Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Reflecție: Octava s-a încheiat, dar rugăciunile pentru unitate continuă

S-a vorbit foarte mult, în această lună a Octavei Mondiale de Rugăciuni pentru Unitatea Creștinilor, despre ruptura unității și refacerea unității.

În ziua când la Mircești ne-am întâlnit pentru rugăciunea comună, un credincios m-a întrebat: "Părinte, cum de s-a ajuns la această ruptură?" Mărturisesc că pe moment mi-a venit greu să-i răspund. Dar mi-a venit în minte o istorioara scrisă de Bruno Ferrero, în care se vorbește un arab, care, voind să se căsătorească, căuta o soție perfecta. Acest om avea anumite pretenții cu privire la viitoarea lui soție. El voia ca viitoarea lui soție să fie și frumoasă, și bogată, și cultă. Acest lucru îl știau atât cei din familia lui, cât și cei din cercul lui de prieteni. Si iată-l pe omul nostru pornit la drum în căutarea soției perfecte. S-a oprit în primul oraș și acolo a întâlnit o femeie frumoasă. Dar el voia femeia perfectă. S-a oprit într-un alt oraș. Acolo a întâlnit o femeie frumoasă și bogată. Dar nici asta nu era pentru el femeia perfecta. De aceea a plecat într-un alt oraș. Iar aici a găsit o femeie frumoasă, bogata și cultă. Asta i-a plăcut și a voit să o ia de soție. Dar s-a întors acasă tot singur. Dar când s-a întors acasă fără mireasă, toți l-au întrebat: "De ce n-ai luat pe femeia aceasta, care îți plăcea, de soție?" "De ce? Pentru că și ea căuta bărbatul perfect, iar eu nu eram acela!"

Atunci i-am zis și eu omului care mi-a pus întrebarea, că acesta ar fi putut fi unul din motivele pentru care creștinii s-au dezbinat, căci fiecare dorea să vadă în fratele său creștinul perfect, fără ca el, doritorul, să fie perfect. Și pentru că unii nu au găsit în semenii săi creștinul perfect, și-au făcut fiecare câte o "bisericuță" în Biserică. Însă când s-au uitat mai bine, nici bisericuțele lor nu erau perfecte, așa num nici ei, care le-au făcut, nu erau perfecți. De aceea, de pe la anul 1740 încoace, s-a pornit din Scoția o mișcare de apropiere între Bisericile divizate. Din anul 1908 încoace s-a propus octava de rugăciuni. Din anul 1968 încoace s-a propus o temă comună, aleasă de toate Bisericile, pentru toți creștinii.

Ceea ce ne doare pe mulți astăzi, este că, după câteva sute de ani de rugăciuni de apropiere, cum creștinii de un nume se plâng de greșelile și păcatele creștinilor de un alt nume, deși toți știm că nu suntem perfecți? Unii frați din bisericile numite "surori" de Vatican II, mai și numesc eforturile celorlalți frați pentru unitate: fals, erezie, disperare.

Fraților care gândesc așa le-aș spune o istorioară, unde ni se spune că doi frați, nu se știe din ce motiv, au ajuns la o cearta și dezbinare ei. Unul din ei se complăcea în această situație pe care și-a dorit-o. Celălalt însă suferea mult de pe urma acestei dezbinări între ei și căuta cu foc momente și ocazii de întâlnire. Și cu cât cel ce suferea de pe urma dezbinării căuta prilejuri de întâlnire și împăcare, celălalt fugea tot mai mult de ele.

Noi trebuie să știm astăzi că Biserica lui Isus nu a fost făcută nici din oameni perfecți și nici perfectă. Și nici măcar Petru, mai marele apostolilor și capul Bisericii, nu a fost perfect nici înainte de chemarea lui și nici după instituirea lui în fruntea apostolilor și a Bisericii. Știm că înainte de Patimă, Petru spusese cu jurământ că nu îl cunoaște pe Isus (cf. Mt 26,69-75), iar după înviere și înălțare, la Antiohia, Petru a fost certat public de către Paul, pentru fățărnicie (cf. Gal 2,11-14). Iar după înviere, deși s-a lepădat de el de trei ori, Isus nu numai că nu l-a revocat din funcțiile date, ci l-a reconfirmat în ele și l-a chemat să-l urmeze (cf. In 21,15-19). Deci, astăzi parcă prea mult ne plângem de imperfecțiunile și chiar de păcatele fraților noștri, pe când noi dorim ca Domnul să ne arunce în adâncul mării păcatele și imperfecțiunile noastre (cf. Mih 7,19).

Căutarea perfecțiunii în semeni, căutare care nu a fost cerută de Domnul, a început chiar de la începuturile Bisericii. Și astfel vedem în comunitatea din Ierusalim, acea primă comunitate, care aveau toate în comun, cum evreii care vorbeau grecește se plângeau de greșelile și lipsurile evreilor care nu vorbeau grecește (cf. Fap 6,1). Sau în comunitatea nou înființată din Corint, vedem cum creștinii, înainte de a spune că îi aparțin lui Cristos, unii dintre ei spuneau că ei îi aparțin fie lui Paul, fie lui Apolo, fie lui Petru (cf. 1Cor 1,12). Ceea ce a cerut Domnul Isus de la ucenicii săi, și noi ne prefacem că nu știm, este: unitatea, iubirea, îndelunga răbdare, iertarea, îngăduința (cf. Ef 4,1-6).

Și văzând tot acest război ce se poartă împotriva unității Bisericii, pe niște motive de nu știm de unde sunt luate, ne vine parcă să ne întrebăm cu glas ridicat: de unde și de ce toate acestea? Răspunsul nu e greu: diavolul! El este autorul și beneficiarul acestor dezbinări și dispute dintre creștini.

Noi știm că Dumnezeu e Dumnezeul unității și armoniei. Unitate și armonie în ființa lui, unitate și armonie în lucrările lui. Citim în Cartea Genezei că Dumnezeu a ordonat haosul de la început și a strâns apele la un loc, pământul la un loc, aștrii cerului la un loc (cf. Gen 1,6-14). Apoi Domnul a pus ordine și armonie în lumea vegetală, în lumea animală și între oameni. Dumnezeu a pus ordine și armonie între toate cele create, pentru ca toate să vestească în cor lauda lui. Psalmistul spune: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor sale" (Ps 19,1) și pentru ca toate acestea să fie fericite sub privirea sa. Dar diavolul, cel al cărui nume înseamnă "cel care aruncă în părți și cel care dezbină", a voit să strice, atât lauda adusă lui Dumnezeu, cât și fericirea creației. Iar pentru a o strica a trebuit să strice mai întâi lucrarea lui de unitate. Și astfel a separat mai întâi soția de bărbat, pe Eva de Adam, apoi ușor a făcut-o să păcătuiască. Iar introducând păcatul în lume, a reușit sa strice și armonia dintre ei și Dumnezeu, Dumnezeu de care acum au început dă se ascundă ca de un potrivnic (Gen 3,1-13). Prin păcat diavolul a reușit apoi să strice armonia dintre om și om, căci au început să se acuze reciproc (cf. Gen 3,12-13). Prin păcat diavolul a reușit să strice armonia dintre el și celelalte elemente ale creației, care i-au devenit dintr-o dată potrivnice (cf. Gen 3,17-18). Apoi prin păcat, primii oameni, au pierdut și paradisul, atât pentru ei, cât și pentru urmașii lor. În păcat, în frica de Dumnezeu și de moarte și cu paradisul pierdut, n-a mai răsunat lauda Domnului de pe buzele lor și astfel diavolul și-a atins scopurile, acelea de a pune capăt laudelor plăcute Domnului și de a pune capăt fericirii celor care le intonau.

Diavolul nu i-a dezbinat numai pe Adam și Eva, dar i-a dezbinat și pe Cain de Abel, și astfel a oprit lauda jertfelor de bună mireasmă, și să-l facă pe Cain să fugă de Dumnezeu (cf. Gen 4,8.14). I-a dezbinat apoi pe Iacob și Esau, pe Avraam de Lot, pe Aron de Moise,etc. Dar cea mai mare dezbinare a fost cea a poporului ales de pe timpul lui Roboam și Ieroboam, fiul lui Nebat (cf. 1Rg 12,1ss). Și ce a urmat după fiecare dezbinare? Încetarea laudelor plăcute lui Dumnezeu, depărtarea de Dumnezeu și idolatria prin care diavolul este cinstit în locul lui Dumnezeu.

Și pe noi diavolul ne-a dezbinat pentru același scop, ca de pe buzele noastre să nu mai răsune laudele Domnului, ci numai acuzele și jignirile reciproce, și ca să ne scoată iar din paradisul recâștigat pentru noi de Isus, prin cruda sa patimă și moarte, dar și învierea și înălțarea sa la cer. Și asta se întâmplă de vreo mie de ani încoace, și puțini sunt aceia care se gândesc că prin dezbinarea în care trăim, Dumnezeu este ofensat pentru că nu-și mai primește laudele plăcute, diavolul este în locul lui Dumnezeu, iar noi ne pierdem locurile din cer. Oamenii dezbinați între ei, deși aduc laudele lor lui Dumnezeu, acestea nu sunt laudele plăcute și cerute de Dumnezeu.

Atât de mult l-a durut pe Dumnezeu stricarea lucrării lui de către diavol, dezbinarea pe care a făcut-o el între oameni, încetarea laudelor lui și pierderea paradisului de către om, încât l-a trimis pe însuși Fiul său în lume, "ca să strice lucrările diavolului" (1In 3,8) și din cele două lumi, iudeii și păgânii, prin patima și moartea sa pe Cruce, să facă iarăși un singur popor care să-i aparțină (cf. Ef 2,13-18) un popor care să cânte iarăși într-o inimă și un suflet laudele lui (cf. Fap 4,32) și căruia să i se deschidă iarăși împărăția cerurilor (cf. Evr 10,19). Să nu uităm niciodată cuvintele pe care ni le-a spus Isus: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat, l-a jertfit, pe unicul său Fiu, pentru ca cine crede în el să nu piară, dar să aibă viață veșnică" (In 3,16).

Deci, Isus știind ce rele aducea dezbinarea pornită din invidia diavolului: stricarea lucrărilor lui Dumnezeu, încetarea laudelor plăcute lui Dumnezeu, pierderea armoniei dintre oameni și pierderea paradisului pentru om, dar mai ales Isus știind cât l-a costat stricarea lucrărilor diavolului, refacerea unității, refacerea laudelor plăcute lui Dumnezeu și redeschiderea paradisului pentru noi, s-a rugat de Tatăl, dar și de noi (cf. In 17,21) ca să rămânem una în el. Mai putem oare rămâne surzi la așa rugăciune și la o așa jertfă de iubire așa de mare? Mai putem oare rămâne nepăsători față de o mântuire așa de mare? (Ev 2,3).

Octava s-a încheiat, dar rugăciunile și strădaniile noastre pentru unitatea creștinilor continuă și trebuie să continue, până ce toți creștinii vom ajunge una în Cristos. Așa să fie!

Pr. Ioan Lungu


 

lecturi: 12.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat