Vatican: Audienţa acordată participanţilor la Adunarea Generală a Caritas Internationalis

Domnilor cardinali,
Veneraţi fraţi întru episcopat şi întru preoţie,
Iubiţi fraţi şi surori,

Sunt bucuros să am această oportunitate de a vă întâlni, cu ocazia Adunării voastre Generale. Îi mulţumesc cardinalului Oscar Rodríguez Maradiaga, Preşedinte al Caritas Internationalis, pentru cuvintele gentile pe care mi le-a adresat în numele vostru şi adresez un salut cordial vouă tuturor şi întregii familii ale Caritas-urilor. În afară de asta, vă asigur de recunoştinţa mea şi formulez în rugăciune cele mai bune urări pentru operele de caritate creştină pe care le realizaţi în ţări din toată lumea.

Primul motiv al întâlnirii noastre de astăzi este acela de a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru numeroasele haruri pe care le-a dăruit Bisericii în cei şaizeci de ani trecuţi de la întemeierea lui Caritas Internationalis. După ororile şi devastările celui de-al doilea război mondial, Venerabilul Pius al XII-lea a voit să arate solidaritatea şi preocuparea Bisericii întregi în faţa multelor situaţii de conflict şi de urgenţă din lume. Şi a făcut asta dând viaţă unui organism care, la nivelul Bisericii universale, să promoveze mai mare comunicare, coordonare şi colaborare între numeroasele organizaţii caritative ale Bisericii în diferitele continente (cf. Scrisoarea Durante l'Ultima Cena, 16 septembrie 2004, 1). Apoi, Fericitul Ioan Paul al II-lea a întărit ulterior legăturile existente între fiecare agenţie naţională Caritas şi între ele şi Sfântul Scaun, conferind lui Caritas Internationalis personalitate juridică canonică publică (ibid., 3). Ca urmare, Caritas Internationalis a dobândit un rol deosebit în inima comunităţii ecleziale, şi a fost chemată să împărtăşească, în colaborare cu Ierarhia ecleziastică, misiunea Bisericii de a manifesta, prin caritatea trăită, acea iubire care este însuşi Dumnezeu. În felul acesta, în limitele finalităţilor proprii încredinţate ei, Caritas Internationalis îndeplineşte în numele Bisericii o misiune specifică în favoarea binelui comun (cf. CIC, can. 116 § 1).

A fi în inima Bisericii; a fi în măsură, într-un anumit fel, de a vorbi şi a acţiona în numele ei, în favoarea binelui comun, comportă responsabilităţi deosebite în termeni de viaţă creştină, atât personală cât şi comunitară. Numai pe bazele unei angajări zilnice de a primi şi a trăi pe deplin iubirea lui Dumnezeu se poate promova demnitatea fiecărei fiinţe umane. În prima mea Enciclică, Deus caritas est, am voit să reafirm cât este de centrală mărturia carităţii pentru Biserica din timpul nostru. Prin această mărturie, făcută vizibilă în viaţa cotidiană a membrilor săi, Biserica ajunge la milioane de bărbaţi şi femei şi le face posibil să recunoască şi să perceapă iubirea lui Dumnezeu, care este mereu aproape de orice persoană care se află în necesitate. Pentru noi creştinii, însuşi Dumnezeu este izvorul carităţii, iar caritatea este înţeleasă nu numai ca o filantropie generică, ci ca dăruire de sine, chiar şi până la sacrificiul propriei vieţi în favoarea altora, imitând exemplul lui Isus Cristos. Biserica prelungeşte în timp şi în spaţiu misiunea mântuitoare a lui Cristos: ea vrea să ajungă la orice fiinţă umană, mişcată de dorinţa ca fiecare individ să ajungă să cunoască faptul că nimic nu ne poate despărţi de iubirea lui Cristos (cf. Rom 8,35).

