Activităţi şi finalităţi ale Operei Pontificale a Vocaţiilor Sacerdotale

Cei care-i dau primul loc lui Dumnezeu

de Nicola Gori

Cu privire la vocaţiile sacerdotale nimic nu poate fi lăsat improvizaţiei şi întâmplării: e vorba de o chestiune care interpelează toată Biserica şi de aceea trebuie să fie obiect al celei mai mari griji şi atenţii. Acestei misiuni se dedică Opera Pontificală a Vocaţiilor Sacerdotale - instituită de Pius al XII-lea cu motu proprio Cum nobis din 4 noiembrie 1941 pe lângă fosta Congregaţie a Seminariilor şi a Universităţilor de Studii (astăzi Congregaţia pentru Educaţia Catolică) - care se îngrijeşte de coordonarea şi promovarea pastoraţiei specifice în diecezele din cele cinci continente. Face asta mai ales prin difuzarea în diferite limbi a mesajului pontifului pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii, care se celebrează anul acesta la 25 aprilie, duminica Bunului Păstor. Cu această ocazie, i-am cerut directorului, Monseniorul Francis Bonnici, să ne explice originile şi finalităţile Operei.

Anul Sfintei Preoţii poate fi o ocazie pentru a face un bilanţ cu privire la starea de sănătate a vocaţiilor?

În scrisoarea de proclamare a unui An al Sfintei Preoţii, Benedict al XVI-lea a scris: "În lumea de astăzi, ca şi în timpurile dificile ale parohului de Ars, este nevoie ca preoţii în viaţa şi acţiunea lor să se remarce printr-o puternică mărturie evanghelică". Mărturia preoţilor este cea mai eficientă promovare a vocaţiilor sacerdotale în parohii şi în comunităţile ecleziale. Decretul Conciliului al II-lea din Vatican Optatam totius despre formare afirmă: "Toţi preoţii să arate zelul lor apostolic mai ales în favorizarea vocaţiilor şi cu viaţa lor umilă, activă, trăită cu inimă bucuroasă, precum şi cu exemplul carităţii lor sacerdotale reciproce şi al colaborării lor fraterne". De fapt, atâţia preoţi au crezut că erau chemaţi de Dumnezeu la slujirea sacerdotală atunci când au văzut preoţi în rugăciune, colaborând în desfăşurarea activităţilor pastorale şi chiar împărtăşind o viaţă în comun.

Puteţi să ne spuneţi dacă pe baza celor mai recente date a fost o creştere sau scădere a vocaţiilor în unele continente?

Cu privire la indicele de creştere sau de scădere a vocaţiilor la slujirea sacerdotală în unele continente, fac referinţă la Annuarium statisticum Ecclesiae din anul 2009 şi îndeosebi la numerele candidaţilor la preoţie şi la viaţa consacrată. O creştere puternică a numărului de candidaţi la slujirea sacerdotală a fost înregistrată în America de Nord şi în Africa, iar la viaţa consacrată în Asia, precum şi în Africa. În schimb o scădere considerabilă a numărului de vocaţii la slujirea sacerdotală a fost înregistrată în Europa şi în America Latină. Trebuie notat spre bucuria tuturor că în Europa sunt 18 naţiuni în care a fost o creştere, chiar dacă mică, a numărului de vocaţii la preoţia ministerială. Global, luând în considerare numerele creşterii faţă de cele ale scăderii numărului de vocaţii, bilanţul este negativ pentru slujirea sacerdotală şi pozitiv pentru viaţa consacrată.

Ne explicaţi care sunt finalităţile şi activităţile Operei Pontificale a Vocaţiilor Sacerdotale?

