Poveste de Crăciun
Acum, când ştiu de ce-ai venit
Şi-ţi înţeleg şi eu cuvântul
Aş vrea să-ţi spun că ţi-am greşit
Şi că îmi pare rău de tot.
Credeam că eu te voi alege
Din al tău tron să vii aici,
Dar nimeni poate nu-nţelege
Că tu ne chemi să-ţi fim amici.
Şi doar când am avut durerea
De a te răstigni din nou
Am înţeles atunci menirea
Ce tu mi-ai dăruit-o în An Nou...
Eu sunt convins c-atunci când te-ai născut
Tu te-ai gândit o clipă şi la mine
Şi m-ai iubit atât de mult, încât
Eu astăzi de Crăciun primesc iubire.
Cum aş putea să-ţi mulţumesc, Isuse,
Pentru-al tău dar curat, dumnezeiesc?
În gândurile mele stau ascunse
Cuvinte dragi, dar încă nu-ndrăznesc...
Ajută-mă să îţi ofer a mea iubire
Ce însuţi tu mi-ai dăruit-o, de Crăciun,
Şi să mă bucur de a ta privire
Să fiu al tău cu tot ce am mai bun

Augustin Roşu

lecturi: 14.