Mino Damato, omul care l-a descoperit pe Andrea Bocelli

"Numai inima ştie ceea ce cuvintele nu pot exprima!" (Mino Damato)

"În anul 1989 am primit o scrisoare de la o mamă, povesteşte Mino Damato în unul dintre interviurile sale. Am citit-o şi recitit-o. Părea o mamă care iubea viata, căreia îi plăceau copiii, indiferent cum i-ar fi oferit Dumnezeu. Îmi scria de copilul ei, născut orb, dar cu o voinţă extraordinară de a cânta. Voia să i se ofere o şansă. Ştia să cânte bine la pian şi cu vocea. Am invitat-o la sediul Fundaţiei împreună cu copilul despre care îmi scrisese. L-am rugat să cânte ceva la pian pentru a-mi face o idee asupra a ceea ce ştia. A cântat optsprezece minute fără să se oprească. Acela a fost momentul în care mi-am spus că trebuie să merg înainte, iar acel copil era Andrea Bocelli..."

Mai târziu a adoptat-o pe Andreea, o fetiţă din România, seropozitivă. În 1996, la un an de la înfiinţarea Fundaţiei "Bambini in Emergenza", Andreea moare, răpusă de boala pe care o avea. A fost o moarte care a declanşat începutul unei adevărate "vieţi" pentru mulţi alţi copii abandonaţi şi seropozitivi.

Începe prin transformarea în Centre de îngrijire a copiilor seropozitivi a două din pavilioanele spitalului "Victor Babeş" din Bucureşti-România. În paralel, în Italia caută fonduri pentru a-şi lărgi iniţiativele, fapt care va duce apoi în iarna anului 1997, la înfiinţarea unui Centru-Pilot, la Singureni, jud. Giurgiu (35 km din Bucureşti spre Giurgiu).

Aici, în câteva case, copiii seropozitivi externaţi din spitalul "Victor Babeş" trebuiau să aibă o "casă" a lor, un pat, mâncare şi pe cineva care să-i primească şi să-i însoţească cu iubire în purtarea crucii bolii de fiecare zi.

În dorinţa de a le avea pe toate acestea, Mino Damato bate la poarta Surorilor Franciscane Misionare de Assisi care, în iarna anului 1999, având permisiunea superioarei generale, încep slujirea lui Cristos prezent în copiii săraci şi seropozitivi din Centrul-Pilot de la Singureni.

Astfel, atât pentru surori cât şi pentru iniţiatorul operei începea "aventura povestirii gingăşiei lui Dumnezeu".

Mino Damato, cel care a mers de atâtea ori la Singureni şi care a făcut acolo mult bine, cu lacrimi în ochi, înainte de moartea sa (16 iulie 2010) avea să declare: "Cea mai mare satisfacţie pentru mine este atunci când mânuţa unui copil o prinde pe a mea şi cu emoţie în glas, într-o limbă străină de a mea, îmi spune: Mulţumesc!"

Cine a fost Mino Damato?

A fost un cunoscut jurnalist şi prezentator de televiziune, pe numele său real, Erasmo Damato, născut la Napoli în ziua de 1 decembrie 1937.

A lucrat ca jurnalist la cotidianul "Il Tempo", apoi ca trimis special pentru televiziunea Rai în zone de război, precum Cambodgia, Vietnam, Afghanistan.

Între anii 1970 - 1980 a fost autorul şi prezentatorul unor emisiuni celebre de divertisment din Italia, precum: "In viaggio tra le stelle", "Avventura", "Racconta la tua storia", "Tam, Tam" şi "Domenica in". Lucrează în televiziune până în anul 1997.

În 1995 a înfiinţează la Roma Fundaţia "Bambini in Emergenza", fundaţie al cărui sediu îl vrea şi în Romania, pentru a se ocupa de copiii abandonaţi şi seropozitivi.

În tot acest timp, prin diversele sale iniţiative, înfiinţând noi proiecte, susţinându-le pe cele începute, Mino Damato vrea să transmită un mare adevăr: "În ochii copiilor se poate citi viitorul. Oferindu-le ceva, nu sărăceşti, ci, din contra, te îmbogăţeşti".

A murit în ziua de 16 iulie 2010, la vârsta de 72 de ani, într-un spital din Vicenţa-Italia. Liturghia de înmormântare a avut loc la Roma, în ziua de 21 iulie 2010, în Piaţa Poporului , în biserica "Sfânta Maria de pe muntele sfânt".

Surorile Franciscane Misionare de Assisi, prezente în România, aduc mulţumirea lor lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a însemnat Mino Damato.

Surorile Franciscane Misionare de Assisi

lecturi: 12.