Maica Domnului din Czestochowa

O icoană de o stranie frumuseţe - cea mai sfântă relicvă din Polonia şi unul dintre simbolurile naţionale ale Poloniei este Matka Boska Czestochowska (Maica Domnului din Czestochowa). Se spune că ar fi fost pictată de evanghelistul Luca pe scândura mesei din casa sfintei familii: o tăblie din lemn de chiparos - poate ca o premoniţie a jertfelor care aveau să vină, a jertfei celor care, "botezaţi în Cristos, s-au botezat în patimile şi moartea lui" (Scrisoarea către Romani). Chiparosul, considerat copac funerar în tot bazinul mediteranean, este însă simbolul duratei şi rezistenţei - trăieşte peste o mie de ani, în condiţii dure, şi regenerează cu şi mai multă vigoare după ce a fost tăiat. Pe tăblia aceea de masă, în care s-au oglindit într-un timp istoric chipul Fecioarei, privirea lui Isus şi mâinile blândului Iosif, sfântul Luca a pictat-o pe Maica Domnului "Hodegetria" (= "Cea care arată calea" spre pruncul pe care-l ţine în braţe).

Şi de când a fost adusă în Polonia (1382), în braţele ei îşi află adăpost, alinare şi izvor de nesecată putere toţi cei care alcătuiesc istoria Poloniei. Ea a salvat ţara de invazia suedezilor în sec. al XVII-lea, schimbând miraculos soarta războiului ("Potopul") după spargerea asediului mănăstirii Jasna Góra (noiembrie 1655 - ianuarie 1656), iar regele Jan Kazimierz, fost cardinal iezuit, a încoronat această icoană ca regina şi protectoarea Poloniei în catedrala din Lwow în aprilie 1656. Tot ea a salvat mănăstirea din flăcări - dar acestea i-au înnegrit chipul. Iar în 1430, atunci când husiţii au prădat mănăstirea luând şi icoana, caii au refuzat să pornească. Unul dintre tâlhari a aruncat atunci icoana jos şi scoţând sabia, a înfipt-o de două ori în obrazul Maicii preasfinte, dar când s-o înfigă a treia oară, a căzut la pământ, zvârcolindu-se şi agonizând până la moarte - care a survenit fără vreo cauză aparentă. Din obrazul drept al Maicii Preasfinte se prelingea însă sânge adevărat.

Iar în decursul istoriei, sângele preasfintei Maici avea să se amestece de multe ori cu sângele fiilor ei.

Dintre obiectele deshumate la Katyn după masacrul din 1940, se află un medalion de argint, în formă de scut, pe care e gravată Maica Domnului din Czestochowa. A aparţinut unuia dintre cei 22.500 de polonezi (în majoritate ofiţeri) asasinaţi în 1940 din ordinul lui Stalin. Şi cum toţi intelectualii erau ofiţeri în rezervă, o parte dintre cei executaţi acolo şi mai departe, pe întreg teritoriul Poloniei, erau intelectuali, politicieni, civili "indezirabili". Aşa se încerca distrugerea coloanei vertebrale şi decapitarea unei naţiuni. Stalin nu putea uita miracolul de pe Vistula (1920), când marile puteri considerau practic Polonia înfrântă, dar rezultatul luptei a fost un "miracol": bolşevicii au pierdut 10.000 de soldaţi ucişi, 500 dispăruţi şi 10.000 de răniţi, 66.000 fiind luaţi prizonieri. Prin comparaţie, polonezii au pierdut 4.500 de soldaţi morţi, 10.000 de dispăruţi şi 22.000 de răniţi. Înfrângerea sovietică din faţa Varşoviei a reprezentat în primul rând înfrângerea liderilor sovietici (inclusiv a lui Lenin), care visaseră la declanşarea unei revoluţii mondiale comuniste în ţările zdruncinate de urmările Primului Război Mondial. Lenin murise în anul 1924, dar Stalin, combatant în Bătălia pentru Varşovia, nu putea uita. Şi avea să urmeze Pactul Ribbentrop-Molotov. Şi Katyn.

În efectele găsite în gropile comune de la Katyn se află şi o mică medalie comemorativă. Cel care o purta împlinise 31 de ani. Se numea Kozlinski Stefan: "În amintirea sfântului botez, Krakow, 24 octombrie 1909". O iconiţă de botez. O "mărturie". O mărturie a credinţei şi a propriei identităţi.

Am privit în aceste zile chipul lor. Fiecare ne exprimăm suferinţa după propriul suflet. Dar coloana vertebrală e una şi aceeaşi. Şi fiindcă e vorba de o ţară, coloană vertebrală e indestructibilă. E suficient să auzi cântecele lor. Şi imnul. Şi să simţi demnitatea, hotărârea, eroismul, nobleţea tuturor şi a fiecăruia, în parte. De aceea, Jeszcze Polska nie zginela = Polonia nu-şi va pierde niciodată viaţa!

Dr. Ecaterina Hanganu

lecturi: 25.