Caritas Internationalis este diferită de alte agenţii sociale pentru că este un organism eclezial, care împărtăşeşte misiunea Bisericii. Acest lucru au voit mereu Pontifii şi aceste lucru este chemată să reafirme cu putere Adunarea voastră Generală. În această privinţă, trebuie observat că această Caritas Internationalis este constituit în mod fundamental din diferitele Caritas-uri naţionale. Spre deosebire de atâtea instituţii şi asociaţii ecleziale dedicate carităţii, Caritas-urile au o trăsătură distinctivă: chiar şi în varietatea formelor canonice asumate de Caritas-urile naţionale, toate constituie un ajutor privilegiat pentru Episcopi în exercitarea lor pastorală a carităţii. Asta comportă o responsabilitate eclezială specială: aceea de a se lăsa călăuziţi de Păstorii Bisericii. Apoi, din moment ce Caritas Internationalis are un profil universal şi este înzestrată cu personalitate juridică canonică publică, Sfântul Scaun are misiunea de a urmări activitatea ei şi de a veghea pentru ca atât acţiunea sa umanitară şi de caritate, cât şi conţinutul documentelor răspândite să fie în deplină sintonie cu Scaunul Apostolic şi cu Magisteriul Bisericii, şi pentru ca ea să fie administrată cu competenţă şi în mod transparent. Această identitate distinctivă este forţa lui Caritas Internationalis, şi este ceea ce face opera sa deosebit de eficace.

În afară de asta aş vrea să subliniez că misiunea voastră vă face să desfăşuraţi un rol important pe planul internaţional. Experienţa pe care aţi adunat-o în aceşti ani v-a învăţat să deveniţi purtători de cuvânt, în comunitatea internaţională, ai unei viziuni antropologice sănătoase, alimentată de învăţătura catolică şi angajată să apere demnitatea oricărei vieţi umane. Fără un fundament transcendent, fără o referinţă la Dumnezeu Creatorul, fără considerarea destinului nostru veşnic, riscăm să cădem pradă ideologiilor dăunătoare. Tot ceea ce spuneţi şi faceţi, mărturia vieţii voastre şi a activităţilor voastre, sunt importante şi contribuie la promovarea binelui integral al persoanei umane. Caritas Internationalis este o organizaţie căreia îi revine rolul de a favoriza comuniunea dintre Biserica universală şi Bisericile particulare, precum şi comuniunea între toţi credincioşii în exercitarea carităţii. În acelaşi timp, ea este chemată să ofere propria contribuţie pentru a duce mesajul Bisericii în viaţa politică şi socială pe planul internaţional. În sfera politică - şi în toate celelalte domenii care ating direct viaţa săracilor - credincioşii, în special laicii, se bucură de o largă libertate de acţiune. Nimeni nu poate, în materii deschise discuţiei libere, să pretindă că vorbeşte "oficial" în numele întregului laicat sau al tuturor catolicilor (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Gaudium et spes, 43; 88). Pe de altă parte, fiecare catolic, ba chiar fiecare om, este chemat să acţioneze cu conştiinţă purificată şi cu inimă generoasă pentru a promova în manieră hotărâtă acele valori pe care adesea le-am definit ca "nenegociabile". De aceea, Caritas Internationalis este chemată să acţioneze pentru a converti inimile la deschiderea faţă de toţi fraţii şi surorile noastre, pentru ca fiecare, respectând pe deplin propria libertate şi asumând pe deplin propriile responsabilităţi personale, să poată acţiona mereu şi pretutindeni în favoarea binelui comun, oferind cu generozitate ceea ce are mai bun în sine în slujba fraţilor şi a surorilor, îndeosebi a celor mai nevoiaşi.

Deci în această perspectivă amplă şi în strânsă colaborare cu Păstorii Bisericii, responsabilii ultimi ai mărturiei carităţii (cf. Deus caritas est, 32), Caritas-urile naţionale sunt chemate să continue mărturia lor fundamentală adusă misterului iubirii lui Dumnezeu care dă viaţă şi care transformă, manifestată în Isus Cristos. Acelaşi lucru este valabil pentru Caritas Internationalis, care, în angajarea pentru a desfăşura propria misiune, poate conta pe asistenţa şi pe sprijinul Sfântului Scaun, îndeosebi prin Dicasterul competent, Consiliul Pontifical Cor Unum.

Dragi prieteni, încredinţând aceste gânduri reflecţiei voastre, vă mulţumesc din nou pentru angajarea voastră generoasă în slujba fraţilor noştri nevoiaşi. Vouă, colaboratorilor voştri şi tuturor celor care sunt implicaţi în vasta lume a operelor de caritate catolice, împart din inimă Binecuvântarea mea Apostolică, drept garanţie de forţă şi de pace în Domnul.

Benedictus pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.