Isuse, mă încred în tine

În prima duminică de după Paşti, numită şi Duminica Tomei, ne amintim de acel apostol care a dorit, a cerut şi a avut nevoie de dovezi palpabile pentru a crede în învierea lui Cristos. Ştim că el mai este numit şi Toma necredinciosul şi uneori facem uz de acest apelativ când cineva se îndoieşte de spusele noastre. Noi, cei de azi, ce dovezi palpabile avem sau căutăm pentru a rămâne fideli ca şi creştini unui om care, în urmă cu mai bine de două mii de ani, a murit răstignit pe o cruce? Sau poate ne este de ajuns îndemnul pe care Isus l-a exprimat atunci când Toma şi-a arătat neîncrederea: "Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!" (In 20,29)?

Cunoscând Dumnezeu mai bine ca oricine slăbiciunea şi limitele umane, intervine la timpul potrivit şi, prin intermediul unei călugăriţe poloneze, Faustina Kowalska (1905-1938), suflet pe care el îl alege şi îl pregăteşte îndelung pentru misiunea pe care i-o va încredinţa, doreşte să facă lumii cunoscută milostivirea sa, atrăgând atenţia la încrederea de care omenirea are nevoie în timpurile pe care le trăim.

Această sfântă, o tânără oarecare în ochii lumii, fără instruire - doar trei clase primare - dar curajoasă şi cu o mare credinţă, a primit misiunea de a face cunoscută iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru om, precum şi de a transmite noi forme de cult al milostivirii lui Dumnezeu, a căror practicare să ducă la o renaştere a vieţii religioase într-un spirit de încredere creştină şi de milostivire, şi anume:

1. Sărbătoarea Milostivirii. Alegerea primei duminici de după Paşti reflectă strânsa legătură dintre misterul pascal al mântuirii şi misterul milostivirii lui Dumnezeu. Această relaţie este subliniată şi de novena la milostivirea lui Dumnezeu, care precedă această sărbătoare şi începe în Vinerea Mare.

2. Icoana lui Isus Milostiv. Imaginea i-a apărut sorei Faustina în cursul unei viziuni pe care a avut-o la 22 februarie 1931, în chilia sa.

3. Rozariul Milostivirii lui Dumnezeu. "Sufletele care vor recita acest rozariu vor fi învăluite de milostivirea mea în timpul vieţii lor şi mai ales în ceasul morţii" (MJ 754).

4. Ora milostivirii. Isus i-a spus sorei Faustina: "Încearcă la această oră să faci Calea Crucii pe cât îţi îngăduie îndatoririle tale, dar, dacă nu poţi face Calea Crucii, intră măcar pentru un moment în capelă şi cinsteşte inima mea care este plină de milostivire în preasfântul sacrament şi, dacă nu poţi intra în capelă, cufundă-te în rugăciune acolo unde te afli, chiar şi pentru scurt timp" (MJ 1572).

5. Răspândirea devoţiunii la milostivirea lui Dumnezeu. "Tu trebuie să dai dovadă de milostivire faţă de semeni, întotdeauna şi pretutindeni, nu poţi să te abaţi de la asta, nici să te scuzi, nici să te dezvinovăţeşti" (MJ 742).

Esenţa cultului milostivirii lui Dumnezeu rezidă în atitudinea de încredere creştină faţă de Dumnezeu şi de iubire activă faţă de aproapele. Modul în care sfânta Faustina a reuşit să crească în încrederea şi intimitatea tot mai profundă cu Isus este descris de ea însăşi în "Mic jurnal. Milostivirea lui Dumnezeu în sufletul meu", carte tradusă şi în limba română şi tipărită în 2008.

Când a fost ridicată la cinstea altarelor, la 30 aprilie 2000, papa Ioan Paul al II-lea, numind-o "marea apostolă a milostivirii lui Dumnezeu pentru timpurile noastre", a arătat că mesajul de milostivire transmis de sfânta Faustina Kowalska este de maximă urgenţă la începutul acestui mileniu. "Astăzi, în timpul cursului de catehism, am avut confirmarea a ceea ce înţelesesem lăuntric şi trăiam de multă vreme, şi anume: dacă un suflet îl iubeşte sincer pe Dumnezeu şi este intim unit cu el, chiar dacă în exterior trăieşte în condiţii grele, nimic nu are puterea de a-i tulbura interiorul, şi în mijlocul corupţiei, el poate fi curat şi neatins, căci imensa iubire a lui Dumnezeu îi dă forţa să lupte şi Dumnezeu însuşi ia în mod deosebit apărarea sufletului care îl iubeşte sincer, şi chiar în mod miraculos" (MJ 1094). Această destăinuire a sfintei ne poate fi de mare folos în momentele în care ne confruntăm cu cele mai diverse şi dificile situaţii ale timpului nostru: criză economică, politică, socială, nedreptăţi, confuzie, lipsa locurilor de muncă pentru unii şi suprasolicitarea în muncă pentru alţii, atacuri la adresa clerului, a Bisericii şi a demnităţii umane etc.

"Nu te teme, fiica mea, eu sunt cu tine. În clipa aceea, toate chinurile şi tot întunericul au încetat, simţurile mi-au fost pătrunse de o bucurie de nespus. Iar puterile sufletului meu au fost inundate de lumină" (MJ 103).

"Când intenţiile mele nu sunt aprobate, ci condamnate, nu mă mir prea mult, căci ştiu că numai Dumnezeu îmi pătrunde inima adevărul nu piere, inima rănită se va alina cu timpul, iar spiritul meu se întăreşte în necazuri" (MJ 511).

"Nu înţeleg cum cineva poate să nu aibă încredere în acela care poate totul; cu el totul, fără el - nimic. El, Domnul, nu va permite, nici nu va admite ruşinarea acelora care şi-au pus toată încrederea lor în el" (MJ 358).

Isuse al meu, ca ispăşire pentru cei care zic blasfemii, voi păstra tăcerea atunci când voi fi mustrată pe nedrept, ca astfel să repar măcar puţin. Îţi cânt un imn necontenit în sufletul meu şi nimeni nu va bănui şi nu va înţelege asta" (MJ 81).

"Înţeleg bine acum că ceea ce uneşte cel mai strâns sufletul cu Dumnezeu este lepădarea de sine, adică unirea voinţei noastre cu voinţa lui Dumnezeu. Acesta face sufletul cu adevărat liber, îl ajută să aibă o profundă reculegere a spiritului, îi face uşoare toate durerile vieţii şi moartea - blândă" (MJ 462).

Sfânta Faustina Kowalska este şi una dintre sfinţii patroni ai Mişcării Familiilor de Nazaret, care s-a înfiripat în Parohia "Sf. Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi. De aceea, în Duminica dedicată sărbătorii Milostivirii Divine, un grup de credincioşi a fost prezent în biserică pentru a se ruga în faţa icoanei lui Isus Milostiv şi pentru a invoca îndurarea sa pentru ei înşişi şi pentru lumea întreagă. Cultul Milostivirii lui Dumnezeu are menirea de a reînnoi viaţa religioasă în Biserică, într-un spirit de încredere creştină şi de milostivire. Aceasta nu cere multe cuvinte, ci presupune o atitudine creştină de credinţă, de încredere în Dumnezeu, care să se reflecte într-o comportare milostivă şi coerentă.

Celina Romila

lecturi: 71.