Peste o săptămână vizita lui Benedict al XVI-lea în Regatul Unit

Acolo unde credinţa se confruntă cu secularizarea
de Cormac Murphy-O'Connor, cardinal, arhiepiscop emerit de Westminster

Îmi amintesc bine de prima vizită a unui Pontif în Regatul Unit. Ioan Paul al II-lea a sosit la 28 mai 1982. Am avut privilegiul de a-l primi la aeroportul Gatwick, care se află în zona Arundel şi Brighton, unde eram pe atunci episcop.

Era o perioadă tragică pentru Marea Britanie din cauza conflictului cu Argentina pentru insulele Falkland-Malvinas. Pentru acel motiv vizita papei a fost pastorală, dar nu de stat. A fost o săptămână extraordinară şi fericită cu celebrări în Anglia, în Ţara Galilor şi în Scoţia.

Fiecare eveniment s-a centrat pe unul din cele şapte sacramente şi acesta a fost un mod minunat pentru a arăta britanicilor, prin televiziune, ceva din tradiţiile şi din liturgia Bisericii catolice. A fost şi o descoperire pentru multe persoane să vadă cum catolicii din orice pătură socială erau complet integraţi în viaţa acelei ţări.

Unul din numeroasele evenimente semnificative a fost vizita papei la catedrala din Canterbury, unde i-a întâlnit pe toţi episcopii anglicani şi pe responsabilii celorlalte Biserici din Anglia şi din Ţara Galilor. A fost un moment foarte emoţionant care a oferit mare încurajare şi speranţă mişcării ecumenice, îndeosebi unităţii şi prieteniei crescânde cu anglicanii. Marea prietenie continuă, însă, din păcate, nu toate aşteptările de atunci s-au realizat. Totuşi, căutarea unităţii şi drumul spre ea, care este voinţa lui Cristos, continuă şi nu vor înceta niciodată să fie dorinţa şi voinţa constantă a Bisericii catolice.

Vizita pe care Benedict al XVI-lea se pregăteşte s-o întreprindă între 16-19 septembrie 2010 este în schimb o vizită de stat, pentru că fostul prim ministru Gordon Brown l-a invitat oficial să viziteze ţara noastră şi această invitaţie a fost reiterată de mulţi dintre noi, inclusiv episcopii din Anglia, din Scoţia şi din Ţara Galilor.

Marea Britanie astăzi s-a schimbat mult de cum era în urmă cu 28 de ani. Societatea noastră a devenit foarte laică şi pentru creştinii de diferite denumiri a devenit tot mai dificil să aibă un loc central şi autoritar în cultura ţării noastre. Cu toate acestea, Biserica catolică are un glas foarte influent în mărturisirea învăţăturii şi a valorilor creştine în Anglia şi în Ţara Galilor. Acelaşi lucru este valabil pentru Biserica din Scoţia.

Benedict al XVI-lea va primi un bun-venit călduros în ţara noastră. Catolicii aşteaptă cu trepidaţie să-l vadă, unii prin televiziune şi foarte mulţi participând la diferitele întâlniri şi celebrări pe care le va prezida în această vizită de patru zile în Marea Britanie. Doresc să ilustrez câteva aspecte ale vizitei pe care le consider deosebit de importante.

Primul este întâlnirea de joi 16 septembrie 2010 cu regina Elisabeta la Holyrood Castle la Edimburg. Este interesant că regina şi papa sunt aproape de aceeaşi vârstă, regina având cu un an mai mult decât el. Amândoi au o bogată experienţă de viaţă şi ştiu că şi regina aşteaptă cu trepidaţie să-l întâlnească pe Pontif la sosirea sa în Scoţia. Căldura şi primirea rezervate papei de regina Elisabeta, suverană atât de iubită şi respectată de poporul său, îmbracă o mare semnificaţie, şi în lumina istoriei monarhiei engleze din secolele trecute. Vor da amprentă celor patru zile pe care Pontiful le va petrece în ţară.

Al doilea aspect pe care doresc să-l subliniez este importanţa discursului de vineri 17 septembrie 2010 în Westminster Hall. Este vorba de marea sală a Parlamentului în care Ioan Fisher şi Toma Morus au fost judecaţi şi condamnaţi în timpul domniei lui Henric al VIII-lea; aici, Benedict al XVI-lea se va adresa parlamentarilor, diplomaţilor şi altor responsabili ai societăţii britanice. În multe privinţe, acesta va fi discursul adresat populaţiei engleze în care va exprima, sunt sigur de asta, ideea catolică a unui dialog rodnic într-o ţară care este pe larg secularizată.

În aceeaşi zi papa va vizita şi abaţia din Westminster în care va recita Vesperele, cu episcopii din Comuniunea anglicană şi cu alţi responsabili ecleziale. Abaţia are peste o mie de ani. Călugării benedictini s-au stabilit în acel loc, pentru prima dată, la jumătatea secolului al X-lea. Abaţia este biserica încoronării din anul 1066 şi este locul în care se odihnesc şaptesprezece suverani. Este foarte oportun ca să se recite o rugăciune într-un loc care aminteşte atât de mult de istoria antică a creştinismului în acest ţinut şi de istoria sa în decursul secolelor.

Sâmbătă dimineaţa, papa va celebra o Liturghie cu episcopii din Anglia şi din Ţara Galilor în catedrala din Westminster, în prezenţa reprezentanţilor preoţilor, călugărilor şi laicilor din Anglia şi din Ţara Galilor. Comuniunea existenţă între episcopi şi succesorul lui Petru a fost mereu o trăsătură distinctivă a episcopilor catolici din ţara noastră. Această celebrare va reflecta lealitatea infinită şi fidelitatea episcopilor, a preoţilor şi a poporului din această ţară faţă de Sfântul Scaun. Cu acea ocazie, Benedict al XVI-lea va putea să confirme credinţa catolicilor, amintind de marele dar pe care l-au primit de la Duhul Sfânt şi încurajându-i să continue mărturia lor de credinţă în contextul oraşelor, comunelor şi satelor.

În sfârşit, papa va merge la Birmingham, unde, în faţa a circa o sută de mii de persoane, va celebra Liturghia şi-l va beatifica pe cardinalul John Henry Newman. Viaţa lui Newman a fost o viaţă de pelerinaj şi de credinţă. Şi astăzi intonăm vestitul său imn Lead kindly light amidst the encircling gloom, "Condu-mă lumină lină în mijlocul întunericului care ne înconjoară". Este încă un fel de piatră de asemănare pentru pelerinajul multor persoane, dar îndeosebi al lui Newman însuşi. Viaţa lui a fost un pelerinaj dureros. A început ca evanghelic, a devenit anglican şi apoi s-a convertit la Biserica catolică. Devenind catolic, pelerinajul său a continuat până când, în mod minunat, papa Leon al XIII-lea l-a creat cardinal. Într-un alt imn cardinalul Newman a exprimat credinţa sa de nestins: "Cred cu tărie şi într-adevăr. Dumnezeu este Unul şi Întreit, şi apoi recunosc, aşa cum se cuvine, omenitatea asumată de Fiul". Este aşa de mult de spus despre acest om extraordinar şi sfânt. Ştiu că Pontiful îl admiră pe Newman şi sunt sigur că ne va vorbi despre motivele pentru care trebuie considerat o figură atât de semnificativă, nu numai pentru catolici, ci şi pentru anglicani şi pentru atâţia alţii care sunt în căutarea adevărului. A murit la 11 august 1890 şi pe sicriu este imprimat motoul său: Cor ad cor loquitur, "Inima vorbeşte inimii". Pe placa comemorativă au fost imprimate cuvintele pe care le-a ales: Ex umbris et imaginibus in veritatem, "De la umbră şi de la simboluri la adevăr".

Nimeni n-ar putea vorbi mai bine decât acest papă despre acest creştin extraordinar care a alimentat viaţa creştină în această ţară chiar şi după moartea sa. Cardinalul Newman era foarte interesat de inimă, de minte şi de legătura dintre ele. Era un om erudit şi nu a evitat niciodată rigoarea intelectuală; dar, în acelaşi timp, era fascinat de modul în care o fiinţă umană ajunge să înţeleagă şi să iubească, îndeosebi să-l înţeleagă şi să-l iubească pe Dumnezeu.

Rugăciunile tuturor catolicilor şi ale altor persoane vor fi şi pentru Benedict al XVI-lea atunci când va veni să ne viziteze.

(După L'Osservatore Romano, 10 septembrie 2010)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 12.