Iosif din Nazaret, un exemplu de imitat

De pr. Marcello Stanzione*

Pentru devoţiunea catolică, luna martie este luna consacrată sfântului Iosif. Tocmai în aceste zile a apărut în librării, la Editura Segno din Udine, cartea lui Alfonso Giusti: "Iosif, omul pe care Dumnezeu l-a numit tată".

Sfântul Iosif, ales de Dumnezeu să fie imaginea sa în faţa Fiului său unul-născut, nu a fost stabilit pentru nici o funcţie publică în Biserica lui Dumnezeu, ci numai să exprime curăţia şi sfinţenia sa incomparabilă, care-l separă de orice creatură vizibilă; acesta e motivul pentru care el este patronul sufletelor ascunse şi necunoscute.

Unul este rolul sfântului Petru în Biserică, altul este rolul sfântului Iosif. Sfântul Petru este pus în exterior pentru ierarhie şi doctrină şi are autoritate asupra prelaţilor şi asupra slujitorilor Bisericii. Sfântul Iosif, dimpotrivă, care este un sfânt ascuns şi fără funcţii exterioare, este pus pentru a transmite în interior viaţa deosebită pe care o primeşte de la Tatăl şi care, apoi, se revarsă de la Isus spre noi.

Autoritatea sfântului Iosif este o participare la autoritatea lui Dumnezeu Tatăl în Fiul său, în timp ce aceea a sfântului Petru şi a celorlalţi sfinţi este o participare la harului lui Isus Cristos, care se revarsă asupra oamenilor şi se împarte în măsură variată membrilor săi.

Autoritatea sfântului Iosif este o participare la izvorul fără regulă şi fără măsură care se revarsă din Dumnezeu Tatăl în Fiul său. Dumnezeu Tatăl, care ne iubeşte cu aceeaşi iubire cu care îl iubeşte pe unicul său Fiu, ne dă să luăm, să gustăm, să ne desfătăm în sfântul Iosif de harul şi iubirea cu care îl iubeşte pe Fiul său.

În ceilalţi sfinţi avem o părticică şi o măsură pe care Tatăl ne-o comunică; în sfântul Iosif, ea este fără limite şi fără măsură, datorită a ceea ce sfântul Iosif este şi pentru ceea ce Dumnezeu Tatăl pune în el ca imagine a sa universală. Acest sfânt este patronul atât al sufletelor deosebite ridicate la curăţia şi la sfinţenia lui Dumnezeu, cât şi al acelora care sunt intim unite cu Isus şi cărora el le comunică gingăşia sa prin acest Mântuitor vrednic de iubire, precum şi al acelora care sunt unite cu Dumnezeu Tatăl, şi al căror reprezentant este sfântul Iosif.

Iosif este un sfânt ascuns, pe care Dumnezeu a voit să-l ţină secret în timpul vieţii sale şi ale cărui ocupaţii interioare şi le-a rezervat numai lui fără a le împărtăşi cu îngrijirile externe ale Bisericii, un sfânt pe care Dumnezeu l-a manifestat în adâncul inimilor şi a cărui veneraţie a imprimat-o el însuşi în interiorul sufletelor.

Şi aşa cum sfântul Iosif s-a dedicat lui Dumnezeu numai în timpul vieţii sale, Dumnezeu şi-a rezervat sieşi să-l manifeste şi să imprime stima, cultul şi veneraţia faţă de el.

Ca imagine a Tatălui veşnic la care ajunge orice rugăciune şi care este scopul şi ţinta întregii noastre religii, sfântul Iosif trebuie să fie tabernacolul universal al Bisericii; pentru aceasta, sufletul unit interior cu Isus şi care intră pe căile sale, în sentimentele sale, înclinaţiile sale şi dispoziţiile sale, acest suflet, cât timp va fi pe pământ, va fi plin de iubire, de respect, de gingăşie faţă de sfântul Iosif imitându-l pe Isus în viaţa sa pământească; pentru că acestea erau înclinaţiile şi dispoziţiile lui Isus Cristos: el trebuia să-l iubească cu gingăşie pe Dumnezeu Tatăl în sfântul Iosif şi să-l adore sub această imagine vie în care el locuia realmente.

Ne revine nouă să urmăm această conduită şi, astfel, să mergem să-l căutăm pe Tatăl nostru în aceste sfânt.

