PS Aurel Percă la un deceniu de episcopat

Preasfinţitul Aurel Percă, episcopul auxiliar de Iaşi, a sărbătorit, marţi, 8 decembrie 2009, zece ani de la consacrarea întru episcopat. PS Aurel Percă a celebrat sfânta Liturghie de la ora 18.00, concelebrând PS Petru Gherghel, PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, şi un prelat din Odesa. Au fost prezenţi numeroşi colegi ai PS Aurel şi un mare număr de credincioşi.

"Toată frumoasă eşti, Marie, tu eşti Mama lui Isus, marele preot şi mama tuturor preoţilor!" Acestea au fost cuvintele PS Petru Gherghel de la începutul celebrării sfintei Liturghii, când şi-a arătat preţuirea şi bucuria că PS Aurel îşi serbează zece ani de episcopat la altarul lui Isus din catedrala Diecezei de Iaşi. De asemenea, a mulţumit bunului Dumnezeu pentru lucrurile minunate şi colaborarea fructuoasă, implorând totodată binecuvântarea asupra activităţii PS Aurel.

După ce colegul PS Aurel, pr. Isidor Dâscă, paroh şi decan de Bacău, a proclamat evanghelia, PS Anton Coşa a rostit cuvântul de învăţătură şi omagiere a ministerului episcopal a PS Aurel. A fost amintită marea bucurie a hirotonirii celor 18 diaconi în cadrul Liturghiei de la ora 11.00; a fost evocată şi splendoarea sărbătorii ce a avut loc în urmă cu zece ani, aceea a consacrării episcopale a Mons. Aurel Percă: "Era o zi foarte asemănătoare cu cea de astăzi. Biserica catedrală, deşi fără frumuseţea arhitecturală de care se bucură astăzi, era impresionantă prin mulţimea de lume, oaspeţi şi localnici, toţi cu feţe senine, ascunzând imensa bucurie şi satisfacţie ce le cuprindeau sufletele datorită evenimentului pe cale să înceapă. Mulţi dintre noi prezenţi astăzi, la această Liturghie aniversară, eram prezenţi şi atunci, însoţindu-l pe Mons. Aurel cu rugăciunea noastră. În ziua aceea a început pentru Dieceza de Iaşi o nouă etapă luminoasă în istoria ei. Domnul a auzit rugăciunea fiilor săi şi a binevoit să le dăruiască încă un păstor, care era aşteptat de mult să se alăture păstorului diecezei pentru a intensifica slujirea poporului lui Dumnezeu".

După această mărturie emoţionantă în calitate de "martor" al bucuriei poporului lui Dumnezeu, PS Anton a invitat toţi credincioşii să aducă, împreună cu episcopul sărbătorit, o rugăciune de mulţumire şi de laudă lui Dumnezeu pentru atâtea daruri pe care le-a revărsat peste alesul său şi peste ministerul său episcopal, peste Dieceza de Iaşi pe care o slujeşte cu vrednicie fără istovire, împărţind bucuriile şi durerile acestei slujiri cu PS Petru, precum şi alături de colaboratorii apropiaţi, cu întreg prezbiteriul diecezan şi cu poporul pe care îl slujeşte.

PS Anton a reliefat imaginea adevăratei bucurii a păstorului: "Ce bucurie poate fi mai mare pentru un păstor decât aceea de a vedea cum cresc şi se răspândesc roadele slujirii sale?" S-a reamintit faptul că, deşi întreaga slujire a episcopului auxiliar este o slujire "auxiliară" - adică destinată să susţină şi să ajute acţiunea de păstorire a episcopului diecezan, în calitatea sa de păstor al diecezei - în slujirea sa PS Aurel şi-a îndeplinit cu multă pasiune şi abnegaţie această menire. S-a impus şi printr-un ritm propriu, vivace, marcat de disponibilitate fără limite, întocmai cum aştepta şi păstorul diecezei şi, în acelaşi timp, printr-o profundă înţelegere a situaţiilor, îmbinând talentul său de cărturar cu simplitatea şi modestia, făcând, astfel, ca Dieceza de Iaşi să culeagă roadele unei frumoase colaborări episcopale.

Au fost reliefate multe merite ale PS Aurel Percă. Dintre acestea, amintim implicarea Excelenţei sale în organizarea şi desfăşurarea Sinodului diecezan, dragostea faţă de şcolile catolice, ataşamentul faţă de seminarul diecezan şi, în mod deosebit, faţă de Seminarul "Sf. Iosif" de la Bacău, în realizarea căruia străduinţa Preasfinţiei sale a fost determinantă. În calitatea sa de vicar general, cunoaşte şi este făcut părtaş la toate greutăţile şi preocupările episcopului diecezan, pe care le îmbrăţişează şi le face proprii, căutând să le uşureze.

