Tema pentru a 44-a Zi Mondială a Păcii (1 ianuarie 2011)

"Libertatea religioasă, calea pentru pace". Aceasta este tema aleasă de Benedict al XVI-lea pentru celebrarea Zilei Mondiale pentru Pace din anul 2011. Ziua - care se celebrează din anul 1968 în prima zi a anului - va pune deci accentul pe tema libertăţii religioase. Asta, în timp ce în lume se înregistrează diferite forme de limitare sau negare a libertăţii religioase, de discriminare şi marginalizare bazate pe religie, până la persecuţie şi violenţă împotriva minorităţilor.

Libertatea religioasă, fiind înrădăcinată în însăşi demnitatea omului şi orientată spre căutarea "adevărului imutabil", se prezintă ca "libertatea libertăţilor". Libertatea religioasă este deci în mod autentic libertate atunci când este coerentă cu căutarea adevărului şi cu adevărul omului.

Acest mod de tratare ne oferă un criteriu fundamental pentru discernământul fenomenului religios şi al manifestărilor sale. De fapt, el permite să se excludă "religiozitatea" fundamentalismului, a manipulării şi a instrumentalizării adevărului şi a adevărului omului. Deoarece tot ceea ce se opune demnităţii omului se opune căutării adevărului şi nu poate să fie considerat ca libertate religioasă. În afară de asta acest mod de a trata ne oferă o viziune profundă a libertăţii religioase, care lărgeşte orizonturile de "umanitate" şi de "libertate" a omului şi permite acestuia să stabilească o relaţie profundă cu el însuşi, cu celălalt şi cu lumea. Libertatea religioasă este în acest sens o libertate pentru demnitatea şi pentru viaţa omului.

De fapt, aşa cum au învăţat părinţii de la Conciliul al II-lea din Vatican: "Dumnezeu îl face pe om părtaş la această lege a sa în aşa fel încât omul, sub călăuzirea blândă a Providenţei divine, poate cunoaşte tot mai bine adevărul, care este mereu acelaşi. De aceea, fiecare om are îndatorirea şi deci dreptul de a căuta adevărul în materie de religie" (Declaraţia Dignitatis humanae, 3). Deci aceasta este o vocaţie care trebuie recunoscută ca drept fundamental al omului, fundament pentru dezvoltarea umană integrală (Caritas in veritate, 29) şi condiţie pentru realizarea binelui comun şi afirmarea păcii în lume.

Aşa cum a confirmat însuşi Benedict al XVI-lea la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite: "drepturile umane trebuie să includă dreptul de libertate religioasă, înţeles ca expresie a unei dimensiuni care este în acelaşi timp individuală şi comunitară, o viziune care manifestă unitatea persoanei, chiar făcând deosebire în mod clar între dimensiunea de cetăţean şi cea de credincios" (Discurs la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, 18 aprilie 2008).

O temă actuală, cea aleasă pentru Ziua Mondială din anul 2011, şi care reprezintă împlinirea unui "drum al păcii" în care Benedict al XVI-lea a luat de mână omenirea, conducând-o pas după pas la o reflecţie tot mai profundă. Din anul 2006 până astăzi temele au fost: adevărul ("În adevăr pacea", 2006), demnitatea persoanei umane ("Persoana umană, inimă a păcii", 2007), unitatea familiei umane ("Familia umană, comunitate de pace", 2008), lupta împotriva sărăciei ("Combaterea sărăciei, construirea păcii", 2009) şi în sfârşit păzirea creaţiei ("Dacă vrei să cultivi pacea, păzeşte creaţia", 2010). Un parcurs care-şi înfige rădăcinile în vocaţia la adevărul omului (capax Dei), şi care, având ca stea polară demnitatea umană, ajunge la libertatea de a căuta adevărul însuşi.

Astăzi sunt multe locurile din lume în care persistă forme de limitare a libertăţii religioase şi asta fie unde comunităţile de credincioşi sunt o minoritate, fie unde comunităţile de credincioşi nu sunt o minoritate, şi totuşi îndură forme mai sofisticate de discriminare şi de marginalizare, pe planul cultural şi al participării la viaţa civilă şi politică. "Este de neconceput - a remarcat Benedict al XVI-lea - că aceia care cred trebuie să suprime o parte din ei înşişi - credinţa lor - pentru a fi cetăţeni activi; n-ar trebui niciodată să fie necesară renegarea lui Dumnezeu pentru a se putea bucura de propriile drepturi. Drepturile legate cu religia sunt au nevoie deosebită să fie ocrotite dacă sunt considerate în conflict cu ideologia seculară prevalentă sau cu poziţii ale unei majorităţi religioase de natură exclusivă" (Discurs la Naţiunile Unite, cit.).

Omul nu poate să fie fragmentat, împărţit de ceea ce crede, pentru că cel în care crede are un impact asupra vieţii sale şi asupra persoanei sale. "Refuzul de a recunoaşte contribuţia la societate care este înrădăcinată în dimensiunea religioasă şi în căutarea Absolutului - prin însăşi natura sa, expresie a comuniunii între persoane - ar privilegia fără îndoială o abordare individualistă şi ar fragmenta unitatea persoanei" (Discurs la Naţiunile Unite, cit.). Pentru aceasta: "Libertatea religioasă, cale pentru pace".

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 22.