Ce curaj, un papă dintr-o ţară de dincolo de cortina de fier!

Prezentarea la Roma a cărţii "Shock Wojtyla. Începutul pontificatului"

De Chiara Santomiero

"Ce curaj la aceşti cardinali să aleagă un papă dintr-o ţară de dincolo de cortina de fier!". Aceasta a fost prima reacţie a secretarului de stat al Sfântului Scaun, Agostino Casaroli, la anunţarea alegerii lui Karol Wojtyla în piaţa "Sfântul Petru".

A amintit asta cardinalul Giovanni Battista Re cu ocazia prezentării la Roma, miercuri, 16 februarie 2011, a cărţii "Shock Wojtyla. Începutul pontificatului", îngrijită pentru Editura San Paolo de către Marco Impagliazzo, profesor de istorie contemporană la Universitatea pentru străini din Perugia.

Un şoc alegerea lui Ioan Paul al II-lea, un eveniment neprevăzut care o pornit imediat o avalanşă de reacţii. Cartea, prin 15 articole de diferiţi autori, examinează reacţiile la diferit nivel - lumea catolică, opinia publică, mass-media, diplomaţii, raporturi internaţionale - care au avut loc în diferite ţări europene şi din toată lumea după anunţul din ziua de 16 octombrie 1978. Volumul este primul dintr-o serie care, cu interesul Serviciului naţional pentru proiectul cultural al CEI, vrea să reconstruiască sub profilul istoric pontificatul lui Ioan Paul al II-lea.

"A venit momentul - a afirmat Andrea Riccardi, fondatorul Comunităţii Sfântului Egidiu şi creator al proiectului - să se treacă de la patrimoniul de sentimente pe care le-a trezit în noi toţi pontificatul lui Wojtyla, la cercetarea istorică". Şi pentru că faţă de Wojtyla este exercitată o "formă de revizionism care este propriu spiritului din timpul nostru faţă de marile figuri care pot să fie înţelese ori cu elanul credinţei ori cu motivele istoriei".

Ioan Paul al II-lea, conform lui Riccardi, "nu a fost numai şocul, ci şi terapia faţă de două crize fundamentale ale creştinismului în anul 1978". Una la este unde "frica inspirată de comunism făcea să se considere că Biserica nu mai putea să facă nimic şi unde în schimb Woityla a reprezentat speranţa la care trebuie privit". Şi una la vest "unde se afirmase ideea despre o criză de neoprit a creştinismului în faţa secularizării, faţă de care alegerea papei polonez a demonstrat că vechea instituţie milenară a Bisericii încă avea capacitatea de tinereţe şi fantezie".

Un eveniment, cel din 16 octombrie 1978, în măsură să schimbe raporturile internaţionale. "Cu siguranţă - a afirmat Lucio Caracciolo, director al revistei Limes - a însemnat sfârşitul lui Ostpolotik a Sfântului Scaun" care faţă de ţările din est dincolo de cortina de fier "a devenit mult mai incisiv şi centrat pe figura papei care nu accepta status quo-ul şi a avut un impact unic şi probabil irepetabil asupra istoriei". În timp ce în cancelariile europene "prevala prudenţa în convingerea că URSS avea să dureze mult mai îndelung, Wojtyla privea cu alţi ochi la alte timpuri".

O notă valabilă şi pentru actualitate, conform directorului lui Limes, se referă la faptul că "diplomaţiile, în faţa unei schimbări, reacţionează cu o atitudine de conservare, negând că se pot întâmpla lucruri noi". "Lecţia lui Ioan Paul al II-lea - a conchis Caracciolo - ne spune în schimb că lucrurile noi se pot întâmpla".

Puţini pot afirma asta cu certitudine asemenea poporului polonez. "Primul şoc - a amintit Hanna Suchocka, prim ministru polonez sub preşedinţia lui Lech Walesa şi astăzi ambasadoare pe lângă Sfântul Scaun - a fost imaginea lui Wojtyla în ziua alegerii sale care ieşea din întuneric deschizând braţele pentru a saluta mulţimea din Piaţa «Sfântul Petru»". "A fost un şoc şi mai mare pentru autorităţile comuniste - a adăugat Suchocka -. Astăzi ştim din documentele care se pregăteau pentru a căuta un contact cu papa care avea să fie ales de către conclav, trecând peste medierea Bisericii poloneze şi «mai ales» a arhiepiscopului de Cracovia, Wojtyla...".

Au încercat să găsească un element de pozitivitate afirmând "mai bine un papă îndepărtat decât un primat apropiat", însă ştiau "cât de periculos era pentru sistem pentru că îi cunoştea punctele slabe şi nu putea fi influenţat". "Alegerea lui Wojtyla «a revelat chipul dublu al societăţii poloneze: teama de comunişti şi sărbătoarea populară de neoprit care a aglomerat pieţele şi nu putea fi controlată»".

"Ioan Paul al II-lea, împotriva protocolului, a invitat - a conchis Suchocka - să «nu ne fie teamă». Nimeni n-ar fi putut înţelege influenţa profundă a acestor prime cuvinte: tot ceea ce a fost şocul începutului a reprezentat constanta unui pontificat care a schimbat Biserica şi lumea".

De aceeaşi opinie este cardinalul Re: "nu vă fie teamă, deschideţi porţile lui Cristos. În aceste expresii este conţinută linia întregului pontificat al lui Ioan Paul al II-lea", la fel ca fraza pe care a rostit-o la Varşovia cu ocazia primei sale călătorii în Polonia: "Cristos nu poate fi exclus din istorie".

"Tot ceea ce l-a mişcat pe Ioan Paul al II-lea - a subliniat Re - a influenţat asupra politicii şi asupra istoriei, dar se năştea din credinţă". "Uimea în el - a amintit Re - încărcătura umană, capacitatea de a vorbi mulţimilor, profunzimea gândirii sale, cunoaşterea lumii graţie ascultării atâtor persoane, fascinaţia exercitată asupra tineretului".

Dar mai ales "uimea intensitatea rugăciunii sale". "Aşa cum a spus la sanctuarul de la Mentorella - a conchis cardinalul Re - prima misiune a papei este să se roage. Această afirmaţie corespundea cu convingerea lui cea mai profundă".

(După Zenit, 17 februarie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.