Fostul premier britanic Tony Blair într-o discuţie despre convertirea sa

Cu ocazia vizitei papale în Marea Britanie, Tony Blair a vorbit pentru prima dată despre convertirea lui la Biserica Catolică la al doilea program al radioului BBC. Iată aici un extras.

L-aţi întâlnit pe papă. Ce impresie v-a făcut!

El este o persoană foarte prietenoasă şi inteligenţă. Gradul lui de inteligenţă ne duce cu ideea că el ar fi rece şi distanţat. Însă eu l-am găsit ca fiind foarte călduros la inimă. Un mare gânditor, dar şi o persoană simplă, care iradiază multă omenitate. Cred că s-a putut vedea acest lucru în cursul vizitei sale.

Trecerea dvs. la Biserica Catolică acum doi ani a dat naştere a dat naştere la multe discuţii. De ce aţi făcut acest pas?

A fost ca o întoarcere acasă. Eu eram condus de ideea că Biserica Catolică este o instituţie universală prezentă în toate ţările. Şi ea este religia soţiei şi copiilor mei. Prin faptul că am trecut la religia catolică, respectul meu faţă de Biserica Anglicană nu s-a micşorat. Această problemă mă priveşte numai pe mine. De altfel, sunt un promotor al unirii tuturor confesiunilor creştine şi al dialogului cu celelalte comunităţi ecleziale.

De ce aţi schimbat comunitatea eclezială înainte de retragerea din funcţia de prim-ministru?

Hotărârea fusese luată cu mult înainte. Dacă m-aş fi convertit înainte, în timpul cât eram prim-ministru, m-ar fi atacat foarte mult mass-media. Pe atunci aveam destule probleme.

Aţi fost educat religios?

Da şi nu. Mama nu era o anglicană prea practicantă, iar tata era ateu. Mai târziu, în timpul studiilor de la Oxford, un profesor deosebit m-a adus aproape de credinţa. El m-a convins că credinţa şi raţiunea nu pot fi contrare. Mi-era dor de credinţă şi învăţătorul meu m-a ajutat în această privinţă.

Purtătorul dvs. de cuvânt a spus odată că în Downing Street despre Dumnezeu nu se vorbeşte deloc. Dvs. aţi afirmat mai târziu că v-ar fi declarat nebun dacă lumea ar fi ştiut că vă rugaţi şi că cereţi ajutorul Creatorului pentru a fi mângâiat.

Această este o problemă a culturii noastre europene. Dacă Obama încheie discursul sau prin cuvintele: "Binecuvântează, Doamne, America!", nu se miră nimeni. Dacă aş fi spus: "Doamne, binecuvântează Anglia!", toţi ar fi spus că aşa ceva nu se poate face. M-ar fi crezut drept adept al teocraţiei.

Credinţa v-a schimbat felul de a face politică?

Am dobândit mai mult curaj în diferite situaţii Nu m-am aşezat într-un colţ şi nu l-am întrebat pe Dumnezeu dacă primesc răsplată cea mai mică. Credinţa nu ajută dacă o hotărâre este corectă. Dar ea îţi da puterea necesară pentru hotărâre.

Chiar şi atunci când e vorba de a duce un război cu mii de morţi?

Aici e hotărârea foarte grea. Dar şi împotrivă războiului, că, de exemplu, în Bosnia sau Ruanda pot muri mii de oameni.

Vă rugaţi des?

Mă rog şi citesc Biblia. Chiar şi Koranul. Chiar şi ieri. Mă ajută să înţeleg că toate confesiunile au ceva comun. Secolul XX a fost secolul conflictelor ideologice. Secolul XXI va fi dominat de conflicte religioase. Noi le putem împiedică dacă ducem un dialog şi dacă ne cunoaştem reciproc. Chiar şi vizita papei a fost foarte folositoare.

Traducere din revista Kirche In de pr. Iosif Mareş (www.iosifmares.blogspot.com)

lecturi: 10.