Iaşi: Impresii de la Întâlnirea Naţională a Preoţilor

Având tema "Să descoperim vocaţia noastră ca mister al îndurării", întâlnirea naţională a preoţilor (8-11 februarie 2010) a fost caracterizată prin meditaţii, rugăciuni, întâlniri în grupuri mici, împărtăşire de experienţe, mărturii. Ce a reprezentat Întâlnirea Naţională a Preoţilor de la Iaşi? La această întrebare au răspuns mai mulţi preoţi.

• Un moment de comuniune, de apropiere, de cunoaştere între toţi participanţii de la est la vest, de la nord la sud... Am aprofundat semnificaţia Preoţiei din foarte multe puncte de vedere. Sper din toată inima ca aceste întâlniri să continue aşa cum ne-am propus. (Pr. Andrei Dăscălaşu - Creţoaia, Republica Moldova)
   

• O mare bucurie sufletească. Am rămas cu ideea că preoţia nu înseamnă a găsi totul pentru tine; este nevoie de comuniune, de comunicare, de cel de lângă tine. Întâlnirea de la Iaşi a fost benefică pentru sufletul meu. (Pr. Silvestru Pogar - Eparhia de Oradea, Galoş)
   

• Ceea ce m-a bucurat foarte mult a fost faptul de a cunoaşte şi pe ceilalţi preoţi, de a asculta experienţa lor, trăirea lor de zi cu zi. A fost un timp binecuvântat, un timp de har, în care am stăruit pe identitatea preotului şi pe experienţele celorlalţi. (Pr. Iosif Mihăeş - Băiţa, Oradea)
   

• De obicei, când suntem în parohie trebuie să dăm, să mărturisim, să muncim în via Domnului. O astfel de întâlnire a fost un prilej de a ne reînvigora din punct de vedere spiritual, de a ne încuraja unii pe alţii, de a vedea că problemele pe care le întâmpin le-au întâmpinat şi alţii... Mi-aş dori ca astfel de întâlniri să fie mai dese, să ne cunoaştem mai bine între noi... Împreună cred că putem face lucruri extraordinare şi să slujim mai bine în misiunea noastră. (Pr. Alin Cândea - Eparhia de Cluj-Gherla, Beclean)
   

• Pentru mine a însemnat să-i cunosc pe acei colegi cu care lucrez şi vâslesc împreună. De multe ori, deşi nu trăim într-o ţară extraordinar de mare cu foarte mulţi preoţi, există probleme cu care trebuie să ne confruntăm şi dacă nu luptăm împreună, atunci nu prea avem şanse. Dacă nu ne cunoaştem, nu simţim fraternitatea, nu simţim legăturile de prietenie care ar trebui să fie între noi, nu putem colabora. Lupii când vor să omoare o oaie o scot afară şi o distrug. Dacă lupii ştiu să fie împreună, atunci şi noi, oile, ar trebui să fim împreună şi să trăim în "turma preoţilor şi în turma lui Cristos", pentru că atunci vom fi mai puţin vulnerabili. (Pr. Ioan Roman - Calvaria, Satu Mare)
   

• Mulţumesc lui Dumnezeu că am participat la o aşa frăţietate preoţească prin care deschiderea preoţilor s-a văzut în câteva zile şi fraternitatea s-a legat imediat. Să dea Domnul să avem mereu astfel de întâlniri ca să rămânem fraţi în continuare. (Pr. Páll Antal - Sighişoara)
   

• Am simţit din nou comuniunea preoţească... Ne-am simţit prieteni, o comunitate. Am simţit că împreună, dacă suntem în iubire reciprocă, dacă ne acceptăm reciproc, atunci putem să dăm mărturie, aşa cum spune şi Isus Cristos în rugăciunea sa preoţească: "Te rog, Tată, ca toţi să fie una, ca lumea să creadă". Eu cred că aici a fost o realitate, o experienţă prin care şi credinţa şi vocaţia noastră preoţească s-au întărit... Sunt foarte fericit că am putut să iau parte la această întâlnire. (Pr. Nagy-György Attila - Braşov)
   

• O reîntâlnire cu mulţi preoţi pe care i-am cunoscut cu mulţi ani în urmă. A însemnat o provocare pentru a descoperi preoţia în mine, deopotrivă şi în ei. A însemnat practic o conştientizare a faptului că ducem lipsă de comuniune faptică, pentru că acea comuniune de spirit o avem şi din când în când ne amintim de ea în Joia Sfântă. Dar acum am activat practic această realitate de comuniune preoţească. Ne-am împărtăşit din bucuriile preoţiei şi aceasta m-a marcat în mod cu totul deosebit în grupul restrâns... Mi-a plăcut ideea propusă de un preot de a nu ne limita strict la acest spaţiu, la aceste zile de întâlnire şi de a arunca în viitor peste timp speranţe pentru noi întâlniri... Un alt preot a propus un mod de înfrăţire între parohii... (Pr. Pavel Chelaru - Tomeşti)
   