Opera Pontificală pentru Vocaţii Sacerdotale este expresia de coresponsabilitate şi de strânsă colaborare dintre Sfântul Scaun şi Bisericile locale. În mod special, promovează mesajul pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii pe care Sfântul Părinte îl adresează în fiecare an întregii Biserici. Opera Pontificală a Vocaţiilor Sacerdotale se angajează pentru ca mesajul să fie bine primit şi folosit de Bisericile locale, trezind în inima credincioşilor o invocare mai intensă pentru a dobândi noi vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată aşa cum a poruncit Isus, şi să trezească responsabilitatea tuturor, în special a părinţilor şi a educatorilor la credinţă, în slujirea adusă vocaţiilor.

În afară de asta, Opera Pontificală a Vocaţiilor Sacerdotale oferă slujirea de a răspândi documentele magisteriului eclezial cu privire la promovarea vocaţiei la preoţia ministerială, informaţiile şi experienţele semnificative care provin din diferite părţi ale lumii, pentru ca fiecare comunitate locală să-şi poată desfăşura programele pentru promovarea vocaţiei la slujirea sacerdotală şi la viaţa consacrată prin experienţe valoroase şi reuşite. În sfârşit, organismul colaborează cu Bisericile locale prin organizarea de întâlniri internaţionale continentale pentru ca să se trăiască pe cât mai mult posibil în sinergie între cei care lucrează în domeniul vocaţional.

Ce iniţiative a luat Opera Pontificală cu ocazia apropiatei Zi Mondiale de Rugăciune pentru Vocaţii?

Opera Pontificală a Vocaţiilor Sacerdotale s-a îngrijit de traducerea mesajului papei pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii în şapte limbi şi l-a trimis nunţilor apostolici pentru ca să-l transmită conferinţelor episcopale şi centrelor naţionale vocaţionale. Au sosit deja la oficiul Operei Pontificale câteva reviste ale centrelor naţionale vocaţionale, îndeosebi din Italia, Germania, Belgia, Franţa şi Statele Unite ale Americii, care au publicat mesajul într-un format atrăgător împreună cu alte materiale ajutătoare referitoare la tema mesajului: "Mărturia trezeşte vocaţii".

Pentru o folosire mai eficace a mesajului Opera Pontificală a Vocaţiilor Sacerdotale propune şi un program anual în sintonie cu tema aleasă, cu un triplu scop: să favorizeze reflecţia comunităţilor locale despre vocaţia la preoţie şi la viaţa consacrată, să încurajeze Bisericile locale ca să ofere o rugăciune corală "Stăpânului secerişului pentru ca să trimită lucrători în secerişul său", să stimuleze toată Biserica şi îndeosebi toate diecezele şi comunităţile ecleziale să promoveze o pastoraţie adaptată care să favorizeze vocaţia la slujirea sacerdotală.

Care sunt astăzi cele mai mari dificultăţi pentru un tânăr ca să răspundă afirmativ la chemarea Domnului?

Cred că astăzi tinerii nu au posibilitatea de a percepe mult vocaţia la preoţia ministerială. Înainte de toate pentru că se vorbeşte prea generic despre vocaţia sacerdotală sau se aude puţin în cateheză despre această vocaţie, la întâlnirile cu tinerii şi chiar în omilii. În afară de aceasta, atâţia tineri s-au îndepărtat de Liturghia duminicală şi, din această cauză, nu numai că nu-l văd pe preot, ci, din păcate, aud atâtea glasuri pronunţându-se cu privire la contra-mărturia unor preoţi, fie când corespunde realităţii fie când este neîntemeiată.

Câteva condiţii care-i împiedică pe tineri să urmeze chemarea lui Dumnezeu la preoţie, cum pot să fie secularizarea, consumismul şi chiar opoziţia rudelor lor şi a ambientului lor social, au existat întotdeauna. În lunga mea experienţă de pastoraţie vocaţională, am văzut atâţia tineri îmbrăţişând vocaţia la preoţie pentru că voiau să-i dea primul loc lui Dumnezeu. Astăzi, cu spiritualitatea de comuniune care se trăieşte în parohii, animată mai ales de mişcările ecleziale, apar noi vocaţii întemeiate pe o credinţă creştină solidă.

(După L'Osservatore romano, 24 aprilie 2010)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 17.