Elveţia - note de călătorie (III)

Biserica "Sfânta Maria a Îngerilor" este cea mai veche, unul dintre monumentele istorice cele mai importante ale oraşului. Se află chiar în apropierea sediului terezinelor.

Este construită în stil roman şi apoi mărită în secolului al XVI lea. Faţada este sobră, în unghi, susţinută de un acoperiş cu căpriori aşa cum se obişnuia la călugării franciscani. Ca element decorativ se vede o rozetă care primeşte lumină dimineaţa şi foarte puţin la amiază. Două ferestre dreptunghiulare sunt mai jos. Luneta este deasupra uşii principale. Cândva se observă că a fost pictată. Deasupra sunt două turnuleţe. În spate, sveltă, se înalţă clopotniţa cu două planuri pentru clopote: primul plan are ferestre gotice acoperite, câte una pe fiecare latură; al doilea plan are ferestre perechi deschise pe fiecare dintre cele patru laturi.

Interesantă este istoria acestei biserici. Odinioară ea constituia un întreg cu conventul fraţilor minori franciscani observanţi şi din anul 1602 al fraţilor reformaţi din provincia Milano. Franciscanii au deschis aici un convent în anul 1490. Construcţia bisericii a început la 14 februarie 1499 şi s a terminat în anul următor. Din motive necunoscute biserica a fost sfinţită în anul 1515. Conventul era legat de biserică la sud şi la sud vest formând o masă compactă, închis la exterior, întrerupt doar de ferestrele mici ale chiliilor şi de un chiostro cu capiteluri elegante.

Renovată şi restaurată între anii 1922 şi 1930, 2005 şi 2007, biserica şi în special conventul au suferit o serie de transformări şi modificări în cursul secolelor. Prin decretul din 15 iulie 1848, conventul a fost suprimat şi călugării expulzaţi din canton. Complexul a fost parţial dărâmat. În a doua jumătate a secolului al XIX lea (1852 1855), aproape de biserică, a fost ridicat de fraţii Filip şi Iacob Ciani L'Hôtel du Parc, care acoperea ferestrele bisericii pe latura stângă. Construcţia hotelului nu ţinea cont de dimensiunea şi armonia bisericii, intervenţia devenind şi mai îngrijorătoare cu ulterioara adăugare a două etaje câţiva ani mai târziu. În anul 1903, hotelul îşi ia numele de Grand Hotel Palace. Din vechiul convent, o aripă a chiostroului şi două etaje cu ferestre au fost integrate în structura hotelieră. Primăria din Lugano a dărâmat hotelul şi în locul lui a ridicat în anii din urmă un impozant complex turistic, expoziţie şi muzeu. Doar faţada hotelului a rămas pentru a da mărturie de ceea ce s a petrecut în secolul al XIX lea cu mănăstirea şi biserica.

Intrăm în biserică. Este o singură navă, joasă, cu patru arcade în plan longitudinal şi un cor în plan pătrat care se termină cu o absidă semicirculară. Pe partea dreaptă sunt patru capele în plan poligonal. Pe o placă de marmură pe peretele din dreapta citim: "Biserica Sfânta Maria a Îngerilor a fost restaurată sub conducerea pictorului Edoardo Berta din anul 1922 până în anul 1930 din iniţiativa şi cu cheltuiala statului cantonului Ticino, cu concursul confederaţiei şi cu contribuţia financiară a oraşului Lugano şi a firmelor private. Lucrările de consolidare au fost executate sub îngrijirea arhitectului Otto Marini şi a inginerului Francesco Riva. În ziua de 23 octombrie 1922 guvernul cantonului a semnat angajamentele de drept ale confederaţiei cu privire la conservarea edificiului".

Ne aflăm în faţa capodoperelor începutului Renaşterii. În faţă impresionează "Crucificarea lui Cristos" (Patimile) lui Bernardino Luini (Lucino), ucenicul lui Leonardo da Vinci, care şi a început cariera artistică în abaţia din Chiaravalle. Pe peretele din stânga naosului este pictată "Cina de pe urmă" de acelaşi Luini (înainte era în sala de mese a călugărilor). "Fecioara cu pruncul Isus" şi "Sfântul Ioan" sunt aşezate pe peretele de răsărit al primei capele laterale, şi acestea operele lui Luini.

Peretele pe care este pictată "Crucificarea lui Cristos" se sprijină pe trei arcade. Dedesubt, pe stâlpi, sunt reprezentaţi sfinţii Rocco şi Sebastian. În arcada centrală sunt două reprezentări: Ierusalimul (la stânga) şi Calvarul (la dreapta). Sub arcada din stânga sunt pictate scene din viaţa sfântului Francisc din Assisi. Sub arcada din dreapta sunt pictaţi sfinţii Laurenţiu şi Ştefan, precum şi medalioane ale profeţilor.

"Crucificarea lui Cristos" ne atrage din nou atenţia. Este constituită dintr o mulţime de personaje, o splendidă compoziţie. Conţine 153 de capete, mai mulţi cai, un joc de figuri care creează un contrast izbitor cu întristarea care caracterizează figurile feminine. Aici mi am spus că trebuie să revin în zilele următoare.

(va urma)

Pr. Cornel Cadar

* * *

Elveţia - note de călătorie (II)
Elveţia - note de călătorie (I)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 23-30 august: Elveţia - note de călătorie (III)

lecturi: 22.