La 400 de ani de la moartea pr. Matteo Ricci, SJ

"Nu te teme, turmă mică"¹

Nu au fost decât patru.

La început nu au fost decât patru.

Fiindcă o casă se construieşte pornind de la primii patru stâlpi.

Aşa şi sunt numiţi de fapt- "stâlpii creştinismului chinez"- şi nu are importanţă dacă primii chinezi pe care i-a creştinat pr. Matteo Ricci, SJ², sunt patru sau numai trei (Xu Guangqi, Li Zhicao şi Yang Tingyun) sau că Xu Guangqi a atins cel mai înalt rang posibil în urma examenelor susţinute la curtea imperială şi a intrat în celebra Academie Hanlin etc. Poate că are mai puţină importanţă că Matteo Ricci este considerat în China ambasadorul cultural Ricci, omul de ştiinţă - matematicianul, cartograful, astronomul, pedagogul Ricci, savantul dotat cu abilităţi tehnice apreciate în mod cu totul neobişnuit la curtea împăratului, confucianistul Ricci, excelentul om de dialog est-vest Ricci, inventatorul unei metode mnemotehnice moderne pentru însuşirea complicatelor texte filosofice chinezeşti şi a caracterelor grafice chinezeşti - toate acestea sunt importante, desigur, dar cu adevărat important de amintit acum, în anul jubiliar Matteo Ricci, e că mai presus de toate realizările sale seculare, Matteo Ricci este preot catolic iezuit şi apologet al creştinismului.

La 29 mai 2010, sâmbătă la amiază, când clopotele bat şi astăzi în memoria Victoriei de la Lepanto³, Sfântul Părinte papa Benedict XVI se adresa participanţilor la pelerinajul organizat de diecezele din regiunea Marche (Italia) cu prilejul comemorării a patru sute de ani de la moartea lui Matteo Ricci, numindu-l pe acesta un "model de împletire armonioasa între opera de vestire a evangheliei cu specificul cultural al poporului la care a fost trimis. (...) Pr. Matteo Ricci, SJ, spune Sfântul Părinte, nu a mers în China să ducă ştiinţa occidentală, ci evanghelia"⁴.

Numai că, în decursul celor 30 de ani cât a stat în China, nu au fost mulţi cei pe care i-a evanghelizat: doar patru. Şi am fi tentaţi să comentăm că, în 30 de ani, rezultatele sale ca misionar sunt absolut nesemnificative şi că, de fapt, misiunea lui ca preot iezuit e un eşec la fel de mare pe cât de mari sunt realizările lui seculare.

Numai că Matteo Ricci, aparţinând elitei intelectuale şi spirituale prin formaţia sa de iezuit, s-a ocupat de elite şi a educat elitele. Iar primii lui discipoli au evanghelizat alţii şi alţii, astfel încât, în anul 1610, la moartea sa, aprox. 2.500 de chinezi se convertiseră, dintre care patru sute doar la Beijing. Iar astăzi sunt peste 10 milioane de catolici în China.

Lui Matteo Ricci i s-a acordat privilegiul de neimaginat pentru un străin, acela de a fi înmormântat în pământul Chinei. Era şi firesc, odată ce în anul 1594 împăratul îl primise în clasa socială de elită a mandarinilor - un alt privilegiu nemaîntâlnit pentru un străin. Onorat de oameni de ştiinţă, istorici, sinologi, fiecare după domeniul lui de interes, onorat de creştini - care, cu memoria specifică spiritului asiatic, nu uită (mormântul pr. Matteo Ricci, SJ, se află în incinta Şcolii Partidului Comunist Chinez din Beijing) - ca un simbol al singurei, adevăratei şi de durată victorii: aceea a spiritului şi nu a opresiunii.

De ce ne interesează astăzi, la 400 de ani de la moartea sa, personalitatea preotului iezuit Matteo Ricci?

Fiindcă atunci când societatea apreciază doar numărul, e tare bine să ne amintim că Dumnezeu preţuieşte sfinţenia omului şi nu orgoliile statistice.

La început nu au fost decât patru.

Fiindcă o casă se construieşte pornind de la primii patru stâlpi.

Adică, de la cruce.

Iar casa lui Dumnezeu se poate înălţa chiar şi din sfinţenia unui singur om -când inima acelui om şi întreaga sa fiinţă se face lumină "Ad maiorem Dei gloriam".

Dr. Ecaterina Hanganu

Note
¹ Lc 12.32.
² Matteo Ricci, SJ (6 octombrie 1552 -11 mai 1610: preot iezuit italian, unul dintre fondatorii Misiunii Iezuite în China.
³ La 7 octombrie 1571, victoria Sfintei Ligi asupra flotei otomane.
⁴ VIS (Vatican Information Service), luni, 31 mai 2010, Matteo Ricci: A Great Missionary In China.

lecturi: 22.