Liturghia, o problemă de iubire

Sfaturile Monseniorului Javier Echevarría, prelat din Opus Dei

de Jesús Colina

Sfânta Liturghie este o problemă de iubire, răspunde Monseniorul Javier Echevarría, prelat din Opus Dei, când i se cere un sfat pentru toţi cei care uneori sunt plictisiţi în timpul unei celebrări euharistice.

Acestui sacrament, Monseniorul Echevarría, care împreună cu Monseniorul Álvaro del Portillo a fost persoana cea mai apropiată de sfântul Josemaría Escrivá de Balaguer, a dedicat ultima sa carte, intitulată Vivir la santa misa ("A trăi sfânta Liturghie", RIALP, 2010, 196 de pagini).

Monseniorul Echevarría, membru al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor şi al Tribunalului Suprem al Signaturii Apostolice, consultant al Congregaţiei pentru Cler şi membru de onoare al Academiei Pontificale "Sfântul Toma de Aquino", încearcă prin acest text să redescopere iubirea faţă de Euharistie, "care trebuie să fie centrul vieţii noastre", aşa cum a explicat în acest interviu acordat agenţiei Zenit.

Ce aţi recomanda catolicilor care spun că "se plictisesc" la Liturghie?

Monseniorul Echevarría: Eu le-aş recomanda să participe cu sinceritate la Liturghie, căutându-l şi iubindu-l pe Isus. A scris sfântul Josemaría în "Drum": "Liturghia este lungă, spui tu, şi eu adaug: pentru că iubirea ta este scurtă".

Nu trebuie dată prea mare importanţă sentimentului: entuziasm sau apatie, voinţă sau lipsă de voinţă. Liturghia este sacrificiu: Cristos se dăruieşte pentru noi. Este o acţiune a lui Dumnezeu şi nu-i putem percepe pe deplin măreţia datorită condiţiei noastre limitate de creaturi, dar trebuie să ne străduim nu numai să stăm la Liturghie, ci şi să trăim Liturghia în unire cu Cristos şi cu Biserica.

Când aţi descoperit misterul pe care-l ascunde şi-l revelează Euharistia?

Monseniorul Echevarría: Slavă lui Dumnezeu, încerc să-l descopăr în fiecare zi: la liturgia cuvântului - care ajută la menţinerea conversaţiei cu Dumnezeu în timpul zilei - şi la liturgia euharistică. Ar trebui să ne uimim mereu în faţa acestei realităţi care ne depăşeşte, dar la care Domnul ne permite să participăm, sau mai bine zis ne invită să participăm.

La Liturghie se realizează nu numai o comunicare descendentă a darului răscumpărător al lui Dumnezeu, ci şi o meditaţie ascendentă, ofertă a omului adusă lui Dumnezeu: munca sa şi suferinţele sale, necazurile sale şi bucuriile sale, toate acestea unite cu Cristos: prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos. Trebuie să recunosc că a vedea cum celebra sfântul Josemaría sfânta Jertfă, a o contempla era devoţiunea lui euharistică zilnică, m-a uimit mult.

Agită profund consideraţia prin care la prezentarea darurilor preotul îi cere lui Dumnezeu să primească pâinea şi vinul, care sunt "rod al pământului (sau al viţei de vie) şi al muncii oamenilor". Omul poate să ofere munca sa lui Dumnezeu în orice circumstanţă, dar la Liturghie această ofertă ajunge la sensul şi valoarea deplină, deoarece Cristos o uneşte cu jertfa sa, pe care o oferă Tatălui pentru mântuirea oamenilor.

Când Liturghia este centrul şi cauza zilei creştinului, când toată fiinţa lui este orientată spre jertfa euharistică, se poate afirma că toată ziua lui este o Liturghie şi că locul său de muncă este un altar, unde se dăruieşte pe deplin lui Dumnezeu asemenea iubitului său fiu.

În pontificatul său, Benedict al XVI-lea promovează o redescoperire a imensităţii acestui sacrament. Care este aspectul cuvintelor sau gesturilor papei despre Euharistie care v-au atras atenţia mai mult?

Monseniorul Echevarría: În acest moment, mi se pare deosebit de importantă insistenţa lui asupra faptului că liturgia este acţiune a lui Dumnezeu şi ca atare este primită în continuitatea Bisericii.

Papa a scris că cea mai bună cateheză despre Euharistie este însăşi Euharistia bine celebrată. Prima obligaţie de evlavie a preotului care celebrează sau a credinciosului care participă la Liturghie trebuie să fie deci respectarea atentă, evlavioasă, a prescripţiile liturgice: ascultarea de pietas.

Pe de altă parte, pontiful insistă şi asupra faptului că Euharistia este inima Bisericii: Dumnezeu prezent pe altar, Dumnezeul apropiat, edifică Biserica, îi adună pe credincioşi şi-i trimite la toţi oamenii.

Ceva mai personal: pe baza amintirilor dumneavoastră, ce era Euharistia pentru sfântul Josemaría? Ce rol avea în ziua lui?

Monseniorul Echevarría: L-am ajutat pe sfântul Josemaría la Liturghie de multe ori. Cu acele ocazii îmi cerea să mă rog ca să nu se obişnuiască să îndeplinească acea acţiune aşa de sublimă, aşa de sacră. De fapt, am putut să constat un lucru pe care l-a spus odată: că experimenta Liturghia ca pe o muncă, un efort uneori extenuant, aşa de mare era intensitatea cu care o trăia.

În timpul zilei amintea textele pe care le-a citit, îndeosebi Evanghelia, şi de multe ori le comenta, cu naturaleţe, ca un aliment al vieţii sale spirituale şi umane.

Era conştient de faptul că la Liturghie protagonistul este Isus Cristos, nu slujitorul, şi că împlinirea fidelă a prescrierilor permite preotului să "dispară", ca să strălucească numai Isus. Multe persoane care au asistat la Liturghiile lui - chiar şi în circumstanţele dificile ale Războiului Civil Spaniol - comentau după aceea că modul lui de a le celebra avea ceva care i-a convins de faptul că ceea ce-i uimea pe cei care participau - cei care participam - la Liturghia lui era tocmai asta: că lăsa ca să apară Cristos şi nu persoana lui.

(După Zenit, 20 aprilie 2010)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 12.