Reflecţie: Seninătatea învierii

Am învăţat în aceste zile de la Cristos că, indiferent de ceea ce mi sau ni se întâmplă, trebuie să ne păstrăm luciditatea.

Faptul că Isus i-a "trimis" pe apostoli să-i pregătească Cina, o Cina care presupunea bucurie, deoarece era sărbătorită ieşirea triumfătoare din Egipt, faptul că, sigur pe sine, la Cină, Isus "oferă" omenirii sacramentele Euharistiei şi al Preoţiei, dar şi marea poruncă a iubirii, faptul că spală picioarele ambilor "trădători"; Iuda şi Petru, ca şi al celorlalţi apostoli, faptul că rămâne calm în faţa soldaţilor veniţi să-l aresteze şi mai ales faptul că-şi păstrează seninătatea până la ultima suflare de pe cruce, toate acestea spun un singur lucru: E posibil ca în faţa "intemperiilor" vieţii să ne păstrăm luciditatea, pacea interioară şi calmul.

E adevărat că noi, oamenii, ne emoţionăm şi ne transpiră palmele şi când primim salarul, dapoi în faţa greutăţilor reale pe care le presupune viata!

Luciditatea şi calmul lui Isus ne trimit cu gândul la faptul că el "ştia" că va învia, că dincolo de suferinţele la care era supus, trebuia să învie şi asta îl făcea sigur pe sine.

Dar "El" era "Noi". În acel moment "Noi" sufeream în El, sigur, pentru păcatele noastre!

Acum rămâne ca "Noi" să conştientizăm că suntem El şi să-l lăsăm pe "El" să se bucure în "Noi"...

Căci unde este El, este seninătate, bucurie, pace interioară, calm, armonie... iubire... Înviere...

Cristos a înviat!

Pr. Felician Tiba

lecturi: 19.