Dependenţi de TV??

Doresc să scriu aceste gânduri cu speranţa să pot aprinde interes nu pentru TV, ci pentru mai mult timp personal şi intim folosit la maxim pentru binele şi progresul personal şi comun.

Barometrul de opinie publică dat publicităţii în luna mai a anului 2006 arată că 83% dintre românii de peste 18 ani se uită zilnic la televizor, 8%, de câteva ori pe săptămână şi doar 4% deloc.

Acelaşi studiu a spus că într-o zi obişnuită de lucru, românii alocă între 2 ore şi 20 de minute şi între 3 ore şi 20 de minute într-o zi de week-end.

Aşa zisele "binefaceri" ale civilizaţiei, ne influenţează în mod copleşitor de puternic emoţiile, deprinzându-ne pe nesimţite de eu-l nostru profund. Televizorul devine deseori un hoţ de viaţă personală, ducând deseori la tulburări emoţionale şi psihice. Pentru mulţi televizorul este un antidot la singurătate, dar oare să fie aşa?

Psihologii spun că după câteva ore de vizionare, sentimentul de singurătate se acutizează şi în mod curios, consumatorul de programe tinde să stea tot mai mult în faţa ecranului. Astfel televizorul capătă un efect hipnotic asupra noastră şi, vrem sau nu, orice tip de program lasă urme în comportamentul nostru.

Un raport făcut în America arată că: 59% dintre părinţii care au băieţi cu vârste cuprinse între 4-6 ani afirmă că micuţii imită comportamentele agresive văzute la TV; reclamele realizate cu o succesiune de schimbare a imaginilor mult mai mare (o imagine la 3-5 secunde) decât cea normală pentru creierul omenesc (o imagine la 16 secunde), provoacă perturbarea gravă a funcţiei cerebrale; timpul pe care îl petrece în şcoală un american sau un european este de 900 de ore pe an, pe când intervalul mediu pe care acelaşi copil îl petrece în faţa televizorului este de 1.024 de ore pe an; din anii 60 şi până în prezent, cantitatea de lectură a copiilor a scăzut de aproximativ zece ori, aceştia optând pentru TV; 40% dintre adolescenţi au învăţat cum să vorbească cu iubitul/iubita lor folosind modele din emisiunile TV cu conţinut sexual, în timp ce, din cauza curiozităţii stimulate de aceleaşi emisiuni, unul din 12 copii îşi începe viaţa sexuală la vârste mici.

Copiii şi adolescenţii găsesc în TV modele de viaţă, pentru şomeri şi alte categorii defavorizate social, le dă frustrări pentru neîmplinirea lor materială, pentru persoanele care suferă de anxietate, sau care au dificultăţi de comunicare, televizorul le prezintă o stare de transă, emoţiile fiind înlocuite de ceea ce se petrece pe ecran; iar mai mult de 90% din obezii lumii au ca principală, dacă nu exclusivă ocupaţie, în timpul liber televizorul.

Alternative pentru a scăpa de televizor sunt la îndemâna oricui. Totul e să vrei să treci de "pragul comodităţii", întâlnindu-te cu prietenii, dacă vrei să vezi un film, mergi la cinematograf; fă sport, te va ajuta să-ţi schimbi stilul de viaţă; învaţă să fi mult mai selectiv cu emisiunile pe care le urmăreşti; reconectarea la un sistem autentic de valori îţi va dezvolta o adevărată imunitate faţă de programele de televiziune.

O carte bună de tot recomandată pentru cel care vrea să aprofundeze mai bine aceasta temă ar putea fi următoarea: autorul cărţii Virgiliu Gheorghe, cartea se numeşte Efectele televiziunii asupra minţii umane, şi despre creşterea copiilor în lumea de azi, Editura Prodromos, Fundaţia Românească, 2006.

Aş dori ca în concluzie să introduc şi decalogul pentru telespectatori:

1. Când te aşezi în faţa televizorului, să-ţi spui: Nu sunt un burete care soarbe totul. Nu vreau să mă uit ca o slugă, ci ca un stăpân.

2. Când bei, e periculos să amesteci vinurile; nu e bine să ciuguleşti de ici şi de acolo, sărind de la un canal la altul.

3. Nu numai cu televizorul trăieşte omul; să-ţi laşi timp şi pentru o discuţie cu cei din familie, cu rudele şi prietenii, precum şi pentru o plimbare, un joc, un sport.

4. E mai bine să admiri o singură floare vie pe câmp, decât să priveşti o grădină întreagă la televizorul color.

5. Televizorul are un buton pentru pornire, dar şi un altul pentru oprire; trebuie să ştii să le foloseşti pe amândouă. Tu nu eşti o ladă de gunoi, ai demnitatea ta.

6. Să fii un telespectator exigent: nu primeşti un pachet, dacă nu ai posibilitatea să-l deschizi. Chiar dacă-ţi scufunzi trupul în fotoliu, capul să ţi-l păstrezi treaz.

7. Să fii un telespectator responsabil: tu îţi alegi programul de televiziune; să fii conştient când apeşi pe telecomandă.

8. Să fii un telespectator liber: să te uiţi, da; să te lipeşti de ecran, nu. După ce ai vizionat emisiunea dorită, să închizi televizorul. Ştii prea bine că pofta vine...privind.

9. Să fi un telespectator politicos: dacă îţi vin oaspeţi în casă, să închizi imediat televizorul.

10. Să fii un telespectator hotărât: când e cazul, telefonezi sau scrii la postul de televiziune pentru a-ţi exprima opinia critică, pozitivă sau negativă.

Fr. Eugen Murariu

lecturi: 16.