Reflecţie: In memoriam pr. Anton Farcaş

Scrie: "Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul! Da, aşa vorbeşte Duhul, să se odihnească de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei" (Ap 14,13).

Cuvintele lui Dumnezeu sunt fundamentul oricărei existenţe şi descrie sensul vieţii şi pentru părintele Anton Farcaş, pe care în acest moment, ca într-o aventură, îl prezentăm Domnului.

Este, deci, momentul ofertei.

O! cât este de transparent sacramentul Preoţiei lui Cristos care, încă odată, duce această ofertă Tatălui: o persoană dragă pe care am iubit-o, o persoană care fără eforturi ne-a făcut să experimentăm adesea ce înseamnă paternitatea spirituală. Acum îl oferim împreună cu jertfa lui Cristos veşnicului Părinte care, în iubirea sa infinită, ni l-a dăruit ca părinte.

E ca un moment de restituire. Domnul ne dă o viaţă, iar noi, atunci când, devenită matură, ne-o cere înapoi, i-o încredinţăm.

"Dacă bobul de grâu, căzut în pământ, nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce multe roade" (In 12, 24). Doar Domnul cunoaşte cantitatea de roade care se măsoară în credinţa, în genialitatea angajamentului apostolic şi în spiritualitatea intensă a părintelui Anton.

"Dacă bobul de grâu, căzut în pământ, nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce multe roade". De câte ori, în viaţa unui preot, nu putem aplica acest parametru evanghelic? De câte ori nu am aplicat la noi înşine sensul acestei imagini, în momentele de încercare, în cele de durere, în momentul consacrării totale, al ofertei şi al dăruirii gratuite?...

Dar nici un moment nu e atât de bogat şi atât de adevărat ca acesta: moment în care reîncredinţăm pământului sămânţa preţioasă a unui suflet şi a unui trup care a fost instrument al mântuirii şi care s-a consumat pentru iubirea Domnului şi al fraţilor.

"Dacă bobul de grâu, căzut în pământ, nu moare, rămâne singur, iar dacă moare, aduce multe roade". O, cine ştie de câte ori, dragă părinte, nu ai simţit greutatea responsabilităţilor, ca pe un pământ care, încet, încet, se pregătea să te primească? Câte suflete nu le-ai simţit ale tale: pentru ele te-ai sacrificat şi dăruit într-o minunată gratuitate, până la ultima picătură a existenţei tale, atât de marcată de experienţa crucii!!!

Eu chiar cred că această încercare, după ce te-a unit atât de mult de suferinţa totală a lui Isus pe cruce, te va face să participi la bucuria şi la slava învierii sale!

"Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti" (In 12,26), iar noi în atitudine filială şi fraternă, ne unim cu Tatăl dragostei şi al milostivirii şi-ţi aducem acea cinste pe care el însuşi ţi-o dă. Garanţia acestui gest sunt însuşi cuvintele lui Cristos.

Îţi mulţumesc, Doamne pentru prietenia sinceră, paternă şi edificatoare, pentru grija pentru copii şi tineri, pentru dorul după cer, pentru curajul austerităţii şi al sfinţeniei pe care le-am cunoscut la părintele Anton. Îţi mulţumesc, Doamne pentru iubirea cu care m-ai vizitat prin el.

Vino, Doamne Isuse, primeşte oferta care ne-a traversat viaţa şi istoria.

Sr. Silvia Brandiu
Congregaţia "Maria Bambina"

* * *

Album foto: 17 februarie 2010: Iaşi ("Sf. Tereza"): Inaugurarea Căii Crucii şi recviem pentru pr. Anton Farcaş

A trecut la Domnul pr. Anton Farcaş-Gherghina

* * *

lecturi: 48.