Interviu luat cardinalului Jean-Louis Tauran

Cu musulmanii dialogul trebuie să continue

De Mario Ponzi

Între creştini şi musulmani există un dialog care trebuie să continue. Asta reafirmă cu convingere cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, răspunzând la un interviu despre tensiunile care străbat Egiptul şi alte ţări arabe în aceste zile dramatice. Cardinalul profită de ocazie pentru a reafirma disponibilitatea, care nu a lipsit niciodată, pentru întâlnire, amintind că "nu religiile dialoghează ci aceia care cred, care sunt un amestec de vine şi de rău" şi confirmă că rămân valabile toate întâlnirile fixate, "inclusiv cea din februarie cu partenerii noştri din Cairo".

Se agravează situaţia din Egipt. Există îngrijorare din partea Consiliului Pontifical în ceea ce priveşte dialogul dintre creştini şi musulmani?

Da, pentru că dorim să înţelegem bine care sunt motivele care au putut să determine Consiliul Academiei de Cercetări Islamice din Al Azhar, la 20 ianuarie, să "congeleze" dialogul cu noi. Cred că o citire atentă a cuvintelor lui Benedict al XVI-lea în mesajul pentru Ziua Păcii 2011, precum şi a discursului său adresat Corpului Diplomatic din 10 ianuarie, poate ajuta la risipirea înţelegerilor greşite. Din aceste două texte se înţelege bine că Papa face referinţă la valorile universale şi de aceea, vorbind despre respectarea efectivă a drepturilor şi libertăţilor persoanei umane, el nu comite nici un amestec în probleme care nu sunt de competenţa lui. E vorba de a rămâne fideli liniei din Nostra Aetate, care ne îndeamnă pe toţi "să uităm trecutul şi să exercităm cu sinceritate înţelegerea reciprocă, precum şi să apărăm şi să promovăm împreună pentru toţi oamenii dreptatea socială, valorile morale, pacea şi libertatea". Şi acest lucru este valabil pentru toţi.

Însă unii afirmă că Papa n-ar iubi islamul.

Nimic mai fals. E suficient de citit cuvintele adresate reprezentaţilor religiilor necreştine chiar la începutul Pontificatului său, la 25 aprilie 2005, în care Benedict al XVI-lea a exprimat aprecierea sa faţă de "creşterea dialogului cu islamul" şi dorea să "se continue stabilirea de punţi de prietenie cu toate religiile, în căutarea binelui autentic al oricărei persoane şi al întregii societăţi". Apoi, cum să nu amintim vizita la Moscheea albastră din Istanbul, la 30 noiembrie 2007. Câteva zile înainte, adresându-se Corpului Diplomatic acreditat în Turcia, a voit să exprime "încă o dată stima lui faţă de toţi credincioşii musulmani, invitându-i să se angajeze împreună, graţie respectului reciproc în favoarea demnităţii oricărei fiinţe umane, şi pentru creşterea unei societăţi în care libertatea personală şi atenţia faţă de celălalt să permită fiecăruia să trăiască în pace şi în seninătate". Papa invita la valorizarea diferenţelor noastre istorice şi culturale, nu pentru a se înfrunta, ci pentru a se respecta reciproc. Am fost şi martor ocular al respectului, cu care Pontiful a vizitat Cupola Stâncii, în piaţa Moscheilor din Ierusalim. Şi în acea împrejurare, cuvintele lui în timpul vizitei la Marele Muftiu au fost elocvente: "Este de maximă importanţă ca aceia care îl adoră pe unicul Dumnezeu să poată demonstra că sunt înrădăcinaţi în acelaşi timp în familia umană şi că sunt în relaţie în mod fundamental unii cu alţii ca şi creaturi ale unicului Dumnezeu, însemnaţi cu sigiliul de neşters al divinului, chemaţi să desfăşoare un rol activ, punând zăgaz diviziunilor şi promovând solidaritatea umană". S-ar putea aminti şi reuniunea din noiembrie 2008 aici la Roma cu semnatarii vestitei Scrisori a celor 138 de personalităţi musulmane adresată conducătorilor religioşi creştini. N-am găsit niciodată în cuvintele lui Benedict al XVI-lea nici cel mai mic dispreţ faţă de islam. Să ne amintim că nu religiile dialoghează, ci credincioşii, care sunt un amestec de bine şi de rău. Nu religiile sunt violente, ci adepţii lor.

Cum credeţi că se va ieşi din această criză?

E vorba de a încuraja toate religiile să trăiască dialogul dintre religii ca o oportunitate. În pofida deficienţelor adepţilor religiilor, trebuie cu toţii să avem curajul de a veghea şi de a fi martori pentru a promova iubirea, respectul, pacea. În lumea aşa de precară şi plină de ziduri de separare, fizice sau morale, mi se pare mai oportun ca niciodată ca religiile, în pofida diferenţelor lor, să promoveze împreună iubirea şi pacea. Cel care se roagă, aminteşte tuturor oamenilor că omul nu trăieşte numai cu pâine. Dialogul dintre religii este mereu o chemare a lui Dumnezeu de a redescoperi propriile rădăcini spirituale şi de a fi credincioşi coerenţi.

Dumneavoastră păreţi foarte optimist.

Aş spune că sunt realist. Dacă vrem să înaintăm în dialog, înainte de toate trebuie găsit timpul pentru a ne aşeza şi a ne vorbi de la persoană la persoană, nu prin intermediul ziarelor. Sper ca acela care citeşte discursurile Papei Benedict al XVI-lea să fie ajutat să înţeleagă că sunt chemate comunităţile de credincioşi să devină şcoli de rugăciune şi de fraternitate. Apoi, personal, cred mult în rolul şcolii şi al Universităţii, unde se impune, după părerea mea, urgenţa unei noi redactări a cărţilor de istorie, atât din punctul de vedere al stilului, cât şi al conţinutului. Astfel dialogul interreligios rămâne un instrument prioritar pentru promovarea păcii. Oricum, Consiliul Pontifical pentru Dialogul Interreligios va continua să-l primească cu prietenie pe cel care vrea să intre în conversaţie cu Biserica catolică şi le spunem prietenilor noştri că apreciem ceea ce au făcut şi fac cu curaj şi statornicie pentru a menţine vechile uzanţe de bună vecinătate cu adepţii celorlalte religii. Deci, pentru moment, toate întâlnirile noastre rămân valabile, inclusiv cea din februarie cu partenerii noştri din Cairo. Mai mult ca oricând apasă asupra noastră a credincioşilor obligaţia de a redescoperi contemporanilor noştri că există o Iubire mai mare decât ei, şi această iubire nu poate decât să ne stimuleze de a duce tuturor, în mâinile noastre dezarmate, lumina unei prietenii pe care nimic nu o poate descuraja.

(După L'Osservatore romano, 29 ianuarie 2011)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 10.