Roman: Surorile Clarise la sărbătoarea celui de-al optulea centenar

După ce am celebrat întemeierea primului ordin franciscan şi a celui de-al doilea ordin (Ordinul sfintei Clara de Assisi, "Clarisele" sau "Surorile sărace ale sfintei Clara") şi, după ce, timp de un an de zile, ne-am o pregătit, reflectând asupra temei contemplaţiei, în Duminica Floriilor din 17 aprilie 2011, vom sărbători deschiderea oficială a celui de al VIII-lea centenar al fondării ordinului nostru, celebrare care se va încheia în ziua de 11 august 2012, cu ocazia solemnităţii sfintei Clara de Assisi.

Aşa cum ştim, Clara, urmând exemplul şi sfatul lui Francisc de Assisi, s-a consacrat lui Dumnezeu, în bisericuţa "Porţiuncula", în anul 1211, în Duminica Floriilor. Dorinţa arzătoare a acestei tinere, de a fi cât mai asemănătoare cu Cristos, a determinat-o să renunţe la tot fastul pe care i-l putea oferi rangul social de nobilă din care făcea parte şi, printr-o continuă despuiere de cele pământeşti, a reuşit să creeze în interiorul ei acel spaţiu prielnic iruperii vieţii lui Dumnezeu Tatăl, pătrunderii în inimă şi minte a Duhului Sfânt şi pentru ca Domnul Isus Cristos să-şi poată afla o locuinţă stabilă şi plăcută în mica grădină a existenţei sale, consacrată în întregime slujirii iubirii. Exemplul şi curajul ei ne vorbesc tuturor şi astăzi.

Iată cum o descrie biograful ei, Tommaso da Celano: "Clara şi-a fixat privirea înflăcărată a dorinţei interioare spre Lumină şi, depăşind sfera vicisitudinilor pământeşti, şi-a deschis larg duhul pentru a fi astfel inundată de revărsarea harului" (IF 3197). Clara a înţeles că nu există o cale mai sigură decât cea a sărăciei şi a umilinţei, care să o conducă la "transformarea totală de sine prin contemplaţie, în imaginea lui Dumnezeu" (IF 2888), aşa cum i-a arătat însuşi Isus prin întruparea, viaţa şi moartea sa.

Pentru Clara a fi săracă înseamnă a fi contemplativă, adică total acaparată de puterea Duhului şi luminată de El, adâncită în misterul lui Dumnezeu, gustând astfel din farmecul dialogului intim cu Cristos. Prin experienţa ei, Clara doreşte să ne spună că dimensiunea contemplativă este un drum necesar în viaţa fiecărui om, dar în mod special, în spiritualitatea franciscană-clariană, ce conduce la cunoaşterea lui Cristos, cel sărac şi umil, şi la prietenia cu El.

În scrisoarea pe care cei patru miniştrii generali ai Ordinului Franciscan au adresat-o clariselor cu prilejul centenarului, au evidenţiat următoarele: "Experienţa sfinţilor Francisc şi Clara de Assisi ne-au atras, iar da-ul lor dat lui Cristos se prelungeşte în timp prin noi; (...) acest centenar- aniversar este o ocazie pentru a face memoria propriei vocaţii şi a revedea motivaţiile da-ului nostru dat lui Dumnezeu".

Chiar cuvintele sfintei Clara adresate sfintei Agneza de Boemia sunt pentru fiecare un îndemn: "Amintindu-ţi de hotărârea ta... să ai mereu prezent în faţa ochilor începutul ei; păstrează cu grijă ceea ce ai dobândit; fă bine ceea ce faci; nu te opri, ci, cu pas uşor şi sigur, alergă repede, astfel încât, fără ca nici măcar praful să-ţi încetinească alergarea, să înaintezi cu grijă şi cu bucurie pe cale fericirii" (IF 2875).

Surorile Clarise din Roman

lecturi: 14.