Măreţ biruitor al morţii

Măreţ biruitor al morţii, te-nalţi, Isuse, din mormânt
Şi-aduci în lume bucuria că lanţul morţii a fost frânt,
Că e deschisă poarta vieţii, prin ea ne-ndemni ca să intrăm,
De bucuria învierii cu tine să ne bucurăm.

Măreţ biruitor al morţii, te-nalţi, Isuse, dintre morţi
Şi-ntreaga turmă-ncredinţată spre viaţă-nvingător o porţi.
Spălată e de întinare cu Sângele tău preţios,
Şi-o-nalţi, Isuse,-n slavă mare înspre lăcaşul glorios.

Măreţ biruitor al morţii, pe moarte calci învingător,
Ridici în slăvi stindardul vieţii ce flutură triumfător;
Privim spre el cu bucurie, spre crucea ta cu toţi privim
Şi-asemeni celor din pustie, privind noi ne tămăduim.

Măreţ biruitor al morţii, mormântul negru-l părăseşti,
Şi-al morţii mers pentru vecie cu-a ta-nviere îl opreşti.
În calea morţii pui credinţa, speranţa şi iubirea pui,
E-nvinsă moartea, e distrusă, nădejde pentru dânsa nu-i.

Măreţ biruitor al morţii, a morţii beznă o alungi,
Şi noaptea ei întunecată cu a ta rază o străpungi.
Nu mai e loc pentru-ntuneric, căci tu, o Soare nepătat,
În raza învierii tale pământu-ntreg l-ai îmbrăcat.

Măreţ biruitor al morţii, mormântul l-ai lăsat pustiu,
Te-ai înălţat din el în slavă, vestind la lume că eşti viu.
A noastre suflete rănite golitu-le-ai de rău şi-amar,
Le-ai vindecat cu-a ta-nviere şi-ai revărsat în ele har.

Măreţ biruitor al morţii, cu moarte moartea ai călcat
Şi-ai astupat a morţii gură ca să nu piară ce-ai salvat.
Uniţi cu îngerii din ceruri, cu toţii moartea ţi-o vestim
Şi-a ta-nviere glorioasă, Isuse, o mărturisim.

Petru Ciobanu

lecturi: 71.