• Trei zile deosebite în care am refăcut un pelerinaj al vieţii de seminar, o reîntoarcere la taina preoţiei, o comuniune cu fraţii de dincoace, de dincolo de Carpaţi, cu preoţii greco-catolici... Rămâne invitaţia de a trăiri adevăratul sens al preoţiei şi o apropiere cât mai multă de viaţa sfântului Ioan Maria Vianney, modelul tuturor preoţilor. (Pr. Florin Gatea, Sebeş-Alba)
   

• Trei zile de încărcătură spirituală, o redescoperire a multor valori care erau în sufletele noastre şi care poate până acum nu erau activate. Ce anume a însemnat pentru un preot aceste zile? Faptul că nu suntem singuri, acesta este primul lucru. Din cauza greutăţilor vieţii şi din cauza amalgamului în care trăim, societatea umană te face să crezi că rămâi singur, când de fapt nu este adevărat, este o farsă pe care diavolul o aruncă în sufletele noastre. Nu suntem singuri, părăsiţi, suntem un tot în Cristos, un tot în Dumnezeu. (Pr. Lucian Dudaş - Târgu Mureş, Ungheni)
   

• Trei zile binecuvântate în care am reuşit să ne cunoaştem cu preoţi din diferite localităţi. Am împărtăşit multe lucruri, ne-am bucurat unii de ceilalţi. Cred că este o punte de legătură, un început, care sperăm să aducă multe roade în timp. Suntem toţi slujitorii lui Cristos. Nu trebuie să uităm că în încercări, în momente grele, noi, păstorii, trebuie să fim uniţi, să ne cunoaştem unii pe alţii, să ne împărtăşim greutăţile şi, în acelaşi timp, bucuriile şi împlinirile pe care le avem. Sunt convins că va continua acest început cu alte întâlniri. (Pr. Dan Fodor - Târgu Mureş)
   

• Motivul personal pentru care am venit a fost ca să mă întorc de unde am plecat, unde a început vocaţia mea, să mă întâlnesc cu colegii de preoţie. Aveam nevoie de contactul cu ei, ca să-i întâlnesc şi să nu mă simt singur. (Pr. Francisc Trefaş - Târgu Jiu)
   

• Pentru mine, în mod personal, întâlnirea a fost o surpriză extrem de plăcută. Toţi cei care am participat ne-am deschis unul altuia şi aşa ne-am cunoscut. Deşi proveneam din dieceze diferite, culturi şi limbi diferite, ne-am simţit împreună. Nu neapărat ca fraţi, dar i-am simţit în aceeaşi casă, simţind aceleaşi lucruri şi având aceleaşi idealuri. A fost partea cea mai plăcută a acestei întâlniri. Apoi, destăinuirile, tânguirile, toate acestea au contribuit să ne descoperim unul pe altul. Ne-am dat seama că problemele noastre sunt comune, indiferent de unde provenim. Preoţia este aceeaşi, trăită în diferite dimensiuni, dar cu aceleaşi valori. Cu cât ne-am dat mâna unul altuia, cu atât parcă am devenit mai puternici. Plec cu o impresie foarte plăcută şi cu aceea întărire în fraternitate. Nu suntem de unii singuri, Cristos este cu noi (Pr. Gheorghe Cojocaru - Nicolae Bălcescu)
   

• O experienţă nouă, iar experienţele sunt noi de fiecare dată când ne întâlnim, indiferent unde, în ce loc, în ce zonă a ţării sau în afara ţării, pentru că toţi suntem copiii lui Dumnezeu, toţi suntem preoţi şi toţi avem acelaşi ţel suprem: de a-l sluji pe Dumnezeu, adică de a sluji oamenii. (Doinel Preda - Eparhia de Lugoj, Haţeg)
   

• O întâlnire între preoţi pentru un preot este un moment de bucurie. Întâlnim alţi preoţi care trăiesc acelaşi mister pe care îl trăim în fiecare zi. Faptul de a ne vedea, de a discuta, de a ne ruga împreună ne întăreşte în credinţă... M-am bucurat mult că PS Domenico şi pr. Alois Bulai ne-au pus în faţa misterului vieţii noastre de preot. Suntem chemaţi să-l urmăm pe marele preot Isus Cristos în dăruirea de sine; suntem chemaţi să ne amintim că suntem miniştrii ai îndurării lui Dumnezeu. Au fost lucruri minunate care ne întăresc în credinţă şi ne ajută să trăim mai în profunzime preoţia noastră după exemplul parohului de Ars. (Pr. Anton Crişan - Eparhia de Cluj-Gherla)
   

• În primul rând, mi s-a clarificat dorinţa care a existat din partea tuturor preoţilor: dorinţa de comuniune, de fraternitate, de cunoaştere comună, de a împărtăşi valori comune, de a ne ajuta reciproc unul pe celălalt şi de a ne uni cu forţa rugăciunii şi cu tot ce ne stă în putinţă. Plec de la Iaşi cu această dorinţă şi cu acest avânt în suflet şi în minte că într-adevăr trebuie să trăiesc comuniunea cu toţii preoţii, nu doar o comuniune verbală, ci una în fapt, aşa cum trăiesc doi fraţi într-o familie. (Pr. Darius Crişan - Blaj)
   

• Pentru mine a însemnat ceva enorm: reaşezarea noastră la adevăratele dimensiuni ale stării preoţeşti, care nu sunt altceva decât mereu mai fascinante şi mai copleşitoare. Toate meditaţiile, luările de cuvânt, impresiile, ne-au adus în starea aceea de a vedea că de fapt suntem împreună în aceeaşi slujire a unicului Dumnezeu şi că nu căutăm altceva decât să exploatăm marea lui milostivire, pentru ca în felul acesta, iertate fiindu-ne păcatele noastre şi ale celor pe care-i slujim, împărăţia lui Dumnezeu să se zidească în noi încă din lumea aceasta. (Pr. Ioan Fărcaş - Blaj)
   

• A fost un moment de bucurie, de întâlnire cu confraţii de peste munţi şi din împrejurimi şi o regăsire a seminarului. A fost o bucurie a reîntâlnirii părinţilor profesori şi în special a părintelui Alois Bulai, care ne-a dăruit o dată în plus din entuziasmul său şi ne-a făcut să ne reîndrăgostim de Sfânta Scriptură şi prin ea de preoţie. (Pr. Sebastian Lucaci - Buzău)
   

• Ne-am întâlnit cu persoane cunoscute, dar şi necunoscute într-o frăţietate aparte. M-am bucurat mult, am înţeles din experienţa multora dificultăţile prin care trecem şi mai ales a rămas, ca un fel de moto, stăruinţa de a rămâne uniţi în rugăciune, în înţelegere şi în ajutor. Mulţumim Maicii Domnului care este mama preoţilor că este mereu lângă noi şi ne ajută să răzbatem. (Pr. Ştefan Vacaru - Barticeşti)
   

• Ne-am bucurat alături de confraţii noştri, care au venit de peste munţi, să fim împreună, să trăim momente de fraternitate care să ne entuziasmeze tot mai mult în urmarea lui Cristos ca preoţi. (Pr. Alois Fechet - Iaşi)
   

• Am participat cu bucurie la această întâlnire. Am experimentat fraternitatea sacerdotală între noi, preoţii. Trebuie să creştem şi să mergem înainte... (Pr. Fernando Mani - Fiii Iubirii Milostive, Barticeşti)
   

• A fost într-adevăr un moment de har. În prezenţa aproximativ a 85 de preoţi de rit oriental şi de rit latin, am putut să împărtăşim experienţe frumoase, am avut ocazia să aflăm lucruri deosebite din activitatea pastorală a celor din Ardeal, care este destul de diferită de cea a noastră. Am creat prietenii, relaţii cu ei şi, cu siguranţă, este un început care va continua. Prin urmare, a fost un moment de har extraordinar, mai ales în acest An al Sfintei Preoţii. Mă bucur că am putut participa la această întâlnire. (Pr. Petru Sescu - Iaşi)

A consemnat pr. Cornel Cadar

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 8-11 februarie: Iaşi: Întâlnirea preoţilor catolici din România

Setul complet de 64 de fotografii din cadrul întruniriilor de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi poate fi descărcat la rezoluţia originală (2848x2136 px) dând clic: aici, până la 10 martie 2010 (termenul este limitat de www.myfastshare.com, situl unde este găzduit pachetul de fotografii).

Album foto: 10 februarie: Iaşi: Întâlnirea preoţilor catolici din România - Liturghia concelebrată (27)

Setul complet de 77 de fotografii realizate la Liturghia din catedrala "Sfânta Fecioară Maria, Regină" din Iaşi poate fi descărcat la rezoluţia originală (2848x2136 px) dând clic: aici, până la 10 martie 2010 (termenul este limitat de www.myfastshare.com, situl unde este găzduit pachetul de fotografii).

* * *

Iaşi: Întâlnirea preoţilor catolici din România

Interviu cu PS Domenico Cancian: "Totul este har"

lecturi: 22.