Toate aceste câteva repere îl definesc pe PS Aurel ca un om de sacrificiu, un om al Bisericii, un vrednic colaborat al păstorului diecezan, care iubeşte turma şi este gata, şi el, să-şi dea viaţa pentru ea; unul care se străduieşte să trăiască zilnic, conform motoului său episcopal, după îndemnul: "Rămâneţi înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire" (Ef 3,16).

PS Anton a mai spus că a fi episcop nu este o onoare, ci o slujire. Episcopul ştie că nu-şi aparţine sieşi, ci turmei care i-a fost încredinţată. Gândurile sale, inima sa, timpul său, bucuriile şi suferinţele sale, aşteptările şi speranţele sale sunt cele ale fraţilor şi surorilor încredinţaţi iubirii sale. Fac parte din obligaţiile păstorului îndatoririle de a-i cunoaşte, a-i asculta, a-i primi, a-i înţelege, a-i încuraja, a se îngriji de preocupările, fragilităţile şi slăbiciunile fraţilor săi. Semnificativ pentru un episcop care a fost consacrat în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri este dragostea sa faţă de Preacurata şi relaţia sa specială cu Maria. Ea, care a primit acel privilegiu atât de mare de a fi scutită de pata păcatului strămoşesc, este, prin sfinţenia sa fără margini, prin puterea sa mijlocitoare, asistentă cu braţ puternic al păstorilor, apărând împotriva şarpelui ispititor, conducând mereu spre Isus, unicul bine, care face rodnic sacrificiul întregii vieţi a păstorilor.

În Anul Sfintei Preoţii este imperios necesar să susţinem cu eforturi neobosite preoţii în realizarea misiunii mântuitoare a Bisericii. Cu atât mai mult se cuvine să susţinem, aşa cum putem mai bine, episcopii, pentru ca ei să poată conduce, după exemplul unicului preot Cristos, întreaga turmă spre mântuire.

Un alt coleg al PS Aurel, conf. univ. pr. dr. Iosif Enăşoae, a cântat împreună cu toţi cei din catedrală rugăciunea credincioşilor, iar apoi întregul popor s-a reunit în jurul altarului, pentru celebrarea liturgiei euharistice.

La sfârşitul sfintei Liturghii şi a zilei care a fost cu adevărat binecuvântată pentru Dieceza de Iaşi şi pentru celelalte dieceze pentru care au fost hirotoniţi diaconi, PS Aurel şi-a exprimat mulţumirea faţă de bunul Dumnezeu care l-a ales în urmă cu zece ani pentru a fi alături de PS Petru, de toţi preoţii şi credincioşii, care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu, ca episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi. PS Aurel a evocat cu emoţie cuvintele sfântului Augustin: "Pentru voi sunt episcop, împreună cu voi sunt creştin!", spunând că se consideră un creştin alături de toţi creştinii din dieceză, încercând să împlinească datoriile care îi revin şi pe care i le adresează în fiecare moment Dumnezeu.

Excelenţa sa a spus că este o ocazie binevenită pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce i-a dăruit în timpul care a trecut din momentul consacrării, de asemenea, fiind şi un prilej de a cere iertare pentru lipsa de corespundere. PS Aurel s-a încredinţat pe mai departe milostivirii lui Dumnezeu, pentru a împlini cât mai bine misiunea primită. Şi-a exprimat bucuria de a putea mulţumi bunului Dumnezeu pentru cei zece ani de episcopat, alături de credincioşii adunaţi ca o familie, prin celebrarea sfintei Euharistii, care este mulţumirea prin excelenţă. De asemenea, a mulţumit sfintei Fecioare Maria că l-a ocrotit fiind mereu ca o bună mamă. A mulţumim şi credincioşilor care înalţă rugăciuni lui Dumnezeu pentru preoţi şi episcopi. Preasfinţitul şi-a exprimat recunoştinţa şi faţă de preoţi cu care împarte grija faţă de poporul lui Dumnezeu, menţionând într-un mod special PS Petru pentru încrederea acordată şi buna colaborare în munca de păstorire a Diecezei de Iaşi. În final, Preasfinţitul s-a rugat parafrazând cuvintele sfântului Paul "Rugaţi-vă fraţilor pentru jertfa mea, pentru ca slujirea mea de episcop să fie bineplăcută lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul!"

PS Aurel a primit o frumoasă urare: "Mulţi ani în continuare, în slujirea turmei lui Cristos, înconjurat de fraţi şi surori de sacrificiu, sub cereasca protecţie a Preacuratei!"

La mulţi ani, Preasfinţite Aurel!

Iustian-Ionuţ Petre

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 8 decembrie: PS Aurel Percă la un deceniu de episcopat

lecturi: 19.