Pelerin pe urmele lui Isus şi ale Mariei (IV)

La întoarcerea din pelerinajul organizat, în perioada 5-12 octombrie 2010, de Oficiul pentru Pelerinaje în colaborare cu Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară al Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, una dintre participante, dr. Ecaterina Hanganu, a trimis o a patra corespondenţă electronică.

*

7. Ziua Perlei cereşti

Când răsare prima stea, atunci începe ziua - poate fiindcă odată cu înserarea ne strângem cu toţii, acasă, pentru rugăciune, în pace şi bucurie, şi astfel regăsindu-ne, ne-am naşte din nou. Aşa spune tradiţia sfântă, aşa am făcut şi noi.

Acasă la "mama" am ajuns când seara cobora catifelată, caldă şi înmiresmată ca o chemare a Bunei-vestiri. În Nazareth¹ e linişte, mireasma lunecă parcă din cerul înstelat care se vede ici şi colo printre copacii neobişnuit de mari (de exemplu, cel sub care ne oprisem avea nenumărate rădăcini aeriene, dar frunza mare si lucioasă era inconfundabilă: un ficus, cum creştem noi în apartament, se înălţa la peste 10 m, iar alături un arbore delicat, înalt cam cât un cireş bătrân, îşi ploua parfumul suav de... oleandru!). De jur împrejur, sub colonada exterioară, dar şi în bazilică, panouri având cam de doua ori şi jumătate înălţimea unui om, poartă chipul Mamei. Acolo, murmurul rugăciunilor se înalţă în toate limbile pământului. Şi fiindcă noi toţi suntem copiii ei, fiecare şi-a imaginat-o potrivit obiceiului ţării sale: icoana-mozaic a României o înfăţişează cu pruncul la sân, sobră şi strălucitoare; iată şi Fecioara din Guadalupe, alcătuită după imaginea imprimată în mod miraculos pe mantia lui Juan Diego, sau mozaicul dăruit de Grecia alcătuit după chipul cunoscut ca "Maica Domnului din Vladimir", pictată de un grec, adăpostită într-o mănăstire din Rusia, sau Sfânta Fecioară a Canadei - metal argintiu care reflectă în mod straniu lumina, sau... iat-o ca împărăteasă, purtând veşmântul ceremonial chinezesc, sau... Dar poate că nici o reprezentare nu exprimă mai bine blândeţea, duioşia, bucuria pentru pruncul pe care-l ţine în braţe, dar şi resemnarea caldă, sacrificiul tainic acceptat, puterea, curajul şi tot ceea ce aşteptăm să ne insufle îmbrăţişarea Mamei, aşa ca imaginea dăruita de Japonia. Se spune că e cea mai scumpă icoană, alcătuită în întregime din mozaic de aur, pietre preţioase şi perle (numele autorului şi data sunt scrise discret, abia vizibil, în colţul din dreapta, jos: Luca Hanegaura, 1967). Dar nu strălucirea delicată a mozaicului, luciul blând al cămăşii ample de perle sau florile delicate şi sofisticate de pe veşmântul albastru te încântă, ci chemarea şi dorinţa pe care o simţi în ochii întredeschişi şi surâzători: aceea de a te cuprinde şi pe tine în braţe, alături de Fiul ei, să te mângâie, să te aline, fiindcă oricum, oricând şi oriunde, tot copilul ei eşti, iar mama ştie tot, înţelege tot şi iartă tot. Eşti aici, la tine acasă, în casa Mamei cereşti.

Iar casa Mamei e grota în care locuia fecioara cu mama sa, atunci când Îngerul a venit. Deasupra se înalţă acum uluitoarea "simfonie de piatră" a Bazilicii Bunei-vestiri. Ziua, construcţia e sobră, betonul cenuşiu din jur orientând privirea spre grota albă. Dar la ora când îngerul a venit, cupola e astfel luminată încât acea feerie albă închipuie un crin coborând din cer asupra locului sfânt. Iar dacă vreodată pacea divina cântă şi cântul suie spre înalt, tot mai puternic pe măsură ce se înalţă, unduind spre infinit, atunci acesta e locul. Şi, surpriză: ceea ce părea un reflector aşezat sus, în vârful cupolei (şi căruia nu-i prea găseşti explicaţia), văzut pe fotografiile nocturne exprimă unul din numele atribuite Fecioarei: Stella Maris² - fiindcă în realitate acel reflector e farul luminând în întuneric. Chiar aşa şi e: farul călăuzitor spre tot ceea ce-şi doreşte omenirea - (şi poate că nici nu ştie cât de mult îşi doreşte ): adăpost de pace şi lumină în braţele Mamei cereşti.

Sfânta Liturghie în Bazilica Bunei-vestiri a fost celebrată a doua zi dimineaţa de pr. Isidor Dâscă.

Apoi ne-am îndreptat spre biserica ortodoxă care adăposteşte izvorul de unde lua apă Maica Domnului - şi fiindcă vizitasem deja Sinagoga din Nazareth, acum am intrat în Moscheia Albă (numită aşa după intenţia unirii tuturor credincioşilor sub semnul păcii), apoi am urcat spre mănăstirea "Stella Maris", pe muntele Carmel. Iar drumul este acela spre cer, sfântul Ioan al Crucii îl prefigura într-un singur cuvânt, repetat de trei ori: "Nada, nada, nada"³, fiindcă atunci când sufletul nu posedă nimic, Dumnezeu vine şi umple cu fiinţa sa golul pur al inimii.

În aceeaşi seară, aveam să plecăm spre casa noastră.

Şi dacă orice călătorie te îmbogăţeşte şi te bucură, doar pelerinajul e acela care te schimbă cu adevărat.

Cum anume? Vom vedea în continuare.

Dr. Ecaterina Hanganu

Note
¹ În traducere, "Nazareth" înseamnă "floare".
² Steaua Mării.
³ "Nada" = nimic.

* * *

Pelerin pe urmele lui Isus şi ale Mariei (III)
Pelerin pe urmele lui Isus şi ale Mariei (II)
Pelerin pe urmele lui Isus şi ale Mariei (I)

lecturi: 35.