Mesajul Sfântului Părinte pentru Cea de-a XLV-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale

Adevăr, vestire şi autenticitate de viaţă în era digitală

Cu ocazia Celei de-a XLV-a Zile Mondiale a Comunicaţiilor Sociale doresc să împărtăşesc câteva reflecţii, motivate de un fenomen caracteristic al timpului nostru: răspândirea comunicaţiei prin reţeaua internet. Este tot mai comună convingerea că, aşa cum revoluţia industrială a produs o profundă schimbare în societate prin noutăţile introduse în ciclul de producţie şi în viaţa muncitorilor, tot aşa astăzi profunda transformare în domeniul comunicaţiilor conduce fluxul marilor schimbări culturale şi sociale. Noile tehnologii nu schimbă numai modul de a comunica, ci comunicarea în ea însăşi, motiv pentru care se poate afirma că suntem în faţa unei vaste transformări culturale. Cu acest mod de a răspândi informaţii şi cunoştinţe, se naşte un nou mod de a învăţa şi de a gândi, cu oportunităţi inedite de a stabili relaţii şi de a construi comuniune.

Se prospectează ţinte inimaginabile până cu câtva timp în urmă, care trezesc uimire datorită posibilităţilor oferite de noile mijloace şi, în acelaşi timp, impun în mod tot mai urgent o reflecţie serioasă despre sensul comunicării în era digitală. Acest lucru este deosebit de evident când ne confruntăm cu potenţialităţile extraordinare ale reţelei internet şi cu complexitatea aplicaţiilor sale. Ca orice alt rod al inteligenţei umane, noile tehnologii ale comunicaţiei cer să fie puse în slujba binelui integral al persoanei şi al întregii omeniri. Dacă sunt folosite cu înţelepciune, ele pot contribui la satisfacerea dorinţei de sens, de adevăr şi de unitate care rămâne cea mai profundă aspiraţie a fiinţei umane.

În lumea digitală, a transmite informaţii înseamnă tot mai des a le pune într-o reţea socială, unde cunoaşterea este împărtăşită în domeniul schimburilor personale. Distincţia clară dintre producătorul şi consumatorul informaţiei este relativizată şi comunicaţia ar vrea să fie nu numai un schimb de date, ci tot mai mult şi împărtăşire. Această dinamică a contribuit la o reînnoită evaluare a comunicării, considerată înainte de toate ca dialog, schimb, solidaritate şi creare de relaţii pozitive. Pe de altă parte, acest lucru se ciocneşte cu unele limite tipice ale comunicaţiei digitale: parţialitatea interacţiunii, tendinţa de a comunica numai unele părţi ale propriei lumi interioare, riscul de a cădea într-un soi de construcţie a imaginii de sine, care poate să ducă la autocomplăcere.

Mai ales tinerii trăiesc această schimbare a comunicaţiei, cu toate neliniştile, contradicţiile şi creativitatea proprii celor care se deschid cu entuziasm şi curiozitate la noile experienţe ale vieţii. Implicarea tot mai mare în arena digitală publică, aceea creată de aşa-numitele social network, conduce la stabilirea a noi forme de relaţie interpersonală, influenţează asupra percepţiei de sine şi pune deci, în mod inevitabil, nu numai problema corectitudinii propriei acţiuni, ci şi a autenticităţii propriei fiinţe. Prezenţa în aceste spaţii virtuale poate să fie sensul unei căutări autentice de întâlnire personală cu altul dacă suntem atenţi să-i evităm pericolele, cum ar fi refugierea într-un soi de lume paralelă, de "prietenii", ne aflăm în faţa provocării de a fi autentici, fideli faţă de noi înşine, fără a ceda iluziei de a construi în mod artificial propriul "profil" public.

Noile tehnologii permit persoanelor să se întâlnească dincolo de graniţele spaţiului şi chiar ale culturilor, inaugurând astfel o întreagă lume nouă de potenţiale prietenii. Aceasta este o mare oportunitate, dar presupune şi o atenţie mai mare şi o conştientizare cu privire la posibilele riscuri. Cine este "aproapele" meu în această lume nouă? Există pericolul de a fi mai puţin prezenţi spre cel pe care îl întâlnim în viaţa noastră zilnică obişnuită? Există riscul de a fi mai distraţi, pentru că atenţia noastră este fragmentată şi absorbită într-o lume "diferită" faţă de cea în care trăim? Avem timp să reflectăm în mod critic asupra alegerilor noastre şi să alimentăm raporturi umane care să fie într-adevăr profunde şi durabile? Este important să ne amintim mereu că un contact virtual nu poate şi nu trebuie să înlocuiască un contact uman direct cu persoanele la toate nivelurile vieţii noastre.

Şi în era digitală, fiecare este pus în faţa necesităţii de a fi persoană autentică şi reflexivă. De altfel, dinamicile proprii ale social network arată că o persoană este mereu implicată în ceea ce comunică. Atunci când persoanele îşi schimbă informaţii, se împărtăşesc deja pe ele însele, viziunea lor despre lume, speranţele lor, idealurile lor. Rezultă că există un stil creştin de prezenţă şi în lumea digitală: el se concretizează într-o formă de comunicare onestă şi deschisă, responsabilă şi respectuoasă faţă de celălalt. A comunica evanghelia prin noile media înseamnă nu numai a insera conţinuturi în mod declarat religioase pe platformele diferitelor mijloace, ci şi a mărturisi cu coerenţă, în propriul profil digital şi în modul de a comunica, alegeri, preferinţe, judecăţi care să fie profund coerente cu evanghelia, chiar şi atunci când despre ea nu se vorbeşte în formă explicită. De altfel, şi în lumea digitală nu poate să existe vestirea unui mesaj fără o coerentă mărturie din partea celui care vesteşte. În noile contexte şi cu noile forme de exprimare, creştinul este încă o dată chemat să ofere răspuns oricui i-ar cere cont despre speranţa care este în el (cf. 1Pt 3,15).

Angajarea pentru o mărturie adusă evangheliei în era digitală cere tuturor să fie deosebit de atenţi la aspectele acestui mesaj care pot sfida unele din logicile tipice ale web-ului. Înainte de toate trebuie să fim conştienţi că adevărul pe care încercăm să-l împărtăşim nu-şi scoate valoarea sa din "popularitatea" sa sau din cantitatea de atenţie pe care o primeşte. Trebuie să-l facem cunoscut în integritatea sa, mai degrabă decât să încercăm să-l facem acceptabil, eventual "diluându-l". Trebuie să devină aliment zilnic şi nu atracţie de un moment. Adevărul evangheliei nu este ceva care să poată fi obiect de consum sau de realizare superficială, ci este un dar care cere un răspuns liber. El, deşi proclamat în spaţiul virtual al reţelei, cere mereu să se întrupeze în lumea reală şi în raport cu feţele concrete ale fraţilor şi surorilor cu care împărtăşim viaţa zilnică. Pentru aceasta rămân mereu fundamentale relaţiile umane directe în transmiterea credinţei!

Oricum, aş vrea să-i invit pe creştini să se unească cu încredere şi cu creativitate conştientă şi responsabilă în reţeaua de raporturi pe care era digitală a făcut-o posibilă. Nu pur şi simplu pentru a satisface dorinţa de a fi prezenţi, ci pentru că această reţea este parte integrantă a vieţii umane. Web-ul contribuie la dezvoltarea de forme noi şi mai complexe de conştiinţă intelectuală şi spirituală, de conştiinţă împărtăşită. Şi în acest domeniu suntem chemaţi să vestim credinţa noastră că Isus Cristos este Dumnezeu, Mântuitorului omului şi al istoriei, cel în care toate lucrurile ajung la împlinirea lor (cf. Ef 1,10). Proclamarea evangheliei cere o formă respectuoasă şi discretă de comunicaţie, care stimulează inima şi mişcă mereu conştiinţa; o formă care aminteşte de stilul lui Isus înviat când s-a făcut însoţitor pe drumul discipolilor din Emaus (cf. Lc 24,13-35), care au fost conduşi treptat la înţelegerea misterului prin faptul că el s-a apropiat de ei, prin dialogul lui cu ei, prin evidenţierea cu delicateţe a ceea ce era în inima lor.

Adevărul care este Cristos, în ultimă analiză, este răspunsul deplin şi autentic la acea dorinţă umană de relaţie, de comuniune şi de sens care se evidenţiază şi în participarea masivă la diferitele social network. Cei care cred, mărturisind convingerile lor cele mai profunde, oferă o contribuţie preţioasă pentru ca web-ul să nu devină un instrument care reduce persoanele la categorii, care încearcă să le manipuleze din punct de vedere emotiv sau care permite celui care este puternic să monopolizeze opiniile altuia. Dimpotrivă, cei care cred să-i încurajeze pe toţi să menţină vii întrebările veşnice ale omului, care mărturisesc dorinţa lui de transcendenţă şi nostalgia pentru forme de viaţă autentică, vrednică să fie trăită. Tocmai această tensiune spirituală propriu-zis umană se află în spatele setei noastre de adevăr şi de comuniune şi ne stimulează să comunicăm cu integritate şi onestitate.

Îi invit mai ales pe tineri să se folosească bine de prezenţa lor în arena digitală. Le reînnoiesc întâlnirea mea la următoarea Zi Mondială a Tineretului de la Madrid, a cărei pregătire datorează mult avantajelor noilor tehnologii. Pentru lucrătorii din comunicaţie invoc de la Dumnezeu, prin mijlocirea patronului, sfântul Francisc de Sales, capacitatea de a desfăşura mereu munca lor cu mare conştiinţă şi profesionalitate scrupuloasă, în timp ce trimit tuturor binecuvântarea mea apostolică.

Vatican, 24 ianuarie 2011, sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales

Benedictus pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 29.