În el trebuie să mergem să vedem, să contemplăm, să adoptăm toate perfecţiunile divine a căror asamblare ne va face desăvârşiţi aşa cum Tatăl nostru ceresc este desăvârşit. Noi învăţăm de la acest sfânt că ne putem apropia de Dumnezeu Tatăl şi să fim desăvârşiţi pe pământ aşa cum el este desăvârşit în cer. Şi pentru că în Dumnezeu Tatăl sfântul Iosif este izvorul oricărui bine şi al oricărei milostiviri, se spune despre acest sfânt că nu se poate cere ceva de la el şi să nu se obţină.

Le revine mai ales preoţilor, în care Dumnezeu locuieşte în plinătatea sa şi în rodnicia sa curată şi feciorelnică, să se comporte după modelul marelui sfânt Iosif faţă de fiii pe care îi nasc la Dumnezeu.

Acest mare sfânt îl conducea şi-l călăuzea pe Pruncul Isus în spiritul Tatălui său, al gingăşiei sale, al înţelepciunii sale, al prudenţei sale: aşa trebuie să facem pentru toţi membrii lui Isus Cristos care ne sunt încredinţaţi şi care sunt alţi "Cristoşi", în aşa fel încât să-i tratăm cu aceeaşi reverenţă pe care o avea sfântul Iosif faţă de Pruncul Isus. Suntem superiorii lui Dumnezeu faţă de ei, dar inferiori în persoane, asemenea sfântului Iosif, care se vedea infinit sub Isus, deşi îi era călăuză, şi ca fusese orânduit peste el, în numele şi în locul Tatălui veşnic.

Şi pentru aceasta l-am ales pe sfântul Iosif ca unul dintre patronii armatei, ca sfântul pe care Domnul nostru l-a însărcinat în cer cu îngrijirile corespunzătoare ale preoţilor aşa cum, după părerea mea, o făcea pentru a ne face cunoscută bunătatea sa. Preasfânta Fecioară ne dăruieşte aceste mare sfânt ca patron, asigurându-ne că el era patron al sufletelor ascunse şi adăugând despre el aceste cuvinte: Eu nu am nimic mai drag în cer şi pe pământ după Fiul meu.

Ducându-l într-o zi pe Domnul nostru la un bolnav, eu repetam în interior aceste cuvinte care-mi erau imprimate în spiritul meu: Dux Justi fuisti: ele mă făceau să-mi amintesc că sfântul Iosif, fiind călăuza Celui Drept care este Domnul nostru, eu trebuia să-l reprezint ducându-l pe Fiul lui Dumnezeu cu acelaşi sentimente cu care el l-a dus adesea în timpul vieţii sale...

Cititorii noştri ştiu că noi răspândim cultul catolic corect adus sfinţilor îngeri ai lui Dumnezeu şi, în mod deosebit, sfântului Mihail arhanghelul şi preasfintei Fecioare Maria, Regina Îngerilor.

Ei vor şti şi că sfântul Mihail arhanghelul este considerat patron şi ocrotitor al Bisericii universale. Sfântul Mihail este astfel deoarece apără Biserica de Satana şi de toţi acoliţii săi şi de armatele iadului.

Sfântul Iosif este patronul Bisericii Universale. Misiunea lui este să obţină favoruri divine imense pentru ea, deoarece mijlocirea lui la Isus şi la Regina Îngerilor este mai puternică decât a oricui, pentru că nimeni mai mult decât el n-a fost aşa de aproape de ei.

Sfântul Iosif este cel mai mare sfânt dintre toţi sfinţii şi îngerii şi noi putem să fim şi să ne simţim orgolioşi de el şi să-l numim, aşa cum fac şi au făcut atâţia sfinţi, tatăl şi stăpânul nostru, motiv pentru care doresc acestei noi lucrări despre sfântul Iosif, a secretarului nostru general Alfonso Giusti, o largă răspândire pentru binele vieţii obişnuite şi a celei spirituale a tuturor celor care se vor apropia de ea, încercând să imite virtuţile celui mai mare sfânt din istoria mântuirii, ad maiorem Dei gloriam.

* Pr. Marcello Stanzione este preşedintele asociaţiei "Armata sfântului Mihail Arhanghelul".

(După Zenit, 17 martie 2010)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 27.