Apocalipse nerealizate vreodată

Prezicerile despre venirea lui Cristos dăinuie de la primii creştini

De Roberto Federigă*

În luna iunie mulţi au aflat public, prin intermediul mijloacelor de informare, că un grup evanghelic penticostal a descoperit momentul judecăţii finale şi "răpirea" creştinilor în ziua de 21 mai 2011 la ora 18.00. Slavă Domnului nu s-a întâmplat nici un cataclism sau vreun dezastru de mari proporţii, interpretabil de către acest grup din SUA - denumit "Family radio" şi creat de Harold Egbert Camping - ca un semnal al începutului apocalipsei.

Pe de altă parte, această tendinţă nu este o noutate. În decursul timpului diferite grupuri fundamentaliste biblice au pronosticat sfârşitul timpurilor şi separarea celor drepţi (răpirea) de pe pământul care va fi distrus. Adventiştii îl prevăzuseră pentru 21 martie 1843, pentru 21 martie 1844, pentru 22 octombrie 1844 şi pentru anul 1874 Martorii lui Iehova. Pat Robertson, un tele-evanghelist, anunţase a doua venire a lui Cristos pentru deceniul din anii Optzeci.

La 18 martie 2000, în localitatea Kanungu, din districtul Rukingiri, în Uganda, 235 de adepţi ai sectei celor "Zece porunci ale lui Dumnezeu" au murit arşi de vii în templul lor într-o sinucidere în masă în timp ce intonau cântece religioase. În anul 2008, o sectă care se autoproclama biserica ortodoxă autentică s-a baricadat în câteva caverne în oraşul Nikolskoie. Adepţii lui Piotr Kuznetsov, un şef mesianic care în acel moment era internat într-un centru de neuropsihiatrie, aşteptau sfârşitul lumii în lunea mai.

Pe la sfârşitul secolului XIX-lea a apărut în câteva Biserici din Statele Unite - cu scopul de a contrasta tendinţa liberalistă în domeniul teologic (contrast fundamentalism/modernism) şi ca răspuns dat evoluţionismului darwinist născut în acea perioadă împreună cu alte teorii - o mişcare formată din diferite curente din aripa conservatoare a Protestantismului. În anul 1895, această mişcare a adoptat o declaraţie de credinţă care avea să fie după aceea articulată în douăsprezece volume publicate între anii 1909-1915, sintetizate în cele paisprezece articole considerate ca adevăruri esenţiale. Cinci dintre acestea ar forma "magna charta" a fundamentalismului: infailibilitatea Scripturilor, naşterea feciorelnică a lui Cristos, jertfa ispăşitoare şi răscumpărătoare a lui Cristos, învierea trupească a lui Cristos şi autenticitatea minunilor (mai târziu, fundamentaliştii au schimbat al cincilea articol cu "întoarcerea iminentă a lui Cristos").

Spune despre fundamentalism Dicţionarul limbii spaniole de la Real Academia Espańola (RAE) în a douăzeci şi doua ediţie: "1. Mişcare religioasă şi politică de masă care vrea să restaureze puritatea islamică prin intermediul aplicării rigide a legii Coranului la viaţa socială. 2. Credinţă religioasă întemeiată pe o interpretare literală a Bibliei, născută în America de Nord în coincidenţă cu primul război mondial. 3. Exigenţă intransigentă de supunere faţă de o doctrină sau practică determinată". Lăsând deoparte prima accepţie, fundamentalismul creştin se referă la anumite grupuri care cred, printre altele, în adevărul literal al Bibliei, în mântuirea numai prin credinţă, în milenarism sau chiliasm (conform căruia împărăţia lui Cristos ar veni la o mie de ani după apocalips) şi în apocalism.

Am spus la început că acest lucru nu este o noutate şi că alte grupuri deja prevăzuseră sfârşitul lumii, dar nici nu este o noutate că toate caracteristicile grupurilor fundamentaliste contemporane ar exista în unele grupuri mult mai vechi: apocalipticii erau grupuri de creştini din primele secole, mai ales din secolul I al erei noastre.

De la ei au derivat numeroase texte denumite şi ele apocaliptice, în care se relatează fapte supranaturale referitoare la sfârşitul lumii.

Milenariştii, cunoscuţi şi cu numele chiliaşti, sunt cei care cred în existenţa unui mileniu temporal după apocalipsă şi înainte de sfârşitul lumii. În acel mileniu ar avea loc triumful Bisericii. Satana va fi eliberat, morţii vor învia şi va coborî focul din cer. După această împărăţie spirituală a lui Cristos va urma anihilarea lumii. Aceste forme de interpretare a Scripturilor sunt clare şi concise. Nici un fundamentalist nu le ascunde, nici nu minte faţă de cel care nu crede în ele pentru vreun beneficiu sau intenţie rea. Cu toate acestea, consecinţele care derivă din ele constituie o problemă pastorală pentru Bisericile istorice.

Câteva din pericolele din care derivă fundamentalismul se nasc ca urmare a folosirii Bibliei ca un manual de referinţe şi din credinţa într-un Dumnezeu numai imanent, zdrobitor, care culmină în concepţia panteistă sau fundamentalistă.

Intromisiunea lui Dumnezeu în libertatea omului a produs, în viziunea primilor spiritualişti americani, o anumită teamă faţă de judecată şi faţă de ulterioara pedeapsă a lui Dumnezeu, de aşa natură încât i-a menţinut în acea interpretare şi a generat o schimbare de comportament (puritanism), pentru că aderând la literalism omul devine aproape ca o păpuşă a infailibilităţii lui Dumnezeu. În felul acesta Scripturile au început să fie considerate aproape ca un "oracol" de anumiţi slujitori fundamentalişti, care practicau sticomanţia şi bibliomanţia şi erau consideraţi nişte "profeţi" de către adepţii lor.

Dar care este diferenţa dintre oracol şi profet conform dicţionarului de la RAE? Oracol: "2, Răspuns pe care îl dădeau divinatoarele sau preotesele, ca şi cum ar fi dat de zei, faţă de întrebările care erau adresate idolilor. 3. Loc, statuie sau simulacru care reprezenta divinitatea de la care se aşteptau răspunsurile". În schimb spune despre profet: "Om care vorbeşte în numele şi prin inspiraţia lui Dumnezeu".

Profeţia nu este divinaţie pentru că divinaţia este pretenţia de a dezvălui ceea ce numai Dumnezeu poate cunoaşte. Spune Catehismul Bisericii Catolice la nr. 2115: "Dumnezeu poate să reveleze profeţilor sau altor sfinţi viitorul. Totuşi atitudinea creştină corectă consistă în abandonarea cu încredere în mâinile Providenţei în ceea ce priveşte viitorul şi a evita orice curiozitate nesănătoasă în această privinţă. Neprevederea poate constitui o lipsă de responsabilitate".

Nu este posibil de controlat viitorul nici nu este posibil de modificat trecutul. A încerca prezicerea, prin calcule numerologice sau cabaliste, unui sfârşit al lumii şi chiar de a descoperi o dată se numeşte divinaţie. Continuă Catehismul cu privire la divinaţie la nr. 2116: "Toate formele de divinaţie trebuie respinse: recurgerea la Satana sau la demoni, evocarea morţilor sau alte practici presupuse în mod greşit că «dezvăluie» viitorul. Consultarea horoscoapelor, astrologia, chiromanţia, interpretarea prezicerilor şi a sorţilor, fenomenele de clarviziune legate de viitor, recurgerea la medium-uri ascund o voinţă de dominare asupra timpului, asupra istoriei şi în sfârşit asupra oamenilor şi în acelaşi timp o dorinţă de a-şi câştiga favoarea puterilor ascunse. Acestea sunt lucruri în contradicţie cu cinstirea şi respectul, unite cu teama iubitoare, pe care le datorăm numai lui Dumnezeu".

Harold Camping a spus că prezicerile sale biblice despre a doua venire a lui Cristos se bazează pe datele ciclice: sărbători ebraice din calendarul ebraic, aşa cum sunt descrise în Vechiul Testament; luna din calendarul lunar (o lună sinodică = 29.53059 de zile); o aproximare la anul din calendarul gregorian (365,24219 zile, rotunjite la 365,2422). Aceste date ar fi combinate cu acelea luate din Biblie. Camping a calculat că răstignirea lui Cristos ar fi avut loc vineri 1 aprilie din anul 33. În anul 1992 a publicat o carte cu titlul "1994?", în care afirma că întoarcerea lui Cristos ar putea să aibă loc la 6 septembrie 1994. În acea publicaţie a citat şi faptul că în anul 2011 ar putea să aibă loc sfârşitul lumii.

La 21 mai, corturile din casa Camping, la Alameda, în California, au rămas închise. Reverendul a ieşit din casă ziua următoare spunând că este "foarte surprins" şi că "încă mai caută răspunsuri". La 23 mai a spus într-o conferinţă că a recalculat datele şi că a doua venire a lui Cristos ar avea loc în formă "spirituală" şi că în orice caz lumea se va sfârşi la 21 octombrie 2011. Pentru a conclude, a adăugat că nu va restitui banii pe care adepţii săi, în faţa sfârşitului iminent, le-au donat societăţii sale. Astăzi, mulţi adepţi au părăsit Family Radio.

* Roberto A. Federigo este argentinian, expert în noi religiozităţi, membru al Red Iberoamerica de Estudio de las Sectas (RIES) şi consultant la Catholic.net pentru aceste teme.

(După Zenit, 29 iulie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.