cristos este Calea, Adevărul şi Viaţa; pentru a da impuls angajării de a construi Împărăţia lui Dumnezeu în lume, printre noi; pentru a îndemna pe tineri să se întâlnească personal cu Cristos Prieten şi astfel, înrădăcinaţi în Persoana sa, să se convertească în discipoli fideli şi martori curajoşi ai săi.

De ce şi cu ce scop a venit această mulţime de tineri la Madrid? Deşi răspunsul ar trebui să-l dea tinerii înşişi, se poate crede foarte bine că ei doresc să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum le este propus lor în motoul acestei Zile Mondiale a Tineretului, în aşa fel încât, înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, să manifeste fermitatea credinţei lor.

Mulţi dintre ei au auzit glasul lui Dumnezeu, probabil numai ca o şoaptă uşoară, care i-a făcut să-l caute mai asiduu şi să împărtăşească împreună cu alţii experienţa forţei pe care o are glasul lui Dumnezeu în viaţa lor. Această descoperire a lui Dumnezeu cel viu îi reînsufleţeşte pe tineri şi deschide ochii lor la provocările din lumea în care trăiesc, cu limitele sale şi posibilităţile sale. Văd superficialitatea, consumismul şi hedonismul care domnesc, atâta banalizare în trăirea sexualităţii, atâta lipsă de solidaritate, atâta corupţie. Şi ştiu că fără Dumnezeu ar fi greu de înfruntat aceste provocări şi a fi într-adevăr fericiţi, punând întregul lor entuziasm în dobândirea unei vieţi autentice. Însă avându-l pe El alături vor avea lumină pentru a merge şi motive pentru a spera, fără să se oprească în faţa celor mai înalte idealuri ale lor, care vor motiva angajarea lor generoasă pentru a construi o societate în care să se respecte demnitatea umană şi fraternitatea reală. Aici, la această Zi, au ocazia privilegiată pentru a pune în comun aspiraţiile lor, pentru a schimba reciproc bogăţia propriilor culturi şi experienţe, pentru a se anima unul pe altul într-un drum de credinţă şi de viaţă, în care unii se cred singuri sau ignoraţi în propriile ambiente zilnice. În schimb nu, nu sunt singuri. Mulţi de vârsta lor împărtăşesc înseşi propunerile lor şi, încrezându-se total în Cristos, ştiu că au realmente un viitor în faţa lor şi nu se tem de angajările decisive care dau plinătate întregii vieţi. Pentru aceasta este pentru mine o imensă bucurie să-i ascult, să ne rugăm împreună şi să celebrez Euharistia cu ei. Ziua Mondială a Tineretului ne aduce un mesaj de speranţă, ca o adiere de aer curat şi tineresc, cu suflu renovator care ne umple de încredere în faţa zilei de mâine a Bisericii şi a lumii.

Desigur că nu lipsesc dificultăţile. Subzistă tensiuni şi ciocniri deschise în atâtea locuri din lume, chiar cu vărsare de sânge. Dreptatea şi valoarea cea mai înaltă a persoanei umane se supun cu uşurinţă la interese egoiste, materiale şi ideologice. Nu întotdeauna se respectă aşa cum trebuie ambientul şi natura pe care Dumnezeu le-a creat cu atâta iubire. În afară de asta, mulţi tineri privesc cu îngrijorare la viitor în faţa dificultăţii de a găsi un loc demn de muncă sau pentru că l-au pierdut sau pentru că este precar şi nesigur. Alţii au nevoie să fie avertizaţi pentru a nu cădea în reţeaua drogurilor sau să aibă o asistenţă eficace dacă, din păcate, au căzut în această reţea. Nu puţini, din cauza credinţei lor în Cristos, suferă în ei înşişi discriminarea, care ajunge la dispreţ şi la persecuţia deschisă sau ascunsă pe care o îndură în anumite regiuni şi ţări. Sunt persecutaţi voind să-i îndepărteze de la El, privându-i de semnele prezenţei sale în viaţa publică şi reducând la tăcere însuşi sfântul său Nume. În schimb eu vreau să le spun tinerilor, cu toată forţa inimii mele: ca nimic şi nimeni să nu vă ia pace3a; să nu vă ruşinaţi de Domnul. El nu a avut rezerve să devină unul ca noi şi să experimenteze neliniştile noastre pentru a le duce la Dumnezeu şi astfel ne-a mântuit. În acest context este urgent de a-i ajuta pe tinerii discipoli ai lui Isus să rămână tari în credinţă şi să asume aventura minunată de a o vesti şi a o mărturisi deschis cu propria viaţă. O mărturie curajoasă şi plină de iubire faţă de frate, decisă şi prudentă în acelaşi timp, fără a ascunde propria identitate creştină, într-un climat de convieţuire respectuoasă cu alte opţiuni legitime şi cerând, în acelaşi timp, respectul datorat faţă de propriile opţiuni.

Maiestate, reînnoind recunoştinţa mea pentru respectuosul bun venit pe care mi l-aţi oferit, doresc să manifest stima şi apropierea mea faţă de toţi oamenii din Spania, precum şi admiraţia mea faţă de o ţară aşa de bogată în istorie şi cultură, pentru vitalitatea propriei credinţe, care a adus rod în atâţia sfinţi şi sfinte în toate perioadele, în numeroşi bărbaţi şi femei care părăsindu-şi propria ţară au dus Evanghelia în toate colţurile lumii şi în persoane drepte, solidare şi bogate în bunătate în întregul lor teritoriu. Este o mare comoară care desigur că merită să o păstrăm cu atitudine constructivă, pentru binele comun de astăzi şi pentru a oferi un orizont luminos viitorului noilor generaţii. Deşi există actualmente motive de îngrijorare, este mai mare dorinţa spaniolilor de a le depăşi cu dinamismul care îi caracterizează şi la care atât de mult contribuie profundele sale rădăcini creştine, foarte fecunde în decursul secolelor.

Salut încă de acum foarte cordial pe toţi dragii prieteni spanioli şi madrileni şi pe cei care au venit din alte ţări. În decursul acestor zile voi fi unit cu voi ţinând cont foarte mult de toţi tinerii din lume, îndeosebi cei care trec prin încercări de diferită natură. Încredinţând această întâlnire Preasfintei Fecioare Maria şi mijlocirii sfinţilor protectori ai acestei Zile, îi cer lui Dumnezeu să binecuvânteze şi să ocrotească mereu pe copiii Spaniei. Mulţumesc.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 16.