Omilia papei în sărbătoarea Sfintei Familii (26 decembrie 2010)

Iubiţi fraţi şi surori!

Evanghelia după Luca relatează că păstorii din Betleem, după ce au primit de la înger vestea naşterii lui Mesia, "au mers în grabă şi au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pruncul, aşezat în iesle" (2,16). Aşadar, primilor martori oculari li s-a prezentat scena unei familii: mamă, tată şi fiu nou-născut. Pentru aceasta Liturgia ne propune să celebrăm, în prima duminică după Crăciun, sărbătoarea Sfintei Familii. Anul acesta ea este chiar în ziua după Naşterea Domnului şi, prevalând asupra sărbătorii sfântului Ştefan, ne invită să contemplăm această "icoană" în care micul Isus apare în centrul afectului şi a îngrijirilor părinţilor săi. În săraca peşteră din Betleem - scriu părinţii Bisericii - străluceşte o lumină foarte vie, reflexie a misterului profund care învăluie acel Prunc, şi pe care Maria şi Iosif îl păstrează în inimile lor şi-l lasă să transpară în privirile lor, în gesturile, mai ales în tăcerile lor. De fapt, ei păstrează în intimitatea lor cuvintele veştii pe care îngerul a adus-o Mariei: "cel care se va naşte Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Lc 1,35).

Şi totuşi, naşterea oricărui copil aduce cu sine ceva din acest mister! Ştiu bine asta părinţii care-l primesc ca pe un dar şi care, adesea, vorbesc despre el. Nouă tuturor ni s-a întâmplat să auzim un tată sau o mamă spunând: "Acest copil este un dar, o minune!". De fapt, fiinţele umane trăiesc procreaţia nu ca simplu act reproducător, ci îi percep bogăţia, intuiesc că orice creatură umană care apare pe pământ este "semnul" prin excelenţă al Creatorului şi Tatălui care este în ceruri. Deci cât de important este ca orice copil, venind în lume, să fie primit de căldura unei familii! Nu contează comodităţile exterioare: Isus s-a născut într-un grajd şi ca prim leagăn a avut o iesle, însă iubirea Mariei şi a lui Iosif l-au făcut să simtă gingăşia şi frumuseţea de a fi iubiţi. De asta au nevoie copiii: de iubirea tatălui şi a mamei. Acest lucru le dă siguranţă şi, în creştere, permite descoperirea sensului vieţii. Sfânta Familie din Nazaret a trecut prin multe încercări, ca aceea - amintită în Evanghelia după Matei - a "uciderii pruncilor nevinovaţi", care i-au constrâns pe Iosif şi pe Maria să emigreze în Egipt (cf. 2,13-23). Însă, încrezându-se în Providenţa divină, ei au găsit stabilitatea lor şi i-au asigurat lui Isus o copilărie senină şi o educaţie solidă.

Dragi prieteni, Sfânta Familie este cu siguranţă singulară şi irepetabilă, dar în acelaşi timp este "model de viaţă" pentru orice familie, pentru că Isus, om adevărat, a voit să se nască într-o familie umană, şi făcând astfel a binecuvântat-o şi a consacrat-o. De aceea să încredinţăm sfintei Fecioare Maria şi sfântului Iosif toate familiile, pentru ca să nu se descurajeze în faţa încercărilor şi dificultăţilor, ci să cultive mereu iubirea conjugală şi să se dedice cu încredere slujirii vieţii şi a educaţiei.

Benedictus Pp. XVI

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 24.