Devoţiunea sfintei Clara faţă de preasfântul sacrament

Ca în fiecare an, în ziua de 11 august 2010, am avut bucuria de a o sărbători pe sfânta Clara de Assisi (confondatoare, împreună cu sfântul Francisc de Assisi, a celui de-al doilea Ordin Franciscan, cunoscut sub numele de Ordinul "Sfânta Clara" sau Clarise).

În timpul sfintei Liturghii, pr. Emilian Cătălin, ministrul provincial al Ordinului Fraţilor Minori Conventuali, ne-a propus spre meditaţie umilinţa şi sărăcia sfântului Francisc şi a sfintei Clara, precum şi dimensiunea contemplativă a sfintei Clara şi iubirea ei faţă de cuvântul Domnului. În salutul final al părintelui Alois Fechet, care ne-a transmis salutările şi binecuvântarea Excelenţei sale Petru Gherghel, a scos în evidenţă iubirea şi contemplarea sfintei Clara faţă de cuvântul Domnului şi faţă de Euharistie.

În acelaşi sens, aş dori să exprim iubirea şi veneraţia sfintei Clara faţă de preasfântul sacrament, aşa cum reiese din Fonti Francescane (FF). Venerabilul papă Ioan Paul al II-lea, în scrisoarea sa apostolică Mane nobiscum Domine, scrie: "Înaintea noastră stau exemplele sfinţilor, care au găsit în Euharistie hrana necesară pentru drumul lor spre perfecţiune. De câte ori au vărsat lacrimi, fiind mişcaţi de experienţa unui mister aşa de măreţ..." (MnD, nr. 31).

"Cât de intensă a fost devoţiunea plină de iubire a fericitei Clara faţă de sacramentul altarului reiese din însăşi faptele sale", spune Fratele Tommaso da Celano (FF, 3209). Ca şi Francisc, ea dorea ca trupul Domnului să primească onoarea şi respectul cuvenit. Chiar dacă era semnată în trupul ei de o "mare infirmitate care o constrânse la pat, se ruga să fie ridicată şi susţinută cu rezemători adaptate şi, şezută, ţesea pânzeturi nespus de fine cu care făcea peste cincizeci de corporale şi, închizându-le în casete roşcate sau de mătase, le trimitea la diferitele biserici situate pe toată câmpia sau dealurile din apropierea cetăţii Assisi" (FF 3209). Aceste ţesături delicate, pregătite de ea pentru trupul Domnului, din sfânta Euharistie, ne arată inima ei sensibilă, până într-atât încât, "atunci când vroia să primească trupul Domnului vărsa lacrimi de iubire..." (FF 3210).

Din aceste scrieri transpare relaţia ei vitală, personală şi afectivă cu Domnul Isus, prezent în sfânta Euharistie. În orice situaţie şi dificultate, Clara găsea puterea în cuvântul întrupat, prezent în sfânta taină. Prin puterea rugăciunii şi a credinţei sale, în Isus euharistic, îndepărtează saracenii care erau deja intraţi în curtea mănăstirii, fără să facă vreun rău sau vreo daună călugăriţelor şi mănăstirii. În această sărăcie de mijloace umane, materiale, în imposibilitatea de a se putea apăra, Clara recurge la arma cea mai puternică a rugăciunii, încrezându-se totalmente în intervenţia puternică a lui Dumnezeu. Aşa bolnavă cum era, "a cerut surorilor să fie dusă până la uşa refectorului şi să i se aducă pixida în care se păstra preasfântul sacrament al trupului Domnului nostru Isus Cristos. Aruncându-se în genunchi, s-a rugat cu lacrimi, spunând, printre altele, aceste cuvinte: "Doamne, priveşte tu la aceste slujitoare, deoarece eu nu le pot apăra"... şi o voce îi răspunde: "Eu te voi apăra întotdeauna". Clara asigură surorile: "Nu vă temeţi, deoarece eu sunt garanta voastră. Acum nu vi se v-a întâmpla nici un rău, şi nici pe viitor, ca să ascultaţi de poruncile lui Dumnezeu..." (FF 3060).

Acelaşi har cere şi obţine şi pentru oraşul Assisi, care, prin intermediul rugăciunilor ei, este eliberat de trupele duşmane. Clara aude aceeaşi voce care îi răspunde: "Cetatea va îndura multe pericole, dar va fi ocrotită" (FF 3060). De atunci oraşul Assisi aminteşte în fiecare an episodul eliberării prin rugăciunile Clarei cu "sărbătoarea votului", în ziua de 22 iunie, zi în care primarul oraşului merge să aducă omagiul său sfintei Clara.

Să privim la sfinţi care în diferite moduri ne învaţă iubirea şi devoţiunea faţă de "sacramentul altarului".

Surorile Clarise

lecturi: 22.