Vatican: Audienţa generală de miercuri, 3 august 2011. Despre rugăciune

Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt foarte bucuros să vă văd aici în piaţa de la Castel Gandolfo şi să reiau audienţele întrerupte în luna iulie. Eu aş vrea să continui cu tema pe care am început-o, adică o "şcoală de rugăciune", şi astăzi într-un mod un pic diferit, fără a mă îndepărta de temă, să amintesc câteva aspecte cu caracter spiritual şi concret, care mi se par utile nu numai pentru cel care trăieşte - într-o parte a lumii - perioada concediilor de vară, asemenea nouă, ci şi pentru toţi cei care sunt angajaţi în munca zilnică.

Când avem un moment de pauză în activităţile noastre, în mod special în timpul concediilor, adesea luăm în mână o carte pe care dorim să o citim. Tocmai acesta este primul aspect asupra căruia aş vrea să mă opresc astăzi. Fiecare dintre noi are nevoie de timpuri şi spaţii de reculegere, de meditaţie, de calm... Slavă Domnului că este aşa! De fapt, această exigenţă ne spune că nu suntem făcuţi numai pentru a munci, ci şi pentru a gândi, a reflecta, sau pur şi simplu a urmări cu mintea şi cu inima o relatare, o istorie în care să ne întruchipăm, într-un anumit sens "să ne pierdem" pentru a fi după aceea îmbogăţiţi.

Desigur multe din aceste cărţi de lectură pe care le luăm în mână în concediu sunt de cele mai multe ori de evadare, şi lucrul acesta este normal. Totuşi, diferite persoane, îndeosebi dacă pot avea spaţii de pauză şi de relaxare mai prelungite, se dedică să citească ceva mai angajant. Deci aş vrea să fac o propunere: de ce să nu descoperim unele cărţi din Biblie, care în mod normal nu sunt cunoscute? Sau din care probabil am ascultat vreun text în timpul Liturgiei, dar pe care nu am citit-o niciodată în întregime? De fapt, mulţi creştini nu citesc niciodată Biblia şi au o cunoaştere despre ea foarte limitată şi superficială. Biblia - aşa cum spune numele - este o culegere de cărţi, o mică "bibliotecă", născută în decursul unui mileniu. Unele din aceste "broşuri" care o compun rămân aproape necunoscute pentru cea mai mare parte a persoanelor, chiar şi buni creştini. Unele sunt foarte scurte, cum este Cartea lui Tobia, o relatare care conţine un sens foarte înalt despre familie şi despre căsătorie; sau Cartea Esterei, în care regina evreică, prin credinţă şi rugăciune, salvează poporul său de la exterminare; sau şi mai scurtă, Cartea lui Rut, o străină care îl cunoaşte pe Dumnezeu şi experimentează providenţa sa. Aceste mici cărţi se pot citi în întregime într-o oră. Mai angajante, şi capodopere autentice, sunt Cartea lui Iob, care tratează marea problemă a durerii nevinovate; Qohelet, care uimeşte prin modernitatea descumpănitoare cu care pune în discuţie sensul vieţii şi al lumii; Cântarea Cântărilor, minunat poem simbolic despre iubirea umană. Aşa cum vedeţi, acestea sunt toate cărţi din Vechiul Testament. Şi Noul Testament? Desigur, Noul Testament este mai cunoscut şi genurile literare sunt mai puţin diversificate. Însă, frumuseţea de a citi o Evanghelie dintr-o dată trebuie descoperită, după cum recomand şi Faptele Apostolilor sau una dintre Scrisori.

În concluzie, dragi prieteni, astăzi aş vrea să sugerez să ţineţi la îndemână, în timpul perioadei de vară sau în momentele de pauză, sfânta Biblie, pentru a o gusta în mod nou, citind dintr-o dată unele din Cărţile sale, pe cele mai puţin cunoscute şi chiar pe cele mai cunoscute, aşa cum sunt Evangheliile, însă într-o citire continuată. Făcând astfel, momentele de destindere pot să devină pe lângă îmbogăţire culturală şi hrană a spiritului, capabilă să alimenteze cunoaşterea lui Dumnezeu şi dialogul cu El, rugăciunea. Şi aceasta pare să fie o frumoasă ocupaţie pentru concedii: a lua o carte a Bibliei, a avea astfel un pic de destindere şi, în acelaşi timp, a intra în marele spaţiu al Cuvântului lui Dumnezeu şi a aprofunda contactul nostru cu Veşnicul, tocmai ca scop al timpului liber pe care ni-l dă Domnul.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.