Reflecţie: Recunoştinţa samariteanului

În acel timp, îndreptându-se spre Ierusalim, Isus trecea prin ţinutul dinspre Samaria şi Galileea. Intrând într-un sat, l-au întâmpinat zece leproşi, care s-au oprit şi i-au strigat de departe: "Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!" Văzându-i, Isus le-a zis: "Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!" Pe când mergeau, au fost curăţaţi de lepră. Unul dintre ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors preamărindu-l pe Dumnezeu cu glas tare; s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui Isus şi i-a mulţumit. Acesta era un samaritean. Isus l-a întrebat: "Oare nu toţi cei zece au fost curăţaţi? Ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a întors nici unul să dea mărire lui Dumnezeu afară de acest străin? Şi i-a zis: ridică-te şi mergi. Credinţa ta te-a vindecat". (Lc 17,11-19)

Încă din copilărie, fiecare dintre noi am învăţat despre existenţa a două formule magice: "Te rog!" şi "Mulţumesc!". De câte ori - copii fiind - atunci când primeam vreun cadou de la cineva, mama sau tata ne atrăgeau atenţia: "Cum spui? ..."

Pe măsură ce am devenit adolescenţi, tineri şi adulţi, sensul cuvântului "Mulţumesc" fie s-a rutinat din ce în ce mai mult, fie l-am folosit din ce în ce mai rar. In schimb, şi-au făcut loc în vocabularul nostru alte formule: "Am nevoie...!"; "Vreau...!"; "Îmi trebuie...!" etc.

Evanghelia duminicii a 28-a de peste an (10 octombrie) ne propune reevaluarea şi redimensionarea cuvântului "Mulţumesc".

În cea de a patra joi din luna noiembrie, în SUA este sărbătorită Ziua Recunoştinţei - Thanksgiving Day. Este o sărbătoare anuală de o zi, o sărbătoare a familiei, a mulţumirii aduse bunului Dumnezeu pentru toate darurile făcute şi pentru bogăţia recoltei din acel an.

Ne-am obişnuit să cerem, să cerem mereu. Întotdeauna avem câte o solicitare care trebuie în mod imperios rezolvată. "Doamne, dă-mi sănătate!"; "Doamne, dă-mi un loc de muncă!"; "Doamne, dă-mi mijloace financiare să mă pot întreţine!"; "Doamne, dă-mi reuşită la examen!". Mereu şi întotdeauna - Dă-mi!

Dar... Doamne, îţi mulţumesc! - Când?...

Când: "Doamne, îţi mulţumesc pentru sănătatea pe care mi-ai dat-o zi de zi!?"; Când: "Doamne, îţi mulţumesc pentru locul de muncă pe care îl am!?"; Când: "Doamne, îţi mulţumesc pentru că, deşi nu am un loc de muncă, ai avut grijă de mine şi familia mea pentru a ne oferi hrana zilnică!?"

Textul pe care Evanghelia ni-l propune în această zi ne spune: "Unul dintre ei, când s-a văzut vindecat, S-A ÎNTORS preamărindu-l pe Dumnezeu cu glas tare; s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea lui Isus şi i-a mulţumit."

Câţi dintre noi ne întoarcem în Casa Tatălui - Sfânta Biserică - spre a-i mulţumi? Ba, mai mult, atunci când cererea ne-a fost, poate, îndeplinită, începem cu laudele: EU am rezolvat, EU am reuşit, EU am făcut, EU, EU, EU...

Cu siguranţă că unii vor răspunde că ziua de mulţumire e ultima zi a anului, la Sfânta Liturghie cu Te Deum. Câţi dintre noi se gândesc la Dumnezeu pe 31 decembrie? Între pregătiri de Revelion şi planuri pentru noul an, câţi dintre noi sunt măcar prezenţi în Sfânta Biserică în această zi? Ultima zi a anului este - prin tradiţie - o zi a bilanţurilor, când ne gândim la ce am făcut în anul care se încheie şi la ce vom face în anul următor. Aceeaşi situaţie tragică - noi am făcut... / noi vom face. Unde este Dumnezeu în această ecuaţie? Mai este ultima zi a anului o adevărată zi de mulţumire?

Indiferent de originea acestei sărbători - Ziua Recunoştinţei - ea ne îndeamnă spre mulţumire. Este o zi în care să uităm de ce avem nevoie şi să ne întoarcem (aşa cum spune textul) spre ceea ce am primit.

Oare nu avem nici un motiv pentru a fi recunoscători? Oare, aşa cum găsim zeci de minute, uneori zile în şir, pentru a cere, nu putem găsi o zi din 365 pentru a mulţumi, pentru a fi recunoscători? Că se numeşte Ziua Recunoştinţei, că e joi, sau duminică, sau marţi, are vreo importanţă?

Dacă mulţumim prietenilor, cunoştinţelor, colegilor, vânzătoarei de la supermarket pentru diferite servicii făcute, oare nu cu atât mai mult se cuvine să-i mulţumim lui Dumnezeu? Pentru ceea ce a oferit fiecăruia dintre noi, familiei din care facem parte, comunităţii, Bisericii? Pentru că de multe ori ne-a trimis acel om potrivit la locul potrivit care ne-a fost de ajutor?

Haideţi ca astăzi, sau mâine, sau în orice zi a anului să îngenunchem în faţa lui Dumnezeu şi să-i spunem:

- Doamne, astăzi nu îţi cer nimic! Astăzi m-am oprit din drumul meu şi m-am întors spre Tine doar ca să-ţi spun Mulţumesc!

Cristina Roşu

lecturi